Pe facebook: una dintre principalele caracteristici ale corpotatiilor

duminică, 22 aprilie 2018

una dintre principalele caracteristici ale corpotatiilor

Smaranda Dobrescu shared a link.

Alternanta frecventa a principiilor poate face bine la sanatate...
"Intr-o tribună publicată în Le Monde, Alina Mungiu Pippidi, prezentată de ziarul francez drept "specialistă europeană a combaterii corupţiei", estimează că rolul opiniilor publice este mai hotărâtor decât cel al judecătorilor pentru a-i constrânge pe politicieni să renunţe la practiciile lor."

Alina Mungiu Pippidi în Le Monde: "Un răspuns civic mai intolerant faţă de corupţia politică este cea mai bună apărare"

rfi.ro

Comments

Draghi Puterity Pai nah, daca se strica jucaria cu care se jucau pana acum, le trebuie una noua

;)

Precar Roman Asta nu va salva sistemul !

Smaranda Dobrescu Ce s-ar putea intelege asa, la suprafata din interviu: 1. rolul societatii civile trebuie sa se intareasca; 2. premiza Macron este corecta.
Acum, eu nu as avea nimic impotriva sa-i faca Doamna AMP strategia lui Macron si sa ne uite pe noi...Si daca apare vreun "mani pulite" in Franta, va disparea si PSF.. Nici nu-i greu dupa prestatia lui M. Hollande..

Smaranda Dobrescu As spune ca toti premierii Romaniei din ultimii ani ar trebui sa aibe o reactie la spusele sefului Eurogrup. Exista destula ura si in actuala UE, declansata in special de lipsa de solidaritate. Tarile dezvoltate considera ca cele sarace din sud arunca in vant contributiile lor la fondurile structurale ale UE
http://m.adevarul.ro/.../declaratie.../index.htmlManage

Declaraţie scandaloasă a şefului Eurogrup: Ţările din sudul Europei care…

adevarul.ro

Precar Roman Pai, si ce sa-i spuna?! Cum sifoneaza fondurile UE ???

Draghi Puterity Pai eu iti imprumut tie bani cu dobanda mare ca sa cumperi chestii de la mine, nu ca sa faci tu ce vrei cu ei, ce e asa greu de inteles?

Smaranda Dobrescu Intr-un tarziu am inteles si noi ca fondurile europene au in vedere atat o mica crestere a nivelului de trai pentru ca cetatenii europeni sa cumpere marfurile din import ce invadeaza tarile "piete de desfacere" si sa creeze o oarecare pace in tara pentru ca multinationalele sa dispuna de linistea necesara derularii afacerilor in bune conditii. Chiar mai bune decat la mama lor.

Precar Roman Smaranda Dobrescu Transnationalele !!!

Smaranda Dobrescu Precar Roman Termenul de companie multinationala este utilizat in special de autorii anglo-saxoni si ca intre acesta si cel de companie transnationala nu exista vreo diferenta in afara de cea de ordin lingvistic. Acelasi lucru este valabil si in cazul 'corporatie transnationala' vs. 'companie multinationala' .

Precar Roman Smaranda Dobrescu Termenul "multinationale" le creeaza o confuzie teribila celor mai putin educati. De ce sa ne ascundem dupa gard ?! Tot citim stiri de genul "canadienii de la ...", "austriecii de la ..., " Asta nu le serveste decat celor care conduc din spatele computerelor !!!

Smaranda Dobrescu Nu cred ca am prins ideea, dar aici la Atelier nefiind (pacat!) sefi la butoane, ne permitem ca intre oameni educati un limbaj diversificat..

:-)

Precar Roman Smaranda Dobrescu Termenul "transnational" precizeaza, clar si fara echivoc , una dintre principalele caracteristici ale corpotatiilor! Actionarul lor majoritar este, in cele mai multe cazuri, o singura persoana sau un grup foarte restrans de persoane a carui/caror nationalitate este absolut IRELEVANTA !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

duminică, 22 aprilie 2018

una dintre principalele caracteristici ale corpotatiilor

Smaranda Dobrescu shared a link.

Comments

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv