Pe facebook: Rusine, Justitie!!

luni, 9 octombrie 2017

Rusine, Justitie!!

Rusine, Justitie! – 13 septembrie 2017

Smaranda Dobrescu shared Alexandru Racu's post.

Mai tineti minte amaratii rapiti, pusi in lanturi, abuzati si exploatati de tiganii milionari din Arges? Ei bine, justitia s-a pronuntat definitiv. ! Halal!!

Alexandru Racu

September 13 at 11:30am ·

Adevarul.ro

Pai daca pentru astfel de orori comise ani la rand iei intre 3 si 5 ani de inchisoare, iar victima primeste intre 10000 si 15000 de lei despagubire, nu mai bine nu ne mai complicam si legalizam direct sclavia, ca sa stim o treaba? Astfel de procurori merita condamnati la 20 de ani de munca silnica. De fapt, nici nu merita numiti procurori, ci mai degraba complici ai infractorilor. Niste nemernici.

Câtă închisoare vor face stăpânii de sclavi care au îngrozit România. Judecătorii au pronunţat sentinţele definitive

ADEVARUL.RO

Prospectiv A-z .
"Printre victime se află şi doi fraţi din Lunca Corbului. Acestia isi cautau un loc de munca si au fost incantati de oferta tiganilor dar au ajuns sa traiasca un cosmar. Au fost batuti cu lanturi, loviti cu cicanul, calcati in picioare de tigani impreuna cu pirandele lor si puradeii, pana lesinau. Tigancile aruncau galeti cu apa pe ei, ii trezeau din lesin si ii luau iar la bataie.De asemenea, ii abuzau sexual. Fratele mai mare era supus aproape zilnic la raporturi sexuale orale. In momentul de fata fratii din Lunca Corbului sunt handicapati fizic si psihic irecuperabil."

https://saccsiv.wordpress.com/.../sclavii-tiganilor-din.../

SCLAVII TIGANILOR din Berevoiesti. De abia dupa 8 ani autoritatile iau masuri in…

SACCSIV.WORDPRESS.COM

Prospectiv A-z .
https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=1965224880384255&id=1424556087784473

RUSINE!!

Raw

September 13 at 12:54am ·

Raw: Rusine procurorilor, judecatorilor si Justitiei Romane.
Justitie pentru infractori facuta de infractori!
Pedepse intre 3-5 ani pentru stăpânii de sclavi...
care au îngrozit România... cu conditii, cu meniu inspectat de nutritionisti si plingeri la CEDO ca portiile sint prea mici si "camera" prea rece.
Primarul a scapat desi 'sclavii' i-au construit casa in care se lafaie. Si, tot romanul plateste pentru daunele acordate victimelor. Iar daunele sunt... un sclav care a fost bătut de aceştia luni de zile cu bâta şi toporul şi care a rămas cu sechele pe viaţă a primit despăgubiri de doar 15.000 lei, deşi ceruse daune de 200.000 de lei.

Se va revolta madam #Pruna? Sau #MonicaMacovei?

#rusine #justitiaInfractorilor

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

luni, 9 octombrie 2017

Rusine, Justitie!!

Smaranda Dobrescu shared Alexandru Racu's post.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv