Pe facebook: Ce il nemultumeste pe D-l Dragnea

vineri, 11 decembrie 2015

Ce il nemultumeste pe D-l Dragnea

Ce il nemultumeste pe D-l Dragnea – 9 decembrie 2015

Smaranda Dobrescu

A declarat D-l Dragnea in urma cu cateva momente: "Singurul lucru care ma nemultumeste la actualul Guvern este comunicarea"

Ma gandesc ca ar fi fost mult mai bine sa se accepte ideea de alegeri anticipate iar partidele politice sa ramana politice si sa-si apere niste principii. Atunci nu ar mai fi fost timp sa se reformeze nici rolul statului, nici aspectul sau din stat- aproape- social in stat militaros.Cred ca nici Europei nu ii convine ca un stat european sa aibe peste 40% din cetateni aflati in stare de saracie iar copiii romani sa fie cei mai lipsiti si saraci din Europa.

Îmi placeComentează

Casandra Troya Smaranda, dacă acest guvern penibil ar fi din "familia" mea și eu aș răspunde la fel de diplomatic. Rămâne să constatăm care este adevărata familie a dlui Dragnea. PSD pare să fie doar misiunea sa.

Octavian Lupu "Singurul lucru care ma nemultumeste la actualul Guvern este comunicarea" adicatelea: "Tradare sa fie daca o cer interesele d-lui Ionannis, dar sa stim si noi", nu sa aflam de la televizor ca orice cetatean turmentat. "Toate-s vechi si noua toate".

Mihai Ion Turcu Avem un guvern de avarie. Partidele par ocupate cu propriul interior, retrase strategic la semidistanta. Dragnea apare ca foarte abil comunicator. Stie cum sa nu spuna ceva parand ca raspunde la orice este intrebat.

Alexandru Botu Dragnea doar face cartile pentru altcineva pe care , sunt sigur, nici nu-l cunoaste.

Sorin Mester Oricat de abil si de versat comunicator ar fi, cand esti intre o condamnare in prima instanta si recurs, amanat strategic din timp in timp, nu-i poti gasi acestui guvern decat hiba comunicarii...Principiile social-democrate nu isi mai gasesc prioritatea in dezbaterile (si acelea extrem de rare si ide inconsistente) din partid. Retorica zilei este axata pe anticoruptie si interesul national. Ma tem ca nu se sesizeaza actiunea de disolutie a stangii, pentru preluarea a tot ce a mai ramas din statul roman, ba mai mult, disparitia acestuia ca stat social. Cu resursele cedate, cu initiativa decizionala venita din exterior, asistam neputinciosi la cesionarea suveranitatii nationale. Interesele corporatiste domina deciziile institutionale, fara vreo rezistenta notabila din zona politicului, in timp ce societatea civila este la cheremul finantatorilor ei.

Smaranda Dobrescu De inteles cumva comportamentul D-lui Dragnea constrans la tot felul de compromisuri.Printre altele, daca acceptam ca e supus santajului, nu pot sa nu am in vedere si indepartarea lui Ponta, la cerere.
De aceea regret ca nu s-a adoptat solutia anticipatelor. Actualul guvern nu ar mai fi avut timp sa progreseze in directia desfiintarii statului social, a indeplinirii intentiei neoliberale de tip M10 de stat minimal cu aspect militar, si cine stie ce idei grozave de reforma administrativa care sa incurajeze si mai mult cesionarea suveranitatii nationale.

Sorin Mester Subscriu. Tocmai din constrangerile la care este supus, nu s-a mers pe solutia alegerilor anticipate. Cu Ponta la comanda, acolo se ajungea...

Draghi Puterity Daca a declarat asa ceva, atunci el are probleme serioase cu comunicarea.

Alexandru Botu Nu cred ca are probleme cu comunicarea, nu pare nici prost, nici lipsit de mijloace sa o faca. Si a si facut-o uneori bine. Cred ca are altfel de probleme si ii este frica sa spuna ceea ce gandeste, asta si pentru ca si-a dat seama ca nu mai conteaza ceea ce gandeste. Oricum, nu va ramane mult timp, pe fond, in fruntea PSD, altcineva-cred ca din exteriorul partidului, ca sa fiu si mai neclar, ca si Dragnea, va prelua conducerea formatiunii care se va putea numi in continuare chiar si PSD. Dar care va avea un cu totul alt rol...
Dar si pe PNL il paste acelasi lucru.

Smaranda Dobrescu Sandule, ai ramas un Prospectiv !Pentru a nu mai exista opozitia asta care doreste ca statul sa reglementeze ba piata, ba prestatiile sociale, ba mai vrea si educatie gratuita, se straduiesc multi sa o anihileze. In unele parti o coopteaza la guvernare, in altele o dezbina, ii ataca liderii, ii desfiinteaza., La noi, lucrurile sunt in grafic, desi a fost nevoie de cateva inscenari demne de dispret.. Tu, in orice caz ai prins miscarea. Dupa cum am mai spus, ma tem ca FB-ul, cativa de acolo vor fi unica opozitie de stanga..

Alexandru Botu Dar mu ma pot considera un Prospectiv, caci as fi indecent fata de creatorii grupului.

Smaranda Dobrescu Te voi convinge cu prima ocazie ca esti prea modest! emoticon smile

Alexandru Botu Cred ca in primul rand trebuie sa ne convingem reciproc ca uneori ne mai si imbarbatam, consolam din prea multa consideratie. Ceea ce chiar face bine in instrainarea ce ne incetoseaza.

Constantin Gheorghe Nefericitul ăla de Dragnea le-a interzis, practic, ălora din PSD să vorbească despre Raportul privitor la sărăcie! Ce face DNA din om! emoticon grin

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

vineri, 11 decembrie 2015

Ce il nemultumeste pe D-l Dragnea

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv