Asigurarea de venit – 25 august 2015
Smaranda Dobrescu
Cu ocazia Zilei Muncii americanii se gandesc cum se va schimba aspectul muncii in urmatorii ani. Nu, nu se asteapta sa obtina noi bonusuri in urma unor calificari suplimentare sau concedii de boala mai bine platite. Se gandesc la ce forma vor avea asigurarile de somaj sau cele de venit. Asigurarea de venit? Da, este o notiune noua si are in vedere obtinerea unui venit lunar cel putin egal cu jumatate din media salariilor lunare din ultimii 5 ani, pentru a preveni trendul permanent de scadere a veniturilor din munca. Analiza o fac americanii adaugand aceasta perspectiva la cea cunoscuta deja a pierderii masive de locuri de munca urmare a informatizarii si robotizarii. Parca nici nu mai merita sa sarbatoresti Ziua Muncii, cea care iti asigura traiul decent!
Robert Reich explains the deep changes in the labor market and why policies need to change in order to address new uncertainties.
socialeurope.eu|De Robert Reich
D.P Mda, iar asigurarile astea vor fi impachetate ca optiuni pe actiunile companiei asiguratoare, companiue care desigur nu are bani si va lua credite pentru asta, credite care trebuie la randul lor asigurate in caz de "default", iar titlurile acestor asigurari se vor tranzactiona la bursa, s.a.m.d. iar in final tot Goldman Sachsu' va lua caimacu'.
S.D Nu cunosc prea bine sistemul de asigurari al americanilor, daca este de tip privat cu capitalizare sau de stat de tip risc asigurat cu contributii gestionate de institutii de stat ca la noi. Dupa cum merg insa pensiile si sanatatea la ei e posibil sa fie fonduri cu capitalizare si atunci intra pe algoritmul descris de tine. Daca as avea vreo putere sa influentez lucrurile nu as renunta niciodata la noi la sistemele publice de pensii,somaj, accidente de munca, sanatate si alte riscuri ce pot aparea si pot fi asigurate. Costurile de administrare ale administratorilor privati ai intregului lant mananca intr-o viata activa aproape jumatate din contributia totala a asiguratului. Doar daca prin lege se potoleste apetitul costurilor duble de administrare, adica procentul sustras atat lunar cat si pe suma capitalizata.
Mihai Ion Turcu Ce "Goldman-Sachs" nu are in vedere si nu trebuie sa fie preocuparea sa, este gestiunea societatii ca atare. Aceasta revine statului.Tipul de stat preferat de "Goldman-Sachs" este cel care-l asigura pe "Goldman-Sachs" 1% din populatie, sa fie "Goldman-Sachs" , care "Goldman Sachs" nu are vre-o idee despre gestiunea societatii, are idei doar despre gestiunea banilor sai, nici macar bani sporiti prin productie, deci in relatie cu munca, ci prin bonusul decurs dincreditari si varii "asigurari" care nu asigura doar dijmuieste nevoia de securitate sociala printr-un construct de fictiuni, bazat pe bani fictivi, cei reali, multi putini, fiind doar mutati dintr-o parte in alta spre a parea multi. Banii reali nu sunt generati de administrarea banilor ci de bunurile si serviciile vandute si cumparate de cei implicati in producerea lor. Cum se demonstreaza "Goldman Sachs" este elementul de insecuritate globala, asupra caruia statul promovat de "Goldman Sachs"nu are putere. Axioma pietii care se autoregleaza nu coincide cu nevoie de gestionare viabila a societatii reale in intregul si complexitatea sa, ci doar a unei componente generate de ordinea capitalista - finantarea prin creditare, respectiv investitii cu potential de generare de profit (incert). Investitiile sunt in relatie cu munca, scopul lor fiind profitul din care trebuie returnat creditul , asigurata posibilitatea de reinvestire, platita munca, o parte, in fapt nesemnificativa, ramanand la dispozitia intreprinzatorului spre cheltuire personala. In distribuirea venitului realizat intre credit-cheltuieli de productie, munca, munca este acuma singura care nu mai poate produce presiune, existand excedent de forta de munca.Singurul factor viu in context ( lasand laoparte mediul) este muncitorul, parte din cumparatori fiind insasi muncitorii.Se adauga impozitarile care asigura functionarea statului. Echilibrele functionale sunt partial efecte ale miscarii "spontane" ale pietelor, (nu mai sunt spontane), si reglementarilor statului, singurul real responabil de gestiunea societatii. In societatile moderne, care au generat si cresterea demografica, gestiunea societatii nu poate fi realizata prin "stat minimal" eventual captiv unor interese parcelare minoritare ,expansive dincolo de legitimitatea lor.Un sistem care-si pierde capacitatea de echilibrare prin ordonare indusa, produce crize, majore in cazul marilor sisteme, crize care pot genera autodistrugere sau schimbare prin criza (totdeauna cu mari pierderi) si posibila discontinuitate de paradigma.Statul trebuie sa poata garanta vaiabilitatea societatii moderne, ca societate moderna, cu complexitatea ei, deci trebuie sa aiba posibilitatea de control preventiv si interventie reglatoare. Reglarea poate surveni prin criza indusa deliberat, cu pierderi asumate, cum pot fi razboaiele, sau prin explozii -implozii de sistem cu schimbarea de paradigma urmare a,actiunii masive ale corpului social , ambele formule cu risc major universal. Pe "Goldman-Sachs", in felul in care s-a blindat, poate sa-l impresioneze implozia -explozia sistemului, insusi neavand prin sine posibilitatea sau preocuparea de a-l regla, responsabilitate a statului. Cine este "statul", cat de democratic este generat , cat de "savant" poate fi statul democratic si cat de eficient birocratic este, sunt intrebari cu raspuns variabil.
Draghi Puterity Cateva ganduri legate de subiect:
In momentul in care d'alde "Goldman Sachs" au fost declarate "too big to fail", adica in momenul in care pierderile lor private au fost trecute in contul contribuabililor, s-a cam terminat cu "mana magica" care regla pietele. A mai vorbi despre "mecanisme de piata" in acest context, e pur si simplu inselatorie.
Tiparitul banilor ("quantitative easing"), in speranta ca astfel economia reala va fi impulsionata de bancile care vor deveni mai generoase la creditare, iar cresterea economica rezultata va reduce decalajul dintre "banii virtuali" si cei "reali" nu functioneaza deoarece bancile "prea mari pentru a fi lasate sa cada" nu investesc in economia reala, ci tot in speculatii. In momentul de fata capitalul speculativ mondial e cu 20% mai mare decat in 2008.
Inflatia s-a transformat in defaltie, deci de facto, in termeni reali, datoriile cresc.
Peste toate acestea mai vin si politicile de austeritate care reducand consumul, reduc si mai mult posibilitatile de crestere a economiei reale. Care in conditiile in care ea deja reprezinta doar cam o zecime din economia totala, restul fiind reprezentat de cea virtuala, speculativa, indica faptul ca naufragiul sistemului e iminent.
S.D Draghi, iti cam dau dreptate.
Minsky a propus teorii care legau fragilitatea pietei financiare, in ciclu de viata normala a economiei de bule endogene de investitii speculative in pietele financiare. Acesta a sustinut ca in timpuri prospere, cand cash flow-ul corporat creste mai mult decat necesarul platii datoriilor se dezvolta o euforie speculativa si curand dupa aceea datoriile exced ceea ce debitorii pot plati din venituri, fapt care la randul sau produce o noua criza financiara. Ca urmare a unor astfel de bule de imprumut, bancile si institutiile de credit restrang disponibilitatea de creditare chiar pentru companiile care isi pot permite imprumuturi si in mod subsecvent economia se contracta. Miscarea lenta a sistemului financiar de la stabilitate la fragilitate, urmata de crize a devenit un ciclu normal in anormalitatea lui.
Cu incepere de la sfarsitl anului 2013, pietele emergente au inceput sa cada. Efectul banilor luati de la Rezerva Federala asupra monedelor aceestor tari incepe sa comprime politica lor monetara, acesta fiind doar inceputul, caci oriunde iti indrepti privirea gasesti probleme bine incastrate Din cauza deflatiei, tarile acestea obligate sa vanda active ake statului subevaluate pot ajunge in situatii incredibil de grele. Grecia exemplifica acest lucru
Valoarea instrumentelor derivate din lume este estimata la mai mult de 600 de miliarde de dolari. Produsul intern brut (PIB) al lumii este de numai 65 de miliarde de dolari sau aproximativ de 10,83% din valoarea la nivel mondial a derivatelor de pe piata, conform The Economist. In concluzie, nu exista destui bani pe planeta pentru a ajuta bancile, in caz ca au probleme.
Politicile de austeritate conduc toate din pacate la diminuarea consumului si a cresterii corespunzatoare in conditii in care capitalul investit cu ajutorul bancilor este si acesta in diminuare vadita. Asadar, sistemul...., cum bine spune Draghi!
M.I.T Eu am sperat ca Grecia sa-si asume riscul de a parasi UE, operand si nationalizari, pentru protejarea propriei economii si implicit a suveranitatii ( cata poate fi) redobandite. UE (Bruxelles si Berlin) meritau o asemenea problema pentru a gandi mai in perspectiva decat lungul nasului.
D.P Daca faceau asa ceva, aveau parte urgent de un "Maidan".
M.I.T Actiunile radicale incumba risc mjor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu