Pe facebook: Despre comunism

miercuri, 27 septembrie 2017

Despre comunism

Despre communism – 20 august 2017

Eduard Virgiliu

Cei care vorbesc despre comunisti in Romania ori sunt prea batrani, au amnezie si au uitat cum era in timpul comunismului, ori sunt foarte tineri si nu au cunoscut comunimul niciodata.

NIci macar tari comuniste nu mai sunt. Rusia si China sunt tari capitaliste. Doar Cuba si Corea de Nord mai au sistemul comunist insa si ele au renuntat la 'idealurile si principiile comuniste' si s-au metamorfozat in dictaturi acerbe care bat pasul pe loc,

Titulatura de 'comunist' in Romania este similara cu cea de 'rasist' in SUA. O folosesc unii in incercarea de a-i discredita pe ceilalti.

Rizea-manea Marius As corecta faptul ca nu-s numai dictaturi acerbe ce bat pasul pe loc atata timp cat isi permit programe militare de anvergura ,capabile sa starneasca orgoliul nemasurat al jandarmilor lumii...Avem o idee preconceputa si tributara inca unui sistem de gandire insuficient de bine dezvoltat si structurat ...Eu as numi acest sistem ,LAUTARIE POLITICA .....

Smaranda Dobrescu As avansa mai mult si as spune ca imediat dupa revolutie eu nu am mai vazut comunisti in politica. Mai dorea cineva proprietate comuna asupra mijloacelor de productie? Mai doreau vechii comunisti sa fie la fel de saraci precum majoritatea populatiei? Mai doreau invatamant cu acces universal si neingradit? Mai doreau sistemul fost sovietic in asistenta medicala? Daca ar fi fost comunisti, securistii si membrii marcanti ai perioadei comuniste nu ar fii fost primii care sa se imbogateasca prin privatizare. Mai spun unii ca mentalitatile comuniste au ramas. Aici, da, e vizibil: prioritatea catuselor pentru opozantii politici. Dar nu sunt oare cei care lupta inca "impotriva comunismului " exact aceia care sustin actuala configuratie si legislatie a justitiei? Nu e Monica Macovei guru acestora?

Anna Zelinski O folosesc unii ca și o strategie a intimidării, din lipsa unui vocabular adecvat prin care să-și prezinte argumentele. Nu am vizitat Cuba, dar pare, din informații, o punere în practică reușită a experimentului socialist. Poate i-a stimulat vecinătatea jandarmului ...

Dinica Roman Daca ar fi intrebati si romanii si cetatenii din ceilalti fosti sateliti sovietici, ce ar raspunde?

http://www.telesurtv.net/.../Most-Russians-Prefer-Return...

Most Russians Prefer Return of Soviet Union and Socialism: Poll

Over 50 percent of Russian citizens believe the…

TELESURTV.NET

Anna Zelinski Am văzut (spre final) un documentar din țara stră-nepoților lui Gingis-Han, Kazahstan. Orașul capitală, Astana cu o arhitectură modernă, dar în stil oriental, nepământesc de frumoasă. Și femeile sunt frumoase (conform standardului meu), grațioase, toată lumea vorbește perfect rusește, în acest an are sau a vut loc un Târg Internațional cu produse tradiționale. Tineri și mai puțin tineri de o veselie controlată și nu caricaturală cum îi văd pe sud-coreeni.

Eduard Virgiliu Multi dintre cei care raspund ca era mai bine nici macar nu au cunoscut comunismul.

Dinica Roman Cui si de ce ii este teama de eticheta comunismului? Nu Portugaliei fostului maoist, ajuns hiper-capitalist la Goldman Sachs, Barrosso.

"Since the end of 2015, Portugal has been the scene of an unusual political drama. After failing to win a majority in parliament, the country's long-established centre-left machine rejected the offer of a 'grand coalition' with its conservative rival to implement the demands of Brussels and Frankfurt. Straying from the beaten path of European social democracy, the Portuguese Socialist Party came to an arrangement instead with radical-left forces of the kind ostracized everywhere else in the EU. The Socialist Prime Minister António Costa governs with the support of two groups that lie well outside the bounds of respectable opinion: the Portuguese Communist Party, which never had any truck with Eurocommunism or its post-Soviet afterlives, and the Left Bloc, which traces its origins back to the revolutionary movement of the 1970s. On taking office, Costa pledged to 'turn the page' on austerity and roll back measures imposed by the Troika. European voters have often heard such promises on the campaign trail, but Costa's government has broken with convention by following through on the initial rhetoric under pressure from its left-wing allies, reversing wage and pension cuts, halting privatizations and restoring collective-bargaining agreements. In defiance of conventional wisdom, these reforms have been followed by an upswing in economic growth. Dismissed by hostile critics as a rickety geringonça ('contraption'), the alliance between the Socialists and Portugal's radical left has confounded predictions that it would collapse in a matter of months. Costa's own approval ratings have soared, along with those for his party, in pointed contrast with the fiasco of Hollande, the bubble of Renzi and the capitulation of Tsipras. What conditions—long- and short-term—have made this exception possible, and how long can it endure?"

https://newleftreview.org/II/106/daniel-finn-luso-anomalies

Daniel Finn: Luso-Anomalies. New Left Review 106, July-August 2017.

How and why has Portugal differed from Spain since…

NEWLEFTREVIEW.ORG

Dinica Roman Din partea cealalta a spectrului ideologic, ce se intampla in Portugalia are alta explicatie

https://www.nytimes.com/.../angola-portugal-money......See More

Portugal Dominated Angola for Centuries. Now the Roles Are…

NYTIMES.COM

Sergiu Fendrihan E o prostie, mai sunt comunisti si nu numai in varsta ci si tineri, si eu sunt comunist si ma doare n cuc ce cred prostii- socialsmul va reveni pentru ca omenirea este prea multa iar resursele putine si nu mai este drept ca unii sa detina atat de mult si altii mult mai putini, DA SUNT MEMBRU AL PCR

Prospectiv A-z .
Cu "riscul' de a ne imputina, cred ca este foarte bine ca oamenii sa-si exprime liber crezul politic. La mai multi, domnule Sergiu Fendrihan!

Dupa aceea, sa nu uitam totusi de ce ne-am grupat prospectiv aici, la prospectivat!

Sergiu Fendrihan Multumesc desigur

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

miercuri, 27 septembrie 2017

Despre comunism

Eduard Virgiliu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv