Pe facebook: Turcia redevine imperiu

luni, 2 februarie 2015

Turcia redevine imperiu

Turcia redevine imperiu – 20 ianuarie 2015

Henri Lautrec

Se preconizează că în 2020, Turcia va fi una din primele 10 puteri economice la nivel mondial, în 2006 clasându-se pe locul 16. Pe lângă economia puternică, Turcia beneficiază și de poziție geostrategică foarte bună: are acces la lumea arabă, Europa, Rusia și Marea Mediterana.

Turcia redevine imperiu

Turcia începe să ocupe un rol tot mai important în cadrul puterilor emergente, fiind una dintre primele state care au ieșit din criză în 2010, înregistrând o creștere a PIB-ului de 7,3%. Pe lângă progresul economic, poziția geopolitică a...

gandeste.org

Prospectiv A-z .
"Se preconizează că în 2020, Turcia va fi una din primele 10 puteri economice la nivel mondial, în 2006 clasându-se pe locul 16. Pe lângă economia puternică, Turcia beneficiază și de poziție geostrategică foarte bună: are acces la lumea arabă, Europa, Rusia și Marea Mediterana. Ținând cont de aceste avantaje, nu este exclus ca în următorii 20 de ani, Turcia să fie un arbitru între Statele Unite, Federația Rusă și Uniunea Europeană."

Cine/unde "se preconizeaza"? La inceputul anilor '70, si despre Romania se putea preconiza avans economic si rol de arbitru intre SUA, URSS si CE. Asta asa pentru a aduce contraexemplul mai aproape de casa, dar acestea pot fi mai multe.

Ionel Iani Velciov Si daca statele din jurul Turciei, pe modelul Crimeea, o sa-i ceara suzeranitatea, ca sa le ridice economic, ce vom zice ?!! ...

P.A-z .
говорить на русском, пожалуйста!

Stefan Kovacs Turcia nici n-ar mai trebui să existe- dacă puterile învingătoare în primul mondial ar fi avut un minim de inteligență păstrat. Un stat kurd- normal din toate punctele de vedere, COnstantinopolul returnat Greciei- plus toate terenurile furate în războiul din 1918-1923 și finalmente o Sirie ceva mai mare. Ca să nu mai vorbim de returnarea zonelor furate armenilor și celorlalte victime ale Turciei.

P.A-z .
Dupa cum altii ar spune ca Germania nu trebuia sa mai existe daca aceleasi puteri invingatoare in primul sau al doilea mondial ar fi avut un...

Se pot spune multe despre Imperiul Britanic in descompunere, mai putin despre gradul acestuia de inteligenta. La oameni, inteligenta e data de gradul de adaptabilitate, la imperii cum o fi?

S.K Turcia- din punct de vedere istoric- e un stat fantomă creat pe resturile imperiului bizantin. Desființarea respectivului stat n-ar fi în contradicție cu nimic- pentru că în afară de minoritățile asimilate prost (războiul PKK împotriva turcilor nu e decât o chestie modernă- Ataturk a măcelărit fără probleme o groază de neamuri) nu există din punct de vedere istoric decât migratori- veniți de pe undeva din stepele Asiei și care pot să se reîntoarcă acolo. Britanicii erau obsedați de lupta contra rușilor- și au rămas doar cu respectiva obsesie. Nu mai spunem că Ataturk a câștigat doar cu ajutorul URSS...care i-a dat de la artilerie și până la consilierii militari care l-au ajutat să câștige. Îmi scapă acum numele dar până prin anii 80 exista pe undeva prin Ankara sau Istambul statuia unui mareșal sovietic. SĂ fi fost el Voroșilov ? SĂ fi fost Budionâi ?

P.A-z .
1) Re/vedeti: http://en.wikipedia.org/wiki/Gallipoli_Campaign

2) Cine ignora turcii, o face ignorand istoria si astfel riscand prezentul/viitorul

3) Cand aud romani (cel mai recent pe dl. Geoana) pomenind de grozava pozitie geostrategica a Romaniei, ma inreb daca hartile acestora se termina undeva in platforma romaneasca a Marii Negre--dincolo de asta, ar vedea Turcia, adevarata perla a coroanei geostrategiei euro-asiatice.

4) Britanicii nu cred ca aveau o problema cu turcii, doar ca umbra aceasta de imperiu statea in calea lor catre hidrocarburi si a francezilor catre prazile oferite de britanici pentru implicarea in contra Germaniei (e.g., Egipt & Siria).

5) Britanicilor nu le prea pasa asa tare de Imperiul Tarist, doar ca acesta in conjunctie cu Germania putea sa reduca imperiul insula la conditia de... insula.

6) Revenind la turci, nu-mi sunt neaparat cei mai dragi, dar am invatat, prin istorie, sa-i respect. Ei trebuie acum sa decida daca-i cazul sa-si ancoreze interesele la BRICS sau sa joace in continuare de pe pozitia a n'shpea in sistemul mondial. Un pariu mare pentru care-i respect inca odata, chiar daca nu-mi convine neaparat tot ce ar putea face (ca roman si american).

Gallipoli Campaign - Wikipedia, the free encyclopedia

The Gallipoli Campaign, also known as the...

en.wikipedia.org

S.K Păi da- au luat în 1915 bătaie pentru că erau ca în 1915- dar în 1918- la sfârșitul războiului- existau deja trupe britanice și franceze în Istambul- care dacă ar fi intervenit în războiul din 1919- 1923- atunci când trebuia- ar fi evitat masacrul de la Smirna și o serie de alte masacre...http://en.wikipedia.org/.../Greco-Turkish_War_%281919%E2...

Greco-Turkish War (1919–22) - Wikipedia, the free encyclopedia

The Greco-Turkish War of 1919–1922, known as the...

en.wikipedia.org

P.A-z .
"la sfârșitul războiului- existau deja trupe britanice și franceze în Istambul- care dacă ar fi intervenit în războiul din 1919- 1923"

Acel DACA e mai mare decat... Cand vreodata au intervenit japcarii astia cand au primit riposta? I-au bagat pe nefericitii de greci la inaintare si acolo i-au tinut pana in ziua de azi, facand targuri prin spate cu turcii mai tot timpul. Desigur, totul in numele civilizatiei.

Domnule, in termeni de fibra nationala, adunatura asta etnica pe care o numim TURCIA nu-i de gluma. Si asta o cam stiu toti.

Ce vreau sa spun, una peste alta, este ca desi mi se par de domeniul fanteziei predictiile facute acum de autorul articolului initial pentru urmatorii 10 ani, la fel mi se pare riscant sa-i ignor pe turci. Pariu mare, miza mare, se poate termina oricum.

P.A-z .
via Octavian Lupu am gasit aceasta harta franceza dela 1870 care ilustreaza bine-mersi parte din ce spuneam ieri:

http://en.wikipedia.org/wiki/European_Civil_War...

European Civil War - Wikipedia, the free encyclopedia

The European Civil War is a term of historical...

en.wikipedia.org

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

luni, 2 februarie 2015

Turcia redevine imperiu

Turcia redevine imperiu – 20 ianuarie 2015

Henri Lautrec

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv