Pe facebook: "In Brazilia sau India saracii lucreaza si pe doi lei"

miercuri, 9 decembrie 2015

"In Brazilia sau India saracii lucreaza si pe doi lei"

"In Brazilia sau India saracii lucreaza si pe doi lei": - 7 decembrie 2015

Smaranda Dobrescu

"In Brazilia sau India saracii lucreaza si pe doi lei" - declara Ministrul Finantelor din Romania incercand sa justifice inghetarea salariilor. In trecut, pentru o afirmatie de un cinism asemanator, un ministru si-a dat demisia. Motivatia este aceea de a nu impieta bussinessul din Romania. Pai, daca nemarind salariile si rezolvand treaba cu competitivitatea (fara suplimentare de capital!!), inregistrand sa zicem si crestere economica corespunzatoare competitivitatii, atunci cum profita romanul care are salariul inghetat de performantele tarii? Se bucura ca oamenii de afaceri isi repatriaza profiturile, poate!

Cristiana Faur Cam asa ceva. Si se va merge in continuare cu plata paralela la negru. Oricum tot angajatul, care este majoritar, are de pierdut.

Gabi Cretu Si pe cei din sectorul public cine-i plătește la negru?!

Mihai Ion Turcu Doamna Ministru a Finantelor traieste in Luna. Ca membri UE suntem obligati la felurite alinieri de preturi si ne este inmterzis protectionismul, si catigam ca in "India" ?????

George Halarescu Noi suntem prea toleranţi cu nesimțirea. Această doamnă cu întreg guvernul nu au ce cauta la Palatul Victoria. Şi asa nu au legitimitate

Ana Maria State de parca din 1200 lei se poate trai decent...in conditiile in care numai intretinerea unui apartament depaseste 1/4 din salariul asta...unde este strada acum?! de ce nu se revolta?!

Smaranda Dobrescu Deci guvernul e in grafic si tendinta

Preda Mihailescu Problema numarul unu pare sa fie jaful marilor concerne - faptul ca le este in continuare posibil, necontrolati, sa declare pierderi in Romania, trecand fara impozite, este grav. Orban este injurat de EU, dar le-a interzis sa aiba pierderi. Are dreptate: ce fel de capitalisti sunteti, daca veniti la noi sa faceti pierderi? Sau, mai precis, sa nu aveti câstig - caci doar pentru asta traiti!

Mioara Goian O tona de cinism si nesimtire la doamna ministru.....

Smaranda Dobrescu Dealtfel si ministrul Lazaroiu pe cand se ratacise pe la Ministerul Muncii declara ca salariatii care au 800 lei castigul salarial lunar se pot considera bogati. Basescu & comp parca ar umbla pe coridoarele tehnocratilor sa-i invete cum sa mareasca profiturile multinationalelor..

Mioara Goian A cui sunt tehnocratii??????????????

Mihai Ion Turcu Tehnocratii sunt ai Comisiei Europene. Statele UE sunt in interregnum, intre conditia de state suverane, care nu mai sunt pedeplin, si conditia de administratii zonale sub autoritatea unui guvern federal, nici federatia, nici guvernul, sici autoitatea sa nefiind edificate. Unele state vor sa se retraga din UE. Romania a functionat de la aderare dupa grafice de parcurs stabilite la Bruxelles, toata guvernarea basescu, si guvernarea USL de fapt si final PSD -Ponta, si evident guvernul de avarie Ciolos, plus creativitatea Romaneasca privind actiunile "pe langa". Comisia Europeana este neoconservatoare. Nu este vesnica si vom vedea ce se va alege in momentul de timp imediat urmator.Romania traieste in paradox, are oranduire capitalista dar nu are capital romanesc si capitaliti autohtoni. In Romania nu opereaza capitalul romaneasc. Statul liberal-democrat, mai mult liberal decat democrat este chematr sa sprijine capitalul si piata etc. Capitalul cui si unde merge profitul cum realizat ? Aceasta este intrebarea hamletiana.

Smaranda Dobrescu IN Romania capitalul privat provine in mod egal (43 si 43%) din partea romanilor si investitorilor straini.Capitalul privat în România ultimilor 25 de ani a avut cinci moduri distincte de formare: privatizare, resituirea proprietăţilor, acordarea de a...Vezi mai mult

Mihai Ion Turcu Argumentul lui V.Orban este acoperitor pentru ce intentioneaza, masuri protectioniste. Capitalul ca fapt social este o valoare. Ideal capitalul nu jefuieste pe cineva ci pune in valoare resursele, munca, creativitatea, generand spor al calitatii vietii tuturor. Este si criteriu de diferentieri legitime. problema noastra este de echilibru, legitimitati, moralitate si viziune constructiva.

Smaranda Dobrescu M-as opri asupra moralitatii: Capitalul strain care s-a pierdut la noi prin pierderi declarate si repatrierea profitului, egale cu investitia initiala semnifica faptul ca marele avantaj care l-a avut initial, crearea de locuri de munca, se va pierde in timp, caci aceste bilanturi inseamna si ca se reduce activitatea si se pierd locuri de munca. Este o regula a capitalului ca el sa fie rentabil in urma ciclurilor de productie.

Mihai Ion Turcu Fac diferenta intre rentabil si foarte rentabil. Foarte rentabil debalanseaza ecuatia. Foarte rentabil insemneaza si pradalnic. Foarte rentabil are implicatii asupra concurentei echitabile intre capitalul strain si autohton. problema locurilor de munca insemneaza reinvestire ciclica de profit. Daca profitul se expatriaza si capitalul se retrage in momentul in care nu mai este foarte rentabil , valoarea lui sociala devine discutabila.

Smaranda Dobrescu Exact asta am vrut sa spun. Multumesc pentru claritate!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

miercuri, 9 decembrie 2015

"In Brazilia sau India saracii lucreaza si pe doi lei"

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv