Pe facebook: O analiza a dosarului turc

marți, 30 august 2016

O analiza a dosarului turc

O analiza a dosarului turc – 21 iulie 2016

Draghi Puterity

O analiza de exceptie a "dosarului turc"

Trenduri economice: Între haosul Orientului zglobiu şi ordinea Occidentului bolnav

TRENDURI.BLOGSPOT.COM

Mihai Ion Turcu Turcia poate fi bagata-n haos si controlul ei asupra Bosforului poate fi anulat, violent dsigur. Turcia depinde ca armament de occident. Romania trebuie sa se reorganizeze militar imediat si sa stranga relatiile cu Polonia peste capul oricui. Poate profita de situatie.

Prospectiv A-z .
Si inca o analiza, relevanta mai cu seama prin rezonatorul ei, a omusorului invins la randu-i de... servicii.

https://www.facebook.com/victor.ponta/posts/1208057579234127

Gheorghe Gradinaru 1 lovitura de stat, de regula , nu poate fi 100% de sorginte externa pentru ca ar fi o interventie externa si nu lovitura de stat.Mai mult fortele americane stationate in Turcia nu au intervenit in nici un mod. iar dovezile implicarii concrete a lui Gullen nu au fost date publicitatii pentru a putea comenta.2. In opinia mea motivatia loviturii de stat sta in situtia interna din Turcia conflictele dintre armata si leadershipul islamist al tarii, problema kurda, situatia de la granita cu Siria etc.3Normal ca cineva castiga si altii pierd dar important este rezultatul pe termen lung si in plan geostrategic depinde de reactia SUA, care nu cred ca este interesata sa intareasca o democratie turca care nu poate aduce stabilitate in Turcia.Este de preferat un regim de mana forte iar daca Erdogan va revenii la atirudinea anterioara chiar ar putea fi iertat.

Smaranda Dobrescu Citarea acestui articol de catre Ponta si nu a altui articol de tenta contrara,poate fi un semn al perceptiei diferite dobandite de Ponta in ultimul timp fata de optiunile strategice ale Romaniei .

Gheorghe Gradinaru Sper ca nu gresesc dar Ponta comenteaza un alt articol. Acesta postat de Draghi este anonim.

Smaranda Dobrescu Ponta comenteaza articolul "Criza Turciei, așa cum nu vrea să o explice nimeni"

Cornelius Scipio Gheorghe Gradinaru Dan Diaconu e autorul art postat de Draghi Puterity

Prospectiv A-z .
Da, acest Dan Diaconu: https://www.facebook.com/profile.php?id=100010259195793

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

marți, 30 august 2016

O analiza a dosarului turc

Draghi Puterity

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv