MOTTO: „Oricine poate deveni scriitor , dacă are o funcție suficient de înaltă; nu trebuie să știe limba, nu trebuie să cunoască gramatica ei, nu-i este necesar nici măcar un vocabular bogat... de aceea, a scrie cărți este cel mai simplu «al doilea job» pe care un președinte și-l poate lua” ( Luminița Arhire - CITATE CELEBRE)
....................................................................................
Scriitorii adevărați, ăia care chiar contează, scriu cărți – ce naiba altceva ar putea să facă? Eu însă, nefiind un scriitor adevărat, am zis să vă tentez cu un mic eseu... Când am ales tema recunosc că m-am inspirat dintr-un titlu celebru al unei... cărțulii, că nu știu cum altfel să o numesc, a unui nu mai puțin celebru poet, Mircea Cărtărescu pe numele lui, laureat cu greutate și perpetuu al premiului Nobel pentru literatură, dar care, dacă l-ar fi primit într-adevăr, chiar ar fi mers cu nevastă cu tot, până în Suedia ca să-i fie înmânat, și nu s-ar fi purtat reprobabil ca prăpăditul ăla de Bob Dylan... adică ăla care l-a câștigat deși nu avea nevoie de el, în timp ce erau ATÂȚIA ALȚI scriitori sau poeți care să-l merite... La aflarea veștii, Mircea Cărtărescu al nostru și-a revărsat pe FB toată arsura din ficați, dar apoi s-a mai gândit și și-a revizuit atitudinea, deoarece dacă te superi pe Comitetul Nobel nu mai pupi glorie și încununare și milion de dolari și medalie de aur în veci ... așa că , poeții maturi și cu pletele-n vânt , de pe margine, e mai bine să fie prudenți...
Deci, inspirându-mă eu din „DE CE IUBIM FEMEILE?” , autor Mirecea Cărtărescu, voi scrie eseul „DE CE NE TREZIM SĂ SCRIEM CĂRȚI, DACĂ SUNTEM KLAUS IOHANNIS ? ”
Eseul meu nu va încerca să răspundă acestei întrebări a cărei seriozitate a determinat insomnii , nevroze și „suferințele tânărului Werner” , sau cam așa ceva... ci va descrie faptele, așa cum s-au petrecut.
Eu nu analizez aici traseul unei cărți, ci al unei CAPODOPERE, căci numai o capodoperă poate avea așa un drum încununat de succes. Deci:
Într-o frumoasă dimineață de noiembrie 2014 , intra în plin în peisajul pestriț al literaturii române, ca un tir fără frâne în Ateneul Român, un autor matur și responsabil , de-a cărui măreție Uniunea Scriitorilor din România s-a cutremurat. Debutantul Klaus Werner Iohannis a debușat în Istoria Literaturii Române, pe sub Arcul de Triumf al tirajelor uriașe, cu bestsellerul „PAS CU PAS”.
Pe 10 decembrie 2014 MEDIAFAX relatează despre succesul neașteptat al debutantului Klaus Werner astfel: „... După ce a fost cea mai căutată carte din istoria Târgului de carte Gaudeamus (19 - 23 noiembrie), cu aproape 8.000 de exemplare vândute în trei zile, volumul «Pas cu pas», de Klaus Iohannis, a devenit unul dintre cele mai cumpărate volume din România, cu aproape 100.000 de exemplare vândute în trei săptămâni de la cel mai important târg de profil din ţară...” iar pe 11 ianuarie 2016 AGERPRES subliniază cu admirație: „... Volumul «Pas cu pas» a fost bestsellerul anului 2014 în România și a marcat numeroase recorduri editoriale. În cele peste 200 de pagini ale volumului, Klaus Iohannis prezintă atât întâmplări din culise, cât și momente mai puțin cunoscute din viața publică, pentru prima dată câștigătorul alegerilor prezidențiale vorbind deschis, într-un volum autobiografic, despre copilărie, adolescență, sora, soția sa, despre studenție și despre cariera în învățământ...”
Acest succes deosebit înregistrat în România a stimulat autorul să se reîntoarcă la masa de scris și să iasă pe piață cu cel de-al doilea volum, cu un titlu atât de incitant : „PRIMUL PAS”. Lansarea, așa cum vă așteptați, a fost la BOOKFEST, pe 23 mai 2015. și evenimentul este descris astfel la STIRILE PROTV :
„...Peste o mie de oameni s-au așezat la coadă pentru un autograf. Volumul intitulat «Primul Pas» costă 30 de lei, iar președintele nu neagă că își dorește vânzări cel puțin la fel de mari ca la debut: «Până la urmă, de aceea scrii o carte, să se și vândă»..."
Ați înțeles, nu-i așa? că un asemenea succes fulminant nu putea să nu depășească granițele României... Dintr-o dată, uimite de o ascensiune artistică atât de extraordinară, edituri din mai multe țări s-au înghesuit cu oferte. Ungaria, Germania , Bulgaria au fost printre doritoare... și ofertele s-au și materializat . Site-ul DANTOMOZEI.ro ne informează pe 12 iulie 2016 cine și cum a tradus bestsellerul iohannisian : „...După apariţia la finalul anului 2014, volumul “Pas cu Pas” a fost tradus deja în limbile maghiară sub titlul “Nagyszebentől az elnöki palotáig” (Din Sibiu la Palatul prezidenţial) şi bulgară sub titlul “Клаус Йоханис: стъпка по стъпка. Автобиография” (Klaus Iohannis: Pas cu pas. Autobiografie)...”
Și-acum moțul pe colivă: primul volum al lui Klaus s-a tradus în chineză ( 1 000 000 de exemplare) , și tot DANTOMOZEI.ro ne introduce în subiect :„...Titlul în chineză “一步一步”/Yībù yībù respectă varianta originală dată de preşedintele României cunoscut în China sub numele 克劳斯•约翰尼斯/Kèláosī Yuēhànnísī. Din surse neoficiale, cunoaştem că ICR Beijing viza publicarea volumului înaintea Târgului de Carte din capitala Chinei, unul dintre cele mai mari evenimente de profil la nivel mondial, programat anual în a doua jumătate a lunii august.
În privinţa conţinutului cărţii semnate de preşedintele Iohannis, se pare că există RELATIVE REȚINERI cu privire la modul în care acesta abordează pasajele referitoare la perioada comunistă din România. De asemenea, există semne de întrebare cu privire la absenţa spaţiului asiatic şi Chinei din preocupările şi viziunea autorului, excepţia fiind constituită de menţionarea Japoniei într-un context eminamente cultural. Chiar şi în aceste condiţii, volumul «Pas cu pas» are mari şanse să fie publicat la Beijing...”
Existau rețineri, deci... dar stați liniștiți, s-au rezolvat. Adică s-au rezolvat în sensul că președintele-scriitor a fost cenzurat discret de partea chineză...cu acordul autorului. Deoarece cred că ați înțeles, dragi prieteni, că drepturile de autor n-au miros...
Întrebat despre traducerea în chineză, Grigore Arsene de la Editura Curtea Veche a explicat, aproape subversiv, aș zice: „Editura chineză ne-a contactat, a dorit să traducă cartea. Nu a durat mult, NU E FILOSOFIA LUI HEGEL (!!!) ”
EPILOG: Chiar nu mă pot abține să vă relatez că la BOOKFEST 2015 marele Cărtărescu a fost lăsat într-o jenantă umbră de către însuși uriașul scriitor Klaus Werner. Cărtărescu n-a avut același succes; n-a vândut nici pe departe la fel de bine; nu s-au înghesuit la fel de mulți la autografe. Ca dovadă că nu numai Comitetul Nobel ia decizii nasoale... se vede că nici măcar iubitorul de carte român nu mai este ce-a fost odată...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu