Andrei Iaver shared Adrian Severin's post.
Orientalizarea Occidentului
În articolul său publicat în Dilema Veche, sub titlul “Rusia și China sunt altfel”, adică incapabile structural de democrație și, pe cale de consecință, de economie de piață (desigur aceasta în înțelesul euro-atlantic al respectivelor concepte), dl Ovidiu Nahoi afirmă că Occidentul este pa cale de a pierde “pariul” pus acum circa trei decenii, și anume acela de a democratiza cele două țări și a le aduce pe calea fericită a liberului schimb.
În articolul său publicat în Dilema Veche, sub titlul “Rusia și China sunt altfel”, adică incapabile structural de democrație și, pe cale de consecință, de economie de piață (desigur aceasta în înțelesul euro-atlantic al respectivelor concepte), dl Ovidiu Nahoi afirmă că Occidentul este pa cale de a pierde “pariul” pus acum circa trei decenii, și anume acela de a democratiza cele două țări și a le aduce pe calea fericită a liberului schimb.
Mă tem că acest pariu nu a existat decât în imaginația generației de
revoluționari est și central europeni din 1989. Așa am crezut noi, în
anii 1990, că este pariul.
În realitate Occidentul a dorit să exporte “democrație” și “economie de piață” în China și Rusia numai pentru a le slăbi și domina. În măsura în care nu a vrut-o de la început, pe parcurs, bunele intenții inițiale s-au schimbat întrucât egoismul și șovinismul de mare putere a triumfat în mintea protagoniștilor occidentali, loviți de decadența bunăstării, atinși de narcisism și atrași de mirajul monopolizării protagonismului global.
După aceea Rusia și China au reacționat, făcând ceea ce face orice putere amenințată: întărind autoritatea centrală pe plan intern și contraatacând îndărătnic pe plan extern.
Acum, liderii occidentali luminați (unde, când și dacă apar) nu mai pot face altceva decât să caute a se înțelege cu Rusia și / sau cu China, cu prețul renunțării la vechea ordine americană și al acomodării la o nouă ordine euro-asiatică sau pur asiatică.
Dacă reușim să ne debarasăm de prejudecata superiorității Occidentului și să ne vindecăm de narcisismul euro-atlantic, am putea descoperi că o asemenea ordine nici nu ar fi așa de rea. Mai ales în măsura în care ar fi altoită cu unele dintre valorile noastre (europene), moșite în atâtea inepte bătălii fratricide.
Nu o defecțiune sau o deosebire genetică fundamentală fac Rusia și China ca Occidentul să piardă pariul globalizării valorilor sale, ci chiar lipsa, ipocrizia sau abandonarea acestui pariu. Din punct de vedere cultural, Rusia și China sunt într-adevăr diferite de lumea euro-atlantică și orice încercare de a le transforma trăgându-le pe calapodul acesteia nu a dus decât la dezechilibre interne, conflicte externe și insecuritate globală. Asta nu înseamnă decât că integrarea lor într-o ordine globală justă, fezabilă și durabilă putea reuși numai respectând diversitatea și acceptând multipolarismul; acestea fiind chiar valori și principii ale democrației occidentale.
Se spune, și pe drept cuvânt, că dictaturile crează tensiuni interne care trebuie exportate pentru a păstra stabilitatea lăuntrică cu prețul instabilității celorlalți. Descoperim acum un alt fenomen. Atunci când o democrație, în acțiunea sa externă, își uită valorile respectate în politica internă, de dragul hegemonismului global, chiar dacă dictatura externă se exercită în numele acestor valori, autoritarismul din afară, reculand, invadează ordinea internă și o infectează cu microbul dictaturii. Cu alte cuvinte, autoritarismul este mai coerent decât liberalismul; nu poți practica libertatea acasă și dictatura în lume. Cine exportă dictatură (de fapt numai dictatura poate fi exportată), importă dictatură.
Astfel, Occidentul nu este atât ori numai pe punctul de a pierde pariul cu “civilizarea”, “modernizarea”, “democratizarea” sau “occidentalizarea” Orientului, ci, cu mult mai dramatic, de a-și pierde propriile valori, de a se “dezoccidentaliza” și chiar de a se “orientaliza”. Ceea ce, până la urmă, la scară istorică s-ar putea să nici nu fie atât de rău. Ba dimpotrivă, să fie un progres.
Articolul dlui Nahoi este preluat pe pagina mea spre folositoarea lectură a celor care o vizitează.
În realitate Occidentul a dorit să exporte “democrație” și “economie de piață” în China și Rusia numai pentru a le slăbi și domina. În măsura în care nu a vrut-o de la început, pe parcurs, bunele intenții inițiale s-au schimbat întrucât egoismul și șovinismul de mare putere a triumfat în mintea protagoniștilor occidentali, loviți de decadența bunăstării, atinși de narcisism și atrași de mirajul monopolizării protagonismului global.
După aceea Rusia și China au reacționat, făcând ceea ce face orice putere amenințată: întărind autoritatea centrală pe plan intern și contraatacând îndărătnic pe plan extern.
Acum, liderii occidentali luminați (unde, când și dacă apar) nu mai pot face altceva decât să caute a se înțelege cu Rusia și / sau cu China, cu prețul renunțării la vechea ordine americană și al acomodării la o nouă ordine euro-asiatică sau pur asiatică.
Dacă reușim să ne debarasăm de prejudecata superiorității Occidentului și să ne vindecăm de narcisismul euro-atlantic, am putea descoperi că o asemenea ordine nici nu ar fi așa de rea. Mai ales în măsura în care ar fi altoită cu unele dintre valorile noastre (europene), moșite în atâtea inepte bătălii fratricide.
Nu o defecțiune sau o deosebire genetică fundamentală fac Rusia și China ca Occidentul să piardă pariul globalizării valorilor sale, ci chiar lipsa, ipocrizia sau abandonarea acestui pariu. Din punct de vedere cultural, Rusia și China sunt într-adevăr diferite de lumea euro-atlantică și orice încercare de a le transforma trăgându-le pe calapodul acesteia nu a dus decât la dezechilibre interne, conflicte externe și insecuritate globală. Asta nu înseamnă decât că integrarea lor într-o ordine globală justă, fezabilă și durabilă putea reuși numai respectând diversitatea și acceptând multipolarismul; acestea fiind chiar valori și principii ale democrației occidentale.
Se spune, și pe drept cuvânt, că dictaturile crează tensiuni interne care trebuie exportate pentru a păstra stabilitatea lăuntrică cu prețul instabilității celorlalți. Descoperim acum un alt fenomen. Atunci când o democrație, în acțiunea sa externă, își uită valorile respectate în politica internă, de dragul hegemonismului global, chiar dacă dictatura externă se exercită în numele acestor valori, autoritarismul din afară, reculand, invadează ordinea internă și o infectează cu microbul dictaturii. Cu alte cuvinte, autoritarismul este mai coerent decât liberalismul; nu poți practica libertatea acasă și dictatura în lume. Cine exportă dictatură (de fapt numai dictatura poate fi exportată), importă dictatură.
Astfel, Occidentul nu este atât ori numai pe punctul de a pierde pariul cu “civilizarea”, “modernizarea”, “democratizarea” sau “occidentalizarea” Orientului, ci, cu mult mai dramatic, de a-și pierde propriile valori, de a se “dezoccidentaliza” și chiar de a se “orientaliza”. Ceea ce, până la urmă, la scară istorică s-ar putea să nici nu fie atât de rău. Ba dimpotrivă, să fie un progres.
Articolul dlui Nahoi este preluat pe pagina mea spre folositoarea lectură a celor care o vizitează.
Să
nu ne facem iluzii: sistemele politice din Rusia și China corespund
astăzi aspirațiilor majorității locuitorilor lor. Iar aceasta este
deoseb
dilemaveche.ro
Comments
Prospectiv A-z .
Se crapa de ziua...
Se crapa de ziua...
Anna Zelinski Iluzia
„occidentalizării” Rusiei a fost creată, presupun, de marioneta numită
B.Elțân care a permis afaceriștilor americani și oligarhilor locali să
acapareze industria extractivă. Dar a venit Putin și cu înțelepciune,
fără să creeze cutremure sociale de
proporții, a restabilit ordinea. Lucru ce nu-i poate fi iertat și este
învinuit pt. tot ceea ce se petrece în lume. Inclusiv pt. faptul că
locuitorii Crimeei l-au votat în proporție de 96%. Rusia și China sunt
altfel (împreună cu celelalte popoare asiatice) și deosebirea
fundamentală care le separă de occident se bazează pe realitatea psihică
structurată diferit. Chiar dacă tehnologia pare să fi atenuat
diferențele, societățile asiatice au o etică proprie. De aceea cred, că
dincolo de schimburile economice, informații medicale, adaptarea unor
tehnici spirituale (mai bine spus mimarea lor), nici occidentul nu poate
fi „orientalizat”.
Prospectiv A-z .
Iluzia occidentalizarii este nutrita de sute bune de ani de catre rusi/liderii lor. Chiar si inainte de Eltin, se poate spune ca nu doar Gorbaciov, ci si Andropov a crezut in NEVOIA occidentalizarii.
Cu indienii si chinezii inclinsa va dau mai multa dreptate. Desi asta ne aseaza in tabara lui Huntington, nu-i asa?
Iluzia occidentalizarii este nutrita de sute bune de ani de catre rusi/liderii lor. Chiar si inainte de Eltin, se poate spune ca nu doar Gorbaciov, ci si Andropov a crezut in NEVOIA occidentalizarii.
Cu indienii si chinezii inclinsa va dau mai multa dreptate. Desi asta ne aseaza in tabara lui Huntington, nu-i asa?
Anna Zelinski Aș
merge încrezătoare până la Petru cel Mare. Doar că procesul
modernizării Rusiei nu a fost iluzie ci progres și arhitecții,
constructorii de nave, toți specialiștii aduși nu-și impuneau ideologia,
nu organizau maidane, își vedeau de treaba lor. Că de
nu ... Puntile culturale create de misionarii creștini sau
îndrăgostiții de Orient, încă nu l-au impus pe Christos ca arhetip și
nici creștinii practicanți nu reușesc să mediteze asupra sunetului
bătăii de palmă produse de o singură mână (după cum recomandă unii
maeștri zen). La interogație nu vă pot răspunde pt. că nu am înțeles
exact dacă faceți aluzie la unele dereglări psihice datorate abordării
unor tehnici de meditație.
Prospectiv A-z .
Pai cam acolo trebuie inceput, caci atunci era conturata ideea Europeana ca model de urmat. Nu cred ca parcursul Rusiei tariste catre Europa a fost mai direct/scurt decat in ultimii 27 ani--sa gandim doar la cat au absorbit rusii din Occident in acesti ani, nu doar la destrabalarea costisitoare de sub Eltin.
Ati scris: "Chiar dacă tehnologia pare să fi atenuat diferențele, societățile asiatice au o etică proprie. De aceea cred, că dincolo de schimburile economice, informații medicale, adaptarea unor tehnici spirituale (mai bine spus mimarea lor), nici occidentul nu poate fi „orientalizat”."
Aceste observatii sunt in continuarea ideii, cel mai recent vehiculata de Samuel Huntington, despre razboiul civilizatiilor.
https://en.wikipedia.org/wiki/Samuel_P._Huntington
Pai cam acolo trebuie inceput, caci atunci era conturata ideea Europeana ca model de urmat. Nu cred ca parcursul Rusiei tariste catre Europa a fost mai direct/scurt decat in ultimii 27 ani--sa gandim doar la cat au absorbit rusii din Occident in acesti ani, nu doar la destrabalarea costisitoare de sub Eltin.
Ati scris: "Chiar dacă tehnologia pare să fi atenuat diferențele, societățile asiatice au o etică proprie. De aceea cred, că dincolo de schimburile economice, informații medicale, adaptarea unor tehnici spirituale (mai bine spus mimarea lor), nici occidentul nu poate fi „orientalizat”."
Aceste observatii sunt in continuarea ideii, cel mai recent vehiculata de Samuel Huntington, despre razboiul civilizatiilor.
https://en.wikipedia.org/wiki/Samuel_P._Huntington
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu