Teodor Meleșcanu – un candidat al timpului. Adrian Severin

Teodor Meleșcanu – un candidat al timpului. Adrian Severin-25 septembrie-2014
Adrian Severin Ca orice alegător român adus de criza democrației la un nivel incomensurabil de scepticism, nu sunt interesat de promisiunile candidaților la președinția României, de ceea ce ei vor să îmi transmită prin discursul lor. Nu sunt interesat nici măcar de ceea ce ei vor să facă – admițând că aș putea afla aceasta. Drumul spre iad este pavat și el cu intenții bune. Aș putea fi, eventual, interesat de ceea ce prezidențiabilii ar putea face dar nu sunt sigur că au și dorința sau interesul de a face ceea ce pot. (Experiența dezamăgitoare până la deprimare a Guvernului Ponta este edificatoare în acest sens.) Iată de ce, spre a opta pentru unul sau altul, mă preocupă să stabilesc ceea ce nu pot face cei care îmi cer să le încredințez destinul țării mele și, implicit, al meu.
Cei mai mulți dintre români caută printre candidați unul care să fie un președinte „bun”; adică o personalitate înzestrată cu calitățile necesare unui ideal șef de stat. De aici coborâm treaptă cu treaptă spre realitatea ofertei electorale, urmând să ne oprim la primul nivel la care descoperim un candidat. (Sub acest aspect, la prima vedere, singurii dotați cu „prezidențiabilitate” – adică, în limbaj popular, „au față” sau „au călcătură” de șef de stat – sunt Călin Popescu-Tăriceanu și Teodor Meleșcanu.) Abordarea aceasta este greșită în contextul actual!
Ceea ce trebuie făcut nu este să distingem între prezidențiabilii „buni” și cei „răi” ci între prezidențiabilii „adecvați” și cei „inadecvați” în raport cu sfidările timpului istoric în care trăiește România. Dintr-un atare punct de vedere singurul candidat potrivit cu timpul actual al neamului românesc este Teodor Meleșcanu. O să încerc a demonstra în continuare această ipoteză, pornind nu de la promisiuni și intenții de nimeni și de nimic garantate, ci de acolo de unde nimeni nu pornește, respectiv de la neputințe, fie ele și relative. Răul (sau binele) care nu poate fi făcut îmi pare mai relevant decât binele promis (sau așteptat).
Domnul Meleșcanu poate câștiga prin contrast cu ceilalți candidați iar nu prin confruntare cu ei. Ar fi o eroare – atât pentru dânsul cât și pentru noi – să se încerce a se arăta că, ori a se verifica dacă Teodor Meleșcanu are calități sau defecte mai mari decât concurenții săi. Nu dimensiunile însușirilor asemănătoare sau echivalente contează ci natura lor, precum și legătura dintre ele și proiectul de țară în serviciul căruia sunt puse. Semnificativ nu este dacă domnul Meleșcanu are o viziune economică mai sigură sau un proiect social mai slab, ci că el este în mod obiectiv un alt tip de Președinte decât ce întruchipat de Traian Băsescu dar și de ceilalți prezidențiabili aliniați la startul actualelor alegeri.
Din motive de ordin biologic domnul Meleșcanu nu are cum planifica pe termen lung și de aceea nu-și poate permite să se compromită pe termen scurt. Din același tip de motive, toți ceilalți candidați nu pot planifica decât pe termen lung și de aceea trăiesc cu sentimentul că au suficient răgaz să corecteze efectele greșelilor comise pe termen scurt. Domnul Meleșcanu este, deci, un potențial președinte pentru problemele certe ale timpului prezent al României în vreme ce ceilalți sunt candidați pentru un viitor incert.
Nu știu dacă domnii Ponta sau Iohannis, doamnele Udrea sau Macovei intenționează să se cramponeze de putere (tind să cred că da); știu însă că domnul Meleșcanu nu o poate face pentru că îi lipsește și timpul necesar pentru consolidarea legăturilor sale cu puterea și necesitatea temporală a cramponării. De ce să te cramponezi de puterea prezidențială astfel cum este ea definită de prezenta Constituție, precum și de practicile excesive născute din intrepretarea abuzivă a acesteia, când ai 73 de ani și gândul tău nu bate dincolo de maximum un singur mandat? Cu totul altfel stau lucrurile când ai 45 de ani. Nu pentru că ești rău ci pentru că nu te poți autoelimina din jocul puterii înainte de a-l fi jucat, acceptând rolul unei plase de siguranță naționale; rol, într-adevăr, strategic în situații de criză dar pe care s-ar putea să nu îl joci cu adevărat niciodată.
Regimul neo-cezarist băsescian, născut în prelungirea regimurilor semi-prezidențiale de facto precedente, a concentrat puteri mari, necorelate cu mecanismele de control și răspundere, în mâna șefului statului, stricând echilibrul puterilor și al instituțiilor. Toți prezidențiabilii ne vorbesc de felul „înțelept” în care vor exercita actualele pârghii de putere prezidențială. Toți, cu excepția domnului Meleșcanu. Promisiunile referitoare la o reformă constituțională care să împuțineze puterile președintelui – rare și de obicei făcute la modul foarte vag – nu pot fi luate în serios câtă vreme nici un om politic nu acceptă să lepede puterea executivă la o vârstă tânără. Domnul Meleșcanu nu mai are velitățile anxioase specifice acestei vârste. În mod normal, domnia sa va părăsi postul în maximum cinci ani și știe că: 1. nu are rost să apere prezentele puteri pentru un interval atât de scurt; 2. dacă vrea să prezideze asupra unei reforme trebuie să o facă imediat; 3. numai refăcând echilibrele constituționale prin facilitarea reducerii puterilor sale (și asta fără a pierde nimic pe plan personal) va intra în istorie.
O reformă constituțională care presupune reducerea puterilor Președintelui în raport cu celelalte instituții ale statului nu poate fi realizată decât cu cooperarea unui Președinte fără ambiții personale. Or, nici un Președinte nu este mai lipsit de ambiții personale decât acela care după o carieră respectabilă nu mai are timpul biologic spre a-și planifica și exercita asemenea ambiții. Cu excepția, poate, a ambiției de a intra în istorie printr-un gest dramatic care să îi definească și încununeze opera. Nici unul din ceilalți candidați nu-și poate permite un asemenea gest. Ceea ce pentru Teodor Meleșcanu înseamnă apogeul, pentru ceilalți înseamnă abisul.
Adepții întârziați ai neo-liberalismului așteaptă de la prezidențiabilul Meleșcanu să promită că nu va renunța la cota unică de impozitare, că va micșora fiscalitatea, că va flexibiliza piața muncii, că va încuraja competiția și va reduce supravegherea statului asupra economiei. Susținătorii statului bunăstării vor să îl audă spunând că pentru el munca este mai importantă decât capitalul, societatea mai importantă decât individul și statul mai important decât piața. Sub presiunea tuturor și ca să îi împace pe toți bietul candidat își proclamă convingeri ordo-liberale; ordo-liberalismul sau liberalismul temperat prin reguli stabilite și păzite de stat fiind pentru dreapta conservatore, în condițiile eșecului neo-liberal, cam ceea ce era a treia cale blairistă pentru stânga reformistă, la apusul „statului providențial”.
Toate aceste discuții nu valorează doi bani. Viitorul Președinte Meleșcanu nu va avea timpul dar nici competențele / puterile spre a modifica politica fiscală sau bugetară a statului. El nu va decide nici asupra construcției de infrastructuri nici asupra reabilitării industriei românești. Nu el va hotărâ asupra exploatării gazelor de șist sau a renaționalizării sistemului bancar. De aceea tot ce spune pe asemenea teme, că ne place sau nu, nu prezintă nici un interes.
Problema actuală a României nu este aceea a opțiunii între „statul minimal” și „statul providențial” ci aceea că statul român este un „stat eșuat”, un stat care nu mai funcționează de fel. Prioritatea este, deci, repunerea în funcțiune a statului – de preferință ca stat suveran și independent – după care, abia, se va vedea ce fel de ideologie au la bază politicile de guvernare ale acestuia, în funcție de caracterul majorității parlamentare. Or, reabilitarea statului presupune reforma constituțională, resetarea mecanismelor de limitare și control reciproc al instituțiilor statului, refacerea echilibrului între puteri, restartarea competiției democratice inclusiv prin readucerea tuturor jucătorilor (președinte, parlament, guvern, judecători) la linia de plecare spre a porni într-o nouă cursă cu reguli mai clare și pe un teren mai solid. Toate aceste măsuri sau schimbări implică redistribuția puterii ceea ce, așa cum am arătat mai sus, nu se poate realiza decât cu concursul unui președinte lipsit de ambiții persoanle și de o agendă proprie vizând păstrarea și exercitarea puterii pe termen lung.
Domnului Meleșcanu i s-a cerut deja să se poziționeze la dreapta sau la stânga spectrului politic. Calculul unora dintre consilierii săi de campanie este clar. Așa zisa „dreaptă” românească este divizată și totodată reprezentată de candidați slabi, vulnerabili și fără alură prezidențială. Cel mai redutabil dintre ei, domnul Klaus Iohannis, poate fi scos din joc pe motive de incompatibilitate tocmai în timp ce încearcă saltul acrobatic de la nivelul de primar al unui oraș de provincie (fie el și fostă capitală culturală europeană) la cel de președinte al unui stat membru NATO și UE. Dacă s-ar identifica cu „dreapta” domnul Meleșcanu ar putea-o coagula și s-ar putea pune în fruntea ei, după care, odată ajuns în turul doi al prezidențialelor, ar beneficia de faptul că bazinul electoral al „dreptei” este potențial mai mare decât cel al contracandidatului de „stânga”, epuizat din primul tur.
Un calcul pe cât de seducător pe atât de greșit. Nu numai că aceste alegeri nu se vor desfășura pe teren ideologic într-o țară în care „stânga” și „dreapta” nici nu există, ci pentru că electoratul conservator român este la fel de divizat la bază ca și la vârf iar o asemenea fărâmițare se exprimă prin scepticism, cinism, melancolie și, în cele din urmă, prin absenteism la vot. Astfel, degeaba sunt alegătorii ACL (PNL plus PDL) și PMP mai mulți decât cei ai PSD dacă nu votează.
Problema reală este cu totul alta. După zece ani de bătălie a tuturor împotriva tuturor, de voluntarism administrativ, autoritarism politic teroare justițiaristă, de abuzuri constituționale și impredictibilitate economico-socială, de criză economică, socială, democratică și geo-politică, românii doresc normalitatea. Asta înseamnă liniște, legalitate autentică, predictibilitate, atitudine politică rațională și pozitivă, trecerea de la absurd la rezonabil. Or, normalitatea nu este de dreapta sau de stânga. Normalitatea se referă la un context în care dreapta și stânga coexistă pașnic și se întrec loial spre binele tuturor cetățenilor.
Nici un popor nu poate suporta să trăiască la infinit în tensiune epopeică. Aceasta cu atât mai mult cu cât epopeea a avut față sub-urbană și deznodământ tragic. După un Președinte-jucător românii au nevoie de un Președinte-moderator; după un lider-erou (mai ales erou negativ) au nevoie de un lider-rezonabil, un lider potolit, un lider-tranchilizant. Cu excepția lui Teodor Meleșcanu toți candidații principali – formați și afirmați în perioada neo-cezarsimului băsescian, inclusiv în luptă cu el – sunt și se prezintă tot ca lideri-eroi – chair dacă, evident, pretind că ei sunt eroii pozitivi. Asemenea lideri, indiferent de ce ar spune, nu pot aduce pacea ci numai continuarea luptei. În confruntare cu Traian Băsescu ei au devenit – dacă nu erau prin naștere – „războinici din profesie” care cu armele smulse Președintelui-jucător și cu aceleași metode, promit să ducă o „luptă pentru pace” ce nu va mai lăsa piatră pe piatră.
Nimeni nu are nevoie de așa ceva. Dimpotrivă, este nevoie de o perioadă de liniște în care să se poată afirma în mod natural și crește în mod organic adevărați lideri de pace, capabili a-și asuma conducerea pe termen lung a unei Românii normalizate. Numai un lider fără apetit pentru luptele și jocurile de putere poate oferi un asemenea răgaz indispensabil de liniște, „armistițiul” în timpul căruia se pot pune bazele unei păci interne durabile.
Dacă în alte părți coabitarea în conducerea statului a funcționat mai mult sau mai puțin bine, în România aceasta a fost un dezastru. Nimeni nu o poate nega. Iată de ce sunt necesare modificări constituționale care să asigure pe cât posibil coincidența între culoarea politică a guvernului și cea a președintelui. Printre alte proceduri mai sofisticate, cea mai simplă constă în revenirea la mandate parlamentare și prezidențiale de durată egală. O asemenea reformă este necesară dar nu și suficientă. Pentru ca ea să aibă eficiență este indispensabil ca alegerile parlamentare și cele prezidențiale să aibă loc la aceeași dată; iar aceasta cât mai repede cu putință. Numai așa se va restarta jocul politic.
Lucrul presupune disponibilitatea viitorului Președinte de a se retrage la jumătatea mandatului, în 2016. Dacă promisiunea de a o face este credibilă pentru un om de 75 de ani care astfel își încununează cariera, pentru toți ceilalți o asemenea retragere este de neimaginat. Or, fără ea, haosul și hărțuiala politică vinovate de prăbușirea statului, nevroza socială și dispariția liderilor de calitate, vor continua. Chiar dacă Teodor Meleșcanu nu ne va da nimic altceva decât un răgaz de liniște spre a găsi noi lideri valabili și o șansă pentru a ieși din capcana coabitării, este destul. Mai departe nu mă interesează ce face și spune, câtă vreme nimeni altul nu ne poate oferi aceasta.
La toate cele de mai sus poate fi adăugată sfidarea externă într-o perioadă de criză geo-strategică regională și globală. Aici nu mai este vorba despre vârstă ci de experiență, chiar dacă nici una nici alta, venind cu timpul, nu sunt un merit. Mai ales într-o lume a confruntărilor complicate, diplomația și arta negocierii nu pot fi lăsate spre învățare la locul de muncă. Deși responsabilitaea politicii externe este a Guvernului, capacitățile diplomatice ale celui care reprezintă România în relațiile externe sunt esențiale. În acest domeniu nici unul dintre candidați nu se compară cu Teodor Meleșcanu. După cum în domeniul politicilor economice și sociale, ori în cel al admnistrației curente, Teodor Meleșcanu nu se compară cu ei. Pentru cele din urmă este nevoie de un Guvern bun; iar acesta nu va putea exista sau nu va putea performa decât dacă Președintele va rezolva problemele geo-strategice dintâi.
Este adevărat că recursul la un veteran semnifică întoarcerea în trecut, în timp ce, în mod normal, viitorul se clădește prin implicarea în proiectarea și executarea lui a tineretului. Absența ofertei politice tinere este o vulnerabilitate istorică indicând o viață politică în criză. Aceasta este o realitate ce nu poate fi negată. România trăiește o criză politică gravă. Lipsa unor candidați valabili pentru președinția Republicii este unul dintre simptomele ei. Spre a o depăși este obligatorie recurgerea la oamenii politici ai trecutului. Altfel România riscă să plonjeze în trecut și să rămână o simplă amintire istorică.

Așadar, un președinte al timpului prezent. Nu un președinte ideal ori unul pentru toate timpurile ci unul al timpului românesc actual cu toate specificitățile sale și unul care să ne ofere timpul spre a ne trezi din coșmarul neo-cezarist, a ne reculege, ridica, aduna și merge mai departe.

 Adrian Rusu Ar fi mai degraba un presedinte instant. Desfaci pliculetul, il pui in apa si iese ceva cu aroma de presedinte. Nu stii daca e facut din orz sau din petrol, dar aduce cel mai bine a ceai.

Octavian Lupu Argumentatia dvs. mi-a anesteziat pentru moment pornirile contra unei astfel de idei. Daca Johannis va ramane in cursa cred ca va fi imposibil ca dl. Melescanu sa se califice in turul 2. Oricum cu tot trecutul roz/tulbure al d-lui Melescanu l-as prefera ca si candidat al dreptei.

A.R   (Scriu de pe tableta). Deci. Prima problema d-lui M, este ca nu stie nimeni unde sa-l plaseze. Apoi ca nu a jucat fair. Nimeni nu a vazut strangandu-se semnaturi. Strangera trebuie sa fie transparenta, nu un joc de culise confidential. Samd. (SCRIU GREU). bon. Altfel spus, desi seamana cel mai bine a presedinte, e suspect ca e nechezol.

Adrian Severin Dle Rusu, eu m-am chinuit să fac o analiză rațională căreia dvs îi răspundeți printr-o metaforă impresionistă cu un mesaj criptic. Nu cred că ne ajută prea mult să progresăm.

A.S  Cine a văzut cum s-au strâns semnăturile pentru alți candidați? Eu nu am văzut? În schimb știu de câteva luni că se strâng semnături pt Meleșcanu. Asta este problema? Să fim serioși! Semnăturile sunt ale unor cetățeni români culeși de pe stradă. De unde atâta emoție? Emoția a fost indusă de maeștrii manipulării.

Nedeea Burca Da.Toate argumentele dvs. mi se par extrem de rationale. Pe mine m-ati convins. Nu de azi, de mai demult.

Cristi Pantelimon Candidatul Teodor Meleşcanu nu mi se pare bătrân, ca să spun lucrurilor pe nume. Pledoaria din prima parte, care accentuează calmul şi seninătatea asociate unei senectuţi echilibrate s-ar putea să nu fie în avantajul celui despre care e vorba. Dar aici e poate o nuanţă prea fină, care nu se observă. Adevărata problemă cred că este alta: România pare un bolid pornit într-o direcţie cu toată viteza. E nevoie de o capacitate de frânare foarte mare pentru a învinge inerţia maşinăriei. Iar maşinăria poate fi sinonimă cu aparatul statului, cu toate camerele sale de ardere. Întrebarea este dacă se mai poate face ceva la acest nivel. Şi, imediat, vine întrebarea: de ce a apărut aşa târziu omul timpului nostru? (Una dintre umbrele care planează asupra lui TM şi care va fi exploatată şi răsucită pe toate părţile este chiar aceasta: nu cumva a sosit "la ordin" la acest start?). Suspiciunea va fi alimentată de toţi cei care şi-au făcut deja bagajele pentru o călătorie lungă alături de Victor Ponta.

A.S   Dacă doriți să sugerați că semnăturile au fost strânse de SIE, sunt în măsură să vă spun că din informațiile mele nu este așa. Neavând partid Meleșcanu nu a vrut să candideze decât dacă i se prezintă semnăturile strânse de cei în măsură și doritori să o facă. Aceștia au fost unele partide mici și multe ong-uri. Pe baza lor s-a depus candidatura. Nu strângerea semnăturilor trebuie să ne preocupe ci ceea ce aduce candidatul.

N.B  Pe de alta parte, zic si eu asa, cu riscul de capata cateva "scatoalce": atata timp cat semnaturile alea nu sunt inventate, putin imi pasa cine le-a strans! (dar, tot atat de adevarat e ca eu, care am un cerc foarte redus de apropiati si nicio legatura cu SIE, stiu de mai multa vreme ca Melescanu intentioneaza sa candideze, daca izbuteste sa stranga semnaturile. Iata ca a izbutit.)

A.S  La ordinul cui, de pildă, dle Pantelimon? Este posibil oare să fie ordinul cuiva deștept și responsabil care încearcă să salveze România de o alegere nepotrivită dintr-o listă de candidați dezastroasă? Pe de altă parte, mai cunoașteți cazul vreunui candidat care să fie suspectat pentru că a intrat târziu în cursă? Cu Băsescu în 2004 cum a fost?

C.P   Absolut de acord. Eu doar am redat ceea ce murmură mulţimea credincioasă candidatului sărbătorit pe stadion (de fapt, partidului, dar nu contează). Nu mă interesează cine a adunat semnăturile şi nu m-ar deranja nicio variantă instituţională, atâta vreme cât e în slujba unui interes naţional.

O.L  Aparitia  d-lui Melescanu pe campia luptei prezidentiale ca un alien venind dintr-o alta dimensiune va fi speculata fara indoiala atat de dreapta cat si de stanga in defavoarea domniei sale. Mi-e foarte usor sa-mi imaginez ca va fi acuzat ca e omul rusilor si ca vor aparea dovezi mai mult sau mai putin convingatoare ale colaborarii sale cu Securitatea, vor mai aparea auto-descoperiti care sa depuna marturie in acest sens etc, etc, etc. Aici cred eu ca este punctul nevralgic al candidaturii sale.

N.B  Probabil. Dar mi se pare greu de crezut ca dl. Melescanu nu a anticipat si d-lui toate astea, ca nu si-a pregatit o strategie capabila sa contracareze acest tip de acuze.

A.R  E metaf. doar nechezolul. (Scuze!)Sigur ca si alti candidati au strans semnaturile "discret". dar nu e elegant indiferent de cine in cauza. Dar niciunul n-a ajuns pana acolo incat sa fie sustinut de personaje...zicem "incerte" ...ca nu jignim, ca col. Dogaru. Ieri a aparut si un milionar bizar care ii cere nu stiu cati bani inapoi...Pare deja un aranjament de culise in stil basescu. Nimeni nu

mai vrea asta. Le spun ca alegator de baza, care mai umbla prin tara. Toata lumea crede ca a fost securist "dupa mutra", pur si simplu. Dezolat, dar asa se judeca lucrurile la nivelul alegatorului lambda, cel majoritar.

C.P  D-le Adrian Rusu, doar nu credeţi că în jurul doamnei Monica Macovei plutesc numai seraficele mămici cu copilaşi în braţe cu care a făcut fotografii de campanie? La fel cu ceilalţi candidaţi... Un istoric protocronist şi un afacerist mai puţin de "succes" nu reprezintă răul cel mai mare.

A.R   (Nu inteleg despre cine vb in ultima). Nu cred... despre MM....aveti dreptate. Totusi a fost mai transparenta. Azi am vorbit in Sibiu cu mai multi oameni. Se duc cu gandul la Campeanu-Ratiu, cand vorbesc despre TM. Sentimentele par aceleasi ca in 1991 (90 ? ). Le cam dai dreptate....

Smaranda Dobrescu Cu formatia mea profesionala simt nevoia sa am un criteriu de optimizare (eroare zero). In cazul nostru mi se pare esential sa am un presedinte care sa rezolve in primul rand disparitia sistemului basist. Acest lucru se manifesta in doua directii: institutional si ideologic. Institutional as vrea sa vad ca institutiile de forta, justitia, apararea, securitatea, CCR, sunt complet scoase in afara politicului iar pentru asta trebuie modificari facute in cateva puncte fixe. ideologic, ar insemna ca cei 10 ani de neoliberalism salbatic insotiti de austeritate si indatorare masiva, necesitati care nu erau neaparat ale romanilor vor lua sfarsit. Chiar daca as prefera un Presedinte atasat stangii as putea sa accept si un alt Presedinte care sa reinscrie in atributiile sale statul social. Sau macar sa stie prin ce se dimensioneaza statul social. In absenta lui romanii se vor sufoca in continuare intr-o calitate a vietii deplorabila, numai buna sa distruga fibra existentei. Asadar, nu am nimic impotriva D-lui Melescanu . cu conditia ca D-lui sa ofere asigurari in aceste doua directii. Varsta nu cred ca este nici un impediment, nici o calitate avand in vedere firea pacifista, concilianta a D-lui, As prefera insa ca tranzitia sa fie de doi ani, suficienta pentru elaborarea unei noi Constitutii. Sper ca perioada campaniei ne va aduce aceste clarificari.

O.L  Daca dl. Melescanu, indiferent de meritele si/sau pacatele domniei sale, vrea sa castige alegerile nu o va putea face cu un discurs bazat pe logica si rationalitate ci pe baza unuia emotional. Nici la capitolul carisma nu este printre fruntasi. Domnia sa are ceva din aroganta si atitudinea teapana a unui ofiter de stat major. Ramane de vazut daca dl. Rece este dispus sa mai deburseze nisti bani pentru a-i plati niste consilieri care sa-l ajute in acest sens. Nu cu un discurs axat pe reforma constitutionala va castiga inimile multimii.

A.R  Da, d-le Octavian Lupu! (Din nefericire, aveti dreptate peste tot).
D-na Smaranda Dobrescu: constat ca, dupa 8 ani de liberalism romanesc, vorba "socialist" nu ma mai enerveaza. Cum schimba, Romania, oamenii.

O.L  D-le Rusu, va multumesc pentru aprecieri desi nu sunt convins ca am 100% dreptate. In ceea ce priveste "socialismul" si "liberalismul" din perspectiva mea de neofit liberalismul este noul socialism. Si nu o spun la modul peiorativ.

S.D  Reforma constitutionala ar avea avantajul ca pune in discutie redimensionarea Parlamentului si toate acele puncte fixe despre care am vorbit la reforma constitutionala, lucruri placute electoratului. Si noi, membrii grupului suntem electorat, banuiesc ca putem sa adresam intrebari. In plus poate ca noi avem clarificate in urma atator discutii niste repere fundamentale ale perioadei, niste pericole iminente, constrangeri strategice, vulnerabilitati ale economiei . Si mai stim ca perioada actuala este oarecum asemanatoare celei din 90` datorita infinitelor directii ce ni se deschid spre a fi rezolvate, dar acum, stim unde s-a gresit, unde am gresit chiar noi, ca electorat.

N.B  In ceea ce ma priveste, si eu astept din partea d-lui Melescanu o delimitare fara echivoc de tot ceea ce a insemnat si mai inseamna inca sistemul basist, precum si promisiunea ferma ca, odata ajuns presedinte, va face tot ce ii vor ingadui atributiile pentru a readuce Romania pe linia normala de plutire. Cat priveste formatia d-sale, nu ma deranjeaza deloc, ba tocmai dimpotriva. Prefer un profesionist de scoala veche, setat pe niste valori care inseamna ceva si pentru mine, decat pe unii naimiti ai serviciilor straine.Anatema de "securist" sau de "fost securist" nu cred ca mai impresioneaza pe nimeni, cu atat mai putin pe alegatorul obisnuit care e satul de-acum pana-n gat de gargara anticomunista si antisecurista, precum si de "sperietoarea" cu rusii - a observat ca toate astea nu-i tin nici de foame si nici de sete. Imi doresc un presedinte care sa lupte pentru recapatarea demnitatii Romaniei ca stat suveran si independent si imi limpede ca Ponta tocmai asta nu poate sau nu vrea sa faca, el avand la ora asta alte socoteli.

S.D  Nota bene: Nu am facut o opozitie intre capitalism si socialism (stanga) ci intre acesta din urma si neoliberalismul care a adancit inegalitatea sociala si care printre altele a fortat cresterea competitivitatii prin reduceri salariale pana la limita imposibila. Acel neoliberalism care nu se simte responsabil fata de cetatenii sai si carora le cere responsabilitate maxima in a-si asigura cele necesare, inclusiv sanatate, educatie, caci inconvenientele lor in adaptare sunt doar o problema de lene si rea vointa.

A.S   Dlor, și Harap Alb a avut avut ajutoare dubioase dar fără ele nu ar fi ajuns la performanțele care i-au adus jumătate de împărăție și pe fata împăratului de soție. Nu aceasta este problema. Mă surprinde, însă, cum nimeni nu observă că apariția dlui Rece - o persoane cu probleme de factură penală și de ordin psihologic - este o diversiune patentă. Acest domn nu este ceea ce pretinde, respectiv președintele unui partid care, într-adevăr, a ajutat la strângerea semnăturilor. El spune tot felul de povești care nu au nici o legătură cu alegerile dar pe care mulți se pare că le cred. În această campanie murdară o persoană detestabilă ca dl Rece - pe care Smaranda și cu mine îl cunoaștem de ani buni și știm ce îi poate pielea - nu este decât un alt exemplu de lovitură sub centură. Cred că trebuie să ne concetrăm asupra principalului iar nu asupra accesoriului.

O.L  D-le Severin, imi puteti recomanda vreo declaratie a d-lui Melescanu in care acesta se dezice de dl. Rece care va lasa rece? Va multumesc anticipat.

A.S   Dle Lupu, nu am urmărit în aceste zile activitatea dlui Meleșcanu ca să știu dacă s-a dezis sau nu în mod public. (Cu excepția interviului de la Realitatea Tv) Știu, însă, că Partidul Dreptății Sociale, al cărui președinte dl Rece pretinde a fi a dat publicității un comunicat în care pune lucrurile la punct și o decizie a BEC prin care încercările dlui Rece de a trece drept altcineva decât este sunt amendate. Mi-e greu să cred că dl Meleșcanu nu știa de asta. Pe de altă parte, dacă aș fi fost consilierul dlui Meleșcanu - ceea ce nu sunt - i-aș fi recomandat să nu intre în troaca dlui Rece cu nici un fel de deziceri. Nu te apuci să polemizezi oricând, oricum și cu oricine. Mulți nebuni și diversioniști sunt pe lume. Ce facem? Întrăm în discuție cu ei sau despre ei numai pentru că elucubrează în legătură cu noi? De minimis non curat praetor!

O.L  Ce inseamna De minimis curat praetor? Eu ma vorbit frumos cu dvs. pana acum

S.D  O parere dintr-o directie neasteptata: "marea şansă a lui Meleşcanu apare abia odată cu îngroparea candidaturii lui Klaus Iohannis, dacă Înalta Curte îl va declara pe neamţ incompatibil înainte de alegeri."
http://www.reportervirtual.ro/.../l-ati-vazut-pe...

L-ati vazut pe Melescanu?  Merita..

M-am uitat atent la primele două interviuri ale lui Teodor Meleşcanu, de la Realitatea TV şi B 1 TV&EVZ. Eram curios cum mai vorbeşte fostul lider politic liberal şi fost preşedinte al eşuatului partid Alianţa pentru România (ApR), formaţiune ruptă din sânul PSD şi finanţată cu banii faimosului Adrian Costea (apropo, mai ştie cineva ceva de el, după scandalul din anii 90?).

Atunci a fost momentul de vârf mediatic în politică al lui Teodor Meleşcanu. Ulterior, a intrat în penumbră şi a ieşit la lumină odată cu propulsarea sa ca şef al Serviciului de Informaţi Externe (SIE), direct din rândurile PNL, partid aflat la cuţite cu Traian Băsescu.
În ciuda murmurului liberal bine controlat de Crin Antonescu, Meleşcanu s-a dus la SIE, de unde a plecat prin demisie zilele trecute pentru a candida surprinzător la preşedinţia României.
Să revenim la interviuri amintite mai sus. M-a surprins candidatul şi politicianul Meleşcanu. De ce spun asta: mă aşteptam la un discurs plat, de diplomat, care nu spune de fapt mare lucru, cumva opus stilului direct, clar şi captivant al lui Traian Băsescu. N-a fost aşa! Meleşcanu a câştigat în acurateţe şi în profunzime. Nu evită să spună ce i-ar deranja pe alţii, chiar dacă o face mai “camuflat”, mai cu perdea. Adică, loveşte, dar fără să nimicească. Surd, însă ţintit. A lăsat în urmă limbajul de diplomat, de ministru de Externe. A învăţat să vorbească “mai politic”, cu alte cuvinte.
Apoi, discursul său a demontat speculaţii iniţiale potrivit cărora este “iepuraşul” care candidează pentru a-l ajuta pe Victor Ponta în turul doi. Meleşcanu l-a tăvălit decent pe candidatul baronimii PSD, despre care a spus ce-l doare mai tare: să nu mai mintă! N-a zis-o direct, dar asta s-a înţeles. Ideea e că i-a reproşat lui Victor Ponta viaţa dublă. “Nu poţi spune în opoziţie că eşti împotriva Roşia Montană, iar când ai ajuns la putere să susţii Roşia Montană. Ponta poate fi un om politic adevărat doar dacă renunţă la dublul discurs”. Ei, ce spuneţi?!
În plus, Meleşcanu a fost categoric în privinţa conservării liniei pro-SUA şi pro-Justiţie. N-a lăsat niciun dubiu în această privinţă şi nici nu e de mirare de vreme ce în ultimii ani el a fost piesă importantă în angrenajul axei Bucureşti-Londra-Washington, ca şef al SIE, care a uns acest mecanism de cooperare euroatlantic atât de lăudat de toată lumea.
Concluzii: 1 – Teodor Meleşcanu atrage atenţia. Vorbeşte altfel decât Băsescu şi Ponta, fără plesneală peste bot, dar tăios în ceea ce priveşte chestiunile majore, de interes naţional, vezi de pildă continuarea luptei anticorupţie. 2 – Meleşcanu are potenţial, este singurul care poate îndeplini rolul de candidat-surpriză de care tot vorbea atâta popor înainte. Se vede asta în primele sale prestaţii televizate şi în percepţia pozitivă din media. 3 – Meleşcanu nu va fi preşedintele baronimii penale, dacă luăm de bune vorbele sale. 4 – Meleşcanu poate atrage votanţi din toate zonele spectrului politic, de la stânga la dreapta. Are şi profil de pesedist discret, dar face şi cu ochiul “băsiştilor” de prin toate colţurile dreptei.
Dar marea şansă a lui Meleşcanu apare abia odată cu îngroparea candidaturii lui Klaus Iohannis, dacă Înalta Curte îl va declara pe neamţ incompatibil înainte de alegeri. În privinţa dosarului său, lucrurile sunt destul de clare. Nu ştiu ce-a fost în capul judecătorilor de la Curtea de Apel Alba-Iulia, dar în lege scrie negru pe alb că un primar nu are voie să fie în acelaşi timp şi primar şi membru în consiliul de administraţie al unei regii de interes local. Iohannis şi judecătorii s-au agăţat de motivul că respectiva companie de apă în care a fost membru CA era “de interes regional”, dar România nu are regiuni, deci e vorba de un interes local, scurt! În fine, bine că există instanţe superioare, că la ce nenorociri se întâmplă prin provincie, te iei cu mâinile de păr! Gândiţi-vă doar la numele de Craiova şi-o să înţelegeţi ce vreau să spun. Nu generalizăm, dar să admitem că mai e mult de curăţat în instanţele din afara Capitalei.
Aşadar, sunt şanse mari ca Înalta Curte să-l declare incompatibil pe Iohannis, caz în care candidatura sa e compromisă. Chiar şi aşa, cu toată tevatura privind situaţia delicată în care a adus ACL, alianţa care îl susţine, Iohannis a pierdut enorm la imagine, ca urmare a nesiguranţei generate, şi cred că asta influenţează puternic negativ opţiunile alegătorilor săi actuali.
Revenind, dacă Iohannis iese din schemă (ar fi preferabil să avem un verdict înainte de alegeri, ar fi o tragedie după!), PNL şi PDL au nevoie urgentă de repoziţionare. Nu pot să-şi lase armatele de partid fără un favorit în alegeri. Meleşcanu devine astfel un foarte posibil candidat la postul şi de candidat al ACL. Există destule motive de compatibilitate. Ei, abia în acel moment Teodor Meleşcanu se profilează în candidatul cu cele mai mari şanse! Turul doi între Victor Ponta şi Teodor Meleşcanu nu-i dă nicio şansă primului. Mai ales că Meleşcanu poate rupe vîrtos şi din voturile pesediştilor de rând, care nu merg orbeşte pe mâna lui Victor Ponta.
Dar până atunci să aşteptăm decizia Înaltei Curţi în cazul Iohannis. Chiar şi în absenţa ei, pedeliştii lui Vasile Blaga au de ce să-şi tragă singuri palme. Cine i-a pus să-l blocheze pe Cătălin Predoiu, care avea deja semnăturile strânse pentru candidatura sa? Dar liberalii? Câtă minte au avut când l-au desemnat pe Iohannis, şi nu pe Crin Antonescu, cu toate bubele lui? Nu prea multă, se vede treaba…
În fine, să nu facem un capăt de ţară. Şi nici să nu-l facem erou pe Meleşcanu. Mai ales că are şi el trecutul său şi, pe deasupra, vine pe valul securismului de ţară, care nu ne mai lasă, iată, să respirăm, nici în politică, nici în presă, decât printre fiinţe cu dublă comandă. Doar să rămânem cu picioarele pe pământ şi să remarcăm că Teodor Meleşcanu contează. Poate chiar mai mult decât ne putem imagina….
Laurenţiu Ciocăzanu

O.L   D-le Severin nu doream sa insist pe tema d-lui Rece dar daca in vremuri de pace pretorul nu se ocupa de maruntisuri, in vremuri de razboi, asa cum sunt alegerile, detaliile neglijate s-ar putea sa-l doboare. Daca lupta politica ar fi doar una de idei v-as da dreptate.

George Serban Analiza, desprinsa de teoria pe care se bazeaza, aceea a orizontului biologic al candidatului, este o analiza logica, excelenta. Analiza fiind bazata pe teoria orizontului biologic al candidatului, devine vulnerabila. Teoria orizontului biologic al candidatului are doua fatete sau, cum se spune in matematica, are si o "reciproca". Este la fel de posibil ca, avand in vedere orizontul biologic, lipsa perspectivei si a interesului pe termen lung, sa nu conteze ceea ce se intampla, pe termen scurt. In acest caz, intreaga analiza poate fi pusa sub semnul intrebarii. Din alta perspectiva, analiza poate recapata soliditate. Intr-o viata politica normala, m-as baza pe prezumtia de bunacredinta a candidatului. Din pacate, viata politica romaneasca nu este normala, sa nu spun compromisa, iar candidatul are cateva "discontinuitati" care ma determina sa fiu circumspect in ceea ce priveste prezumtia de bunacredinta, pentru a inlocui reversul teoriei orizontului biologic al candidatului.
Oricum, analiza poarta brand-ul "Adrian Severin" si am citit-o cu placere.

Alexandru Cosmin Codreanu Miracolul celor 400.000 de semnaturi pentru candidatura la Presedentie a dlui. Melescanu in conditiile in care dunmealui nici macar nu isi manifestase dorinta de a candida este unul din subiectele atinse de un articol "neortodox" la care lucreaza unul din colaboratorii IPDR-ului (Institutul Pro Diaspora Romana). Il vom publica in curand.

A.C.C  Mai jos cateva evaluari electorale pe marginea dinamicii "dreptei" romanesti:
http://sociollogica.blogspot.ro/.../intentia-de-vot-la...
http://sociollogica.blogspot.ro/.../ce-ar-insemna...

Sociollogica: Intenția de vot la prezidențiale - 19 septembrie

Se iau sondaje de opinie şi alte informaţii statistice. Se pun un strop de inteligenţă şi câteva grame de logică. A se servi fierbinte cu un pahar de echidistanţă.

A.C.C PS: Ultima observatie personala in miez de noapte. Un titlu care mie, la ora asta mi se pare si mai potrivit unui articol dedicat dlui. Melescanu este "Teodor Melescanu - un candidat contra-timp".

Lansarea neortodoxa a dlui. Melescanu, pe ultima suta de metrii, denota o lipsa crasa de viziune si de intelegere a preferintelor electorale romanesti a celor care "consiliaza" politica interna si externa a Romaniei. Este rezultatul lipsei pregatirii adecvate a unui succesor al actualelor politici pro-europene si pro-americane in spatiul Carpato-Danubiano-Pontic.

Cu alte cuvinte, desi vidul lasat de dl. Basescu pe frontul formarii viitoarelor cadre de conducere era si este evident, singura exceptie notabila aici (care ulterior a esuat lamentabil) fiind MRU, nimeni nu pare sa fi vazul termenul limita a alegerilor prezidentiale din noiembrie 2014, cand in cursa pentru a fi carmaciul tarii era necesar un alt lider carismatic, care sa se adreseze unui electorat multilateral frustat.

Nu in ultimul rand, candidatura obtinuta din pix a dlui. Melescanu arata cat de usor este pentru cei aflati la butoane sa penetreze un sistem electoral prohibitiv pentru miscarii politice "la firul ierbii".

Gasesc in istoria recenta o singura similitudine cu lipsa de profesionalism a celor care au senzatia ca inteleg si controleaza de la distanta Romania - Iranul anului 1979. Revolutia iraniana din 1979 a scos la iveala amatorismul CIA cand vine vorba de evaluarea unor culturi si societati diferite de spatiul american.

Lipsa de adresabilitate a tensiunilor sociale latente din Romania celor 25 de ani de tranzitie au atins pragul combustiei. Un candidat contra-timp ca dl. Melescanu, desi este o solutie preferabila fostei oferte electorale, nu va putea stinge pe termen scurt o reactie chimica care mie mi se pare ireversibila in prezent.

Astfel, Romaniei, dupa ce a depasit cei 20 de ani profetici anuntati de dl. Brucan "pentru a deprinde democrația", nu ii mai sunt suficiente improvizatiile, scurtaturile, carpiturile, cosmetizarile, reciclarile, etc. Romania are nevoie de schimbari fundamentale, la care actuala clasa politica nu numai ca nu are niciun raspuns, dar, si mai grav, nici macar nu isi pune problema unei repozitionari pe aceasta realitate.

Tot ce pot spera eu, ca cetatean roman cu domiciliul in Bucuresti, este ca aceste schimbari fundamentale la nivel politic care se preconizeaza la orizont vor fi cat mai putin violente, cu o noua perioada de tranzitie cat mai scurta si cat mai putin dureroasa.

Sfarsitul istoriei anuntat de dl. Fukuyama nu a sosit in cazul nostru. Noi am ajuns abia la sfarsitul unei istorii si suntem gata in prezent sa incepem o alta.

A.S  Dle George Șerban, continui să cred că în lume există și bună credință. Multe din experiențele prin care am trecut mă fac, însă, să nu mai contez pe ea. Nu contez pe ea nici în acest caz. Prefer să mă încred în rațiunea mea și în ordinea naturii. Pe aceste baze am analizat "candidatura Meleșcanu". Nici una dintre concluzii nu este sigură dar toate sunt extrem de probabile. Veți fi de acord că, indiferent de intenții, în mod obiectiv într-un fel se comportă un om de 75 de ani cu o calificare profesională solidă, cu o carieră onorabilă și fără neliniști existențiale și altfel unul de 45 de ani fără o profesie reală (nu vorbim de diplome și titluri fără nimic în spate), care nu a construit nimic în viață (fiind doar câștigătorul unor concursuri de împrejurări, și acelea măsluite) și care are ambiții personale nemăsurate (de înțeles pentru cineva aflat mai aproape de începutul vieții decât de sfârșitul ei). Nu asociez aceste caracteristici unui nume specific. Dacă putem fi, însă, de acord că aceste enunțuri generale sunt corecte, înseamnă că analiza mea stă în picioare. Rolul ei nu este de a face chip cioplit cuiva (nimeni nu merită) ci de a ne ajuta să alegem locul în care vom pune ștampila pe buletinul de vot.

O.L  Zarurile au fost fost aruncate. Ramane de vazut ce au rezervat zeii candidatilor inscrisi in cursa prezidentiala. Napoleon spunea ca intr-o batalie Dumnezeu este intodeauna de partea batalionului celui mai puternic. Nu neaparat a celui mai bun.

A.S  Dle Codreanu, dacă aș citi cele scrise de dvs de pe poziția unui critic al realităților politice românești de astăzi, aș putea fi de acord cu cea mai mare parte a afirmațiilor. Problema noastră în acest moment este, însă, nu aceea de a ne dovedi virtuțile analitice ci aceea de a stabili cum să votăm în așa fel încât să nu dăm țara pe mâna unui cartel mafiotic care să o înrobească și mai tare în afară spre a o prăda și mai mult înăuntru.

Vorbiți despre "lipsa pregătirii adecvate a unui succesor al actualelor politici...". Nu este așa. Pregătirea nu este inadecvată ci nu este deloc iar asta nu din "lipsă crasă de viziune și de înțelegere" ci dimpotrivă, pe baza înțelegerii perfecte a felului în care o oligarhie coruptă se poate perpetua la conducerea României sau poate fi succedată de o altă oligarhie coruptă. De aceea nu numai politicile actuale nu au succesori dar nici oamenii politici români apăruți pe scenă în anii 1990 și eliminați apoi prin diverse metode mai mult sau mai puțin perverse, nu au succesori (MRU nu este o excepție). Iată definiția corectă a problemei pe care o avem de rezolvat.

Pornind de la această definiție înțelegem de ce este necesară recurgerea la un veteran al politicii și diplomației românești (mă refer, evident, la dl Meleșcanu) în locul recurgerii la personalități tinere care nu ar avea de purtat povara unui trecut în care, după fericita observație a lui Vaclav Havel, cu toții am fost în același timp și victime și opresori. Este într-adevăr tragic că în trecutul rău găsim personalități mai utile cauzei naționale decât putem găsi în prezentul și mai rău. Este tragic dar inevitabil. De aceea am spus că Teodor Meleșcanu este un candidat atipic. Votându-l nu alegem un președinte propriu zis ci cumpărăm timpul necesar spre a permite unor prezidențiabili autentici să crească organic.

"Lipsa de profesionalism" pe care o reproșați în legătură cu felul în care candidatura lui Teodor Meleșcanu a fost lansată este dovada că nu serviciile sau corporațiile specializate în fabricarea de personalități publice și în mobilizarea electoratului prin manipulare au lucrat în acest caz. Ne plângem mereu că ni se impun candidați și că ni se smulg voturile prin înșelăciune, pentru ca după aceea să descoperim că am votat aiurea. Iată că atunci când de la "firul ierbii" apare un candidat, îl respingem fără a judeca meritele candidaturii, pe motiv că nu este ambalat cu măiestria înșelătoare cu care sunt lansați pe piață agenții marilor cercuri de interese oculte. Semenele care indică absența minciunii ne par mai suspecte decât minciuna însăși.

Pot depune mărturie că de aproape doi ani mai multe personalități române (printre care și eu), constatând decredibilizarea partidelor dar mai ales incapacitatea lor de a propune candidați valabili pentru șefia statului român, am pornit la căutarea unor asemenea prezidențiabili în afara camarilelor și clanurilor politice instituționalizate. Toți cei abordați (inclusiv dl Meleșcanu) au refuzat. În cele din urmă, din câte știu, dl Meleșcanu a acceptat de principiu sub condiția ca să i se garanteze că are cel puțin un sprijin rezonabil. Acesta urma să fie concretizat prin strângerea semnăturilor necesare depunerii candidaturii. Neexistând nici un partid important care să o facă, au fost acceptate orice soluții tehnice (unele implicând personaje bizare) pentru adunarea semnăturilor, singura condiție fiind ca semnăturile să fie autentice și să exprime voința liberă și reală a semnatarilor.

Nu am fost implicat în acest proces dar cunosc multe despre odiseea lui. Întrucât prin "bunăvoința" misterioasă a unor forțe invizibile, semnăturile strânse ziua dispăreau noaptea, a trebuit ca voluntari din București să plece în țară spre a prelua și a transporta personal tabelele cu semnături pe care apoi le-au depozitat în ascuns. De îndată ce această muncă s-a terminat și când s-a constatat că într-adevăr numărul semnăturilor este suficient, s-a trecut la depunerea candidaturii. Ultimele tabele au sosit cu o zi înainte de termenul limită al înscrierii. La o zi după a izbucnit "diversiunea Traian Rece"...

România are nevoie de altceva. "Nu îi mai sunt suficiente improvizațiile, scurtăturile, cârpiturile, cosmetizările, reciclările etc. România are nevoie de schimbări fundamentale, la care actuala clasă politică nu numai că nu are nici un răspuns dar, și mai grav, nici nu își pune problema unei repoziționări." Așa este. Haideți să ne cumpărăm printr-un vot inteligent timpul necesar apariției unei noi clase politice sau cel puțin a unei mase critice de lideri politici noi care să dea răspunsurile necesare problemelor românești. Este vorba nu despre un timp neutru ci despre timpul generator al unui context favorabil fără de care nu vom face decât să reciclăm gunoiul și să vânturăm vântul.

Ca să stingem reacția chimică care vi se pare ireversibilă și care anunță un deznodământ electoral cu consecințe tragice, depinde de noi. Pentru asta trebuie să părăsim masa de lucru a analistului detașat și să ne urcăm pe baricade. Deocamdată este vorba doar de baricadele electorale care presupun acțiuni non violente. Mai încolo nu se știe.

PS Apropo de baricade, în 1989 eroii baricadelor au semănat mai mult cu odiosul domn Traian Rece decât cu membrii Grupului Prospectiv.

A.S  Dle Lupu, zarurile sunt în mâna noastră iar Dumnezeu trăiește în noi. Suntem făuritorii propriului nostru destin întrucât la rându-ne trăim în Dumnezeu. De aceea suntem primii vinovați de tot ceea ce nu ne place în viața noastră.

Draghi Puterity Pe langa problema "debasescizarii" adusa in discutie de Smaranda Dobrescu, la care subscriu in totalitate, ce as mai dori eu sa aflu e in ce masura domnul Melescanu e mai mult sau mai putin sensibil fata de interesele SUA in raport cu ceilalti candidati (cei care conteaza - Ponta, Johanis). Nu ma refer doar la TTIP (pe care eu il percep ca o forma de dictatura corporatista) ci si la noul val al revolutiilor portocalii in curs de derulare in zona. Ce indicii exista ca in cazul lui Melescanu vor prima interesele romanesti si nu e totul doar o schimbare cosmetica orchestratza din afara, ceva de genul: ii inlocuim pe "oamenii nostrii" din armata cu cei de la externe?

O.L   Domnul Melescanu declara cu putin timp in urma la RFI ca in afara votului nehotatratilor l-ar bucura sprijinul ACL. Asadar tema debasescizarii evocata de d-na Dobrescu si dl. Puterity e o tema importanta de campanie. De asemenea am inteles ca dl. Melescanu estimeaza ca in procentul de 40% al nehotarartilor, majoritatea ar fi reprezentata de oameni cu viziuni liberale neinregimentati politic. Nu stiu pe ce se bazeaza. Dar daca asa stau lucrurile inseamna ca si pentru acestia tema antibasesciana este importanat. A mai declarat ca nu intentioneaza sa sa schimbe majoritatile parlamentare si-l va mentine in functie pe Ponta.

N.B  Draghi, senzatia mea e ca sanse mari ca dl. Melescanu sa fie mai putin sensibil la interesele SUA decat Victor Ponta in buna credinta caruia eu am crezut exact pana in momentul in care s-a pronuntat in privinta exploatarilor prin fracturare hidraulica. Chestie care s-a adaugat deciziei de a o mentine pe Kovesi &clica la butoanele justitiei. Si altele, fireste, mai marunte, dar nu mai putin semnificative.

Gradinaru Gheorghe Un punct de vedere care sustine candidatura lui TM dar cu alte argumente :http://ioncoja.ro/.../de-ce-teodor-melescanu-nicicum.../

De ce Teodor Meleșcanu, nicicum Ponta sau Johannis?

Publicat de Ion Coja in Doctrină naţionalistă, Textele altora pe 25.09.2014

Grupul de susținători ai candidaturii domnului Teodor Meleșcanu, alcătuit din foști colegi, din studenție și din diplomație, au în vedere următoarele motive pentru care domnul Meleșcanu merită să fie votat în noiembrie, încă din primul tur, de un număr cât mai mare de români, pentru a nu mai fi nevoie și de al doilea tur de scrutin.
1. Timp de 10 ani am avut parte de un președinte zănatec și dezmățat, deseori penibil, corupt și imoral, pus tot timpul pe gâlceavă și intrigi. Îndeosebi în ultimii doi ani, de când un adversar declarat al președintelui Băsesu a ajuns în funcția de prim ministru, România este guvernată într-o atmosferă de bâlci, ca să nu spunem de mahala sordidă! Lipsa de demnitate, de eleganță și de prestanță a celor doi au făcut din România ținta ironiilor și criticilor în toate cancelariile europene și nu numai. Am ajuns de poveste în toată Europa, o poveste urâtă, care afectează imaginea tuturor românilor! Chiar și noi, românii, ne întrebăm și ne mirăm cum de au ajuns asemenea indivizi să ne guverneze, să ne reprezinte! Nu mai este niciun secret pentru nimeni că ne-am făcut de râs cu președintele ales în 2004, dar și cu primul ministru care a tras după el un Parlament de o calitate umană jalnică, cum nu se poate mai îndoielnică!
2. Actualul prim ministru, care face un tandem atât de potrivit cu actualul președinte, s-a decis să candideze pentru funcția de președinte. Lipsa sa de performanță ca prim ministru ar fi trebuit să-i dea alte idei, să-și proiecteze un viitor mai modest, potrivit competențelor sale atât de limitate. Printre noi, în grupul de susținători ai domnului Meleșcanu, se află și persoane care au făcut parte din cele două comisii care au analizat acuzația de furt intelectual, de plagiat, formulată la adresa lui Victor Ponta. Adevărul este că Victor Ponta nu a plagiat! Cel care a plagiat este individul care a fost plătit de Ponta să-i scrie teza de doctorat! Ponta n-a fost în stare nici să-și citească teza de doctorat sau, dacă va fi citit-o, n-a fost capabil să-și dea seama că este un plagiat grosolan! Acesta este nivelul competenței sale intelectuale!
Probabil că adversari politici ai lui Victor Ponta i-au întins această capcană în care, un om corect, cinstit, un adevărat profesionist, nu ar fi putut să cadă!
Ne punem întrebarea de ce această potlogărie nu a avut consecința firească: eliminarea lui Ponta din clasa politică, din funcțiile politice deținute și sancționarea sa penală, conform legii? Pretutindeni în Uniunea Europeană politicienii dovediți sau suspecți de plagiat au avut decența minimă de a se retrage din viața politică. Ponta al nostru a îngroșat obrazul și odată cu el a îngroșat obrazul și partidul în fruntea căruia este tolerat mai departe! Greu de imaginat nerușinare mai mare!
3. La „activul” lui Victor Ponta s-au înregistrat și alte acuzații, mult mai grave, la care nu a răspuns în niciun fel. A se vedea în primul rând acuzațiile cutremurătoare formulate într-o plângere penală de senatorul Valer Marian, fost procuror, coleg de partid cu Victor Ponta. Este evident că Victor Ponta este deosebit de vulnerabil ca om politic, adică este ușor de șantajat, căci a greșit mult în anii primei sale tinereți, extrem de agitată, de atipică, ca să n-o numim altfel… Nimic nu este mai periculos pentru o țară decât un lider politic șantajabil. Iar poziția lui Ponta față de UDMR, de pildă, este clar poziția unui politician șantajat!
Este treaba lor, a colegilor săi din PSD, că i-au acceptat candidatura fără să-i ceară un răspuns la acuzațiile respective. Dar în fața electoratului național Victor Ponta trebuie să dea socoteala pentru toate semnele de întrebare pe care le ridică viața sa și activitatea sa politică de până acum!
4. Într-o situație asemănătoare se află și celălalt candidat cotat cu șanse mai mari: Klaus Johannis. Anii de dinainte de a fi primarul Sibiului, ca și anii de activitate ca primar, au adunat pe seama lui Klaus Johannis o serie de acuzații cu caracter penal unele, altele privind moralitatea sa, îndoielnică. În plus, în mod evident, în cazul persoanei dlui Johannis este vorba și de o încetineală a minții, vizibilă ori de câte ori „neamțul nostru” deschide gura și rostește mai mult de cinci cuvinte… Articulează cu greu atât cuvintele, cât și ideile!
Presa din Germania nu s-a sfiit să aprecieze că această candidatură, a sasului Klaus Johannis, aduce mari prejudicii bunului renume pe care germanii îl au printre români!…
Avem de-a face cu o „creație”, o făcătură, nu ne interesează prea mult a cui. Dar altă explicație nu putem da felului în care, de azi pe mâine, Johannis a ajuns președintele unui partid important, care avea propriul său candidat la preșidenție, cu șansele cele mai mari. Este evident că nu l-au ales bine pe individ. Sau ne cred pe noi românii atât de proști ca să-i dăm crezare cuiva numai pentru că mai mult tace?! Din păcate, acest Johannis tace și face, iar pentru ce face ar trebui să dea socoteală în fața autorităților, dar și în fața alegătorilor! Sperăm să nu tacă la nesfârșit!…
5. Da! Recunoaștem și subliniem faptul că principalul motiv pentru care sprijinim candidatura domnului Meleșcanu este teama că unul dintre cei doi mai sus pomeniți ar putea fi ales președintele României! Chiar dacă dintre președinții aleși după 1990 niciunul nu a fost mai de Doamne ajută!, nu ne putem permite să mergem mai departe din rău în mai rău! Trebuie să punem capăt curbei descendente pe care o înregistrează prestațiile „chiriașilor de la Cotroceni” din 1990 până azi! Destul cu impostura și incompetența, cu disprețul prezidențial față de legi, față de cetățenii acestei țări!
6. Este un noroc neașteptat că dl Meleșcanu s-a decis să candideze. Sperăm să nu fie prea târziu, să aibă timp să fie cunoscut și perceput corect de masa cea mare a alegătorilor. Cât putem, vom pune umărul ca românii să se dumirească asupra personalității domnului Meleșcanu, să înțeleagă că de data asta au motive să iasă la vot și să voteze în cunoștință de cauză pentru România Viitoare! Cea la care visează tot românul!
6. Avem nevoie de un președinte care să onoreze funcția, nu s-o bagatelizeze, s-o compromită, s-o ducă în derizoriu! Țara are nevoie de om normal, cu demnitatea și onorabilitatea pe care o avem majoritatea dintre noi! Un om care nu și-a făcut de rușine nici familia, nici colegii! Nici profesia! Un profesionist autentic, recunoscut ca atare de colegii săi, respectat de aceștia. Fără veleități deșarte, respectuos cu cei din jurul său, capabil să recunoască valoarea și competența celorlați! Să-i promoveze, dacă-i stă în putință!
7. Din discuțiile cu domnul Meleșcanu ni s-a confirmat părerea noastră: de-a lungul anilor domnia sa nu a fost ținta niciunui scandal mediatic, nu i s-au adus acuzații grave, la care să se fi ferit să răspundă, nu i s-au contestat niciodată calitățile profesionale și umane, cele de lider politic. În anul 2000 a mai candidat o dată pentru președinția României, împotriva lui Ion Iliescu. Sunt mulți cei care regretă că nu i-au dat atunci votul, inclusiv printre noi, grupul de susținători.
Sperăm că după alegerea domnului Meleșcanu în funcția supremă domnia sa va desemna un prim ministru onorabil și competent, cu care să colaboreze în condiții de normalitate, având fiecare motive temeinice de respect pentru celălalt! Ne-am permis să-i sugerăm domnului Meleșcanu câteva nume de posibili miniștri și prim miniștri, inși de mare calibru profesional, neînregimentați politic. Ne-a făcut plăcere să aflăm că „miniștrii și prim miniștrii” avuți de noi în vedere se află deja pe „lista” domnului Meleșcanu, a unor posibili miniștri și prim miniștri… O veritabilă listă de români performanți, capabili să înlocuiască cu succes deplin actuala echipă de amatori ne-isprăviți promovată de Victor Ponta, de PSD, de clasa politică.
Avem convingerea că dl Teodor Meleșcanu și echipa sa va pune capăt imposturii instalate la guvernarea României în decembrie 1989. Considerăm că aceasta este sarcina primordială pe care istoria o pune pe umerii fostului nostru coleg, Teo Meleșcanu.
Un grup de susținere a candidaturii domnului Teodor Meleșcanu, alcătuit din foști colegi de sport, facultate și diplomație.

N.B  Nu ma indoiesc deloc ca majoritatea celor cu viziuni liberale, inregimentati sau neinregimentati politic, isi doresc si ei "debasescizarea". Chiar daca PNL a fost confiscat asa cum stim, nimeni nu putut si nu poate sa confiste mintile si sufletele oamenilor. Pentru acestia, dl. Melescanu ar putea fi , intr-adevar o solutie. O iesire din situatia fara de iesire in care se gaseau mai ieri, caci nu-i vad votându-le pe d-nele Udrea sau Macovei si nici pe Victor Ponta. Pana la aparitia lui Melescanu oamenii astia chiar nu aveau nicio alta solutie înafara neprezentarii la vot, Johannis nefiind nici el o alternativa viabila, dintr-o gramada de motive privind trecutul sau putin spus incert (despre Melescanu nu se stie, deocamdata, absolut nimic compromitator ) si, last but not least, nepriceperea crasa pe care a dovedit-o atunci când s-a pronuntat pe probleme de politica externa. Nu mai zic nimic de lipsa totala a charismei. Pe urma, se contureaza tot mai clar si probabilitatea retragerii sale....

N.B  Întocmai: "Avem nevoie de un președinte care să onoreze funcția, nu s-o bagatelizeze, s-o compromită, s-o ducă în derizoriu! Țara are nevoie de om normal, cu demnitatea și onorabilitatea pe care o avem majoritatea dintre noi! Un om care nu și-a făcut de rușine nici familia, nici colegii! Nici profesia! Un profesionist autentic, recunoscut ca atare de colegii săi, respectat de aceștia. Fără veleități deșarte, respectuos cu cei din jurul său, capabil să recunoască valoarea și competența celorlați! Să-i promoveze, dacă-i stă în putință!
Din discuțiile cu domnul Meleșcanu ni s-a confirmat părerea noastră: de-a lungul anilor domnia sa nu a fost ținta niciunui scandal mediatic, nu i s-au adus acuzații grave, la care să se fi ferit să răspundă, nu i s-au contestat niciodată calitățile profesionale și umane, cele de lider politic. " Subscriu intru totul.

O.L  Dl. Gradinaru: sunt curios cum va reactiona dl. Coja si ceilalti sustinatori la declaratia d-lui Melescanu ca-l va mentine pe Ponta in functie tinand cont de faptul ca atat domnia sa cat si grupul de sprijin au deja o lista de inlocuitori, dl. Ponta fiind de neacceptat pentru grupul de sprijin.

A.S  Dle Lupu, dl Meleșcanu nu a spus că îl va menține pe Victor Ponta ca prim ministru ci că primul ministru nu este "creația" Președintelui ci a majorității parlamentare. Astfel, dl Meleșcanu s-a angajat să accepte ca prim ministru persoana care are susținerea unei majorități parlamentare, cu excepția unor cazuri scandaloase sau care pun în pericol securitatea națională. Dacă actuala majoritate se menține acesta ar putea fi Victor Ponta. Aceasta înseamnă, de fapt, întoarcerea la litera și spiritul actualei Constituții care nu permite Președintelui să intervină pentru schimbarea majorității parlamentare spre a-și promova propriul candidat la șefia guvernului (așa cum a făcut Traian Băsescu în 2005).

S.D  Nu stiu daca tactica candidatilor si a grupurilor de sprijin este o trasatura genarala sau e proprie politicii romanesti. Ma refer la obiceiul avansarii jumatatilor de adevar, jumatatilor de intentii tinute discrete, la ocolirea unor subiecte de importanta reala. Imi vin acum in minte cateva intrebari la care ar putea sa se angajeze sa raspunda candidatii pentru ca "electoratul, stapanul nostru" sa fie elucidat, si votul sa fie acordat in cunostiinta de cauza iar marii intelectuali ai neamului (uite, nu pun ghilimele de asta data!) sa nu aibe motiv sa ceara vot cenzitar, sau alte solutii de eliminare a unor segmente ale societatii de la exercitarea unor drepturi primordale.:
1.Ce fel de societate incurajam: bazata pe democratie liberala cu respectarea drepturilor omului sau o democratie non liberala cu accent pe dreptul natiunii?
2.Dorim exprimarea unui liberalism bazat pe libera piata si concurenta si un stat care sa reglementeze cadrul economic de desfasurare sau un capitalism de stat cu ingradirea liberei concurente de tipul statului din China si Rusia.?
3. Vedem evolutia viitoare a Romaniei in cadrul unei Uniuni Europene in care noi sa ne intarim statutul si in care sa militam pentru egalitatea statelor natiune cu acces echitabil la resurse sau dorim schimbarea uniunii monetare actuale si aderarea la alte formule de uniuni monetare?
4.Statul social mai este o necesitate?
Poate aceste intrebari nu sunt nici cele mai bune si in niciun caz nu sunt unicele necesare edificarii. Dar macar sunt de natura sa nu creeze asteptari false in sanul societatii care apoi, cat de curand sa constate ca are parte de noi deceptii. Toti avem o viata, toti ne datoram unii altora sinceritate.

O.L  Dl. Melescanu va trebui sa se descurce fara ACL. Cel putin in primul tur.http://www.digi24.ro/.../Dosarul+lui+Klaus+Iohannis+a...

Dosarul de conflict de interese al lui Klaus Iohannis a fost închis

D.P  As mai adauga o intrebare de fond celor foarte bine puse de Smaranda - care sunt gradele de libertate pe care le avem?

O inteleg pe Nedeea ca si-a pierdut increderea in Ponta dupa ce acesta nu s-a mai impotrivit frackingului, si a numit-o pe Kövesi la DNA, insa putea Ponta sa NU faca asta, daca aceste lucruri erau impuse de interese strategice licuricesti in zona? (Frakingul are evident legatura cu noua ofensiva impotriva Rusiei, Kövesi cu o justitie telecomandata din afara).

Ce indicii (Smaranda ar spune probabil garantii) exista ca un alt presedinte acceptat de americani ar fi facut / va face altfel?

S.D  Gradele de libertate si asa impuse de regulile aliantelor in care suntem membri si de catre institutiile finantatoare gen FMi, se mai pierd suplimentar si inaintea alegerilor cand se bat cararile in puncte cardinale aflate la 180 grade orientare. Acolo se ofera fiecaruia ce vrea sa auda, in general solutii privind sursele si tehnologiile energetice. De aceea nici nu am mai ridicat aceasta intrebare, caci vom afla cat de curand despre "succesul din Texas". In materie de fracking sintagma folosita, buna pentru orice hotarare viitoare este :"vom folosi toate resursele de care dispunem daca exploatarea acestora nu impieteaza asupra mediului" Expertii vor hotari (poate nu tot cei de la DNA). Intrebare redundanta.

Costel Gilca Doua observatii:
1. niciun candidat nu l-a atacat pe dl Melescanu - rezulta ca toti se tem de el (ar fi varianta respectulii, pe care o privesc circumspect pe scena politicii din RO).
2. problema nu e neapărat varsta domniei sale (nerelevanta pana la un punct) ci varsta resortului care l-a impins in fata.

Dupa ce dl Melescanu isi va aringe varsta resortul va scoate in fata un alt candidat.
Stim noi care este programul resortului care impinge candidatii? Este el public? Ce vrea resortul sa castige prin acest candidat? Care este orogramul lui? Care este pozitia lui fata de marile probleme nationale, regionala, mondiale?
am inteles (sper/cred) nevoia unui presedinte de tranzitie. E ok. E o teza rationala si corecta.
Dar este suficienta aceasta teza? Vor fi 2 ani in care........ce va face?

A.C.C @ dl. Adrian Severin
Revin la masa discuției de data aceasta la o oră mai puțin matinală ca aseară.

Vă reconfirm plăcerea de a dialoga cu dumneavoastră și vă mulțumesc pentru răspunsul generos pe care mi l-ați acordat. Mă bucur că suntem pe aceiași lungime de undă în multe privințe și regret lipsa de vizibilitate a mesajului dumneavoastră.

De asemenea, este greu să rămâi nepăsător la apelul dumneavoastră la pragmatism electoral ca unic mijloc practic de a alege răul cel mai mic și a cumpăra „timpul necesar apariției unei noi clase politice sau cel puțin a unei mase critice de lideri politici noi care să dea răspunsurile necesare problemelor românești”. Oferta dumneavoastră este cu atât mai atrăgătoare cu cât „este vorba nu despre un timp neutru, ci despre timpul generator al unui context favorabil fără de care nu vom face decât să reciclăm gunoiul și să vânturăm vântul”.

Întrebarea care pe mine mă frământă și la care îmi e greu să răspund este: omul cui este Meleșcanu? Al românilor sau al străinilor? Ca și dumneavoastră, înainte de a căuta un Președinte pro-rus, pro-european sau pro-american, aș vrea să găsesc un Președinte pro-român. Ori nu îmi este clar în acest moment cât de pro-român este dl. Meleșcanu.
Înțeleg perfect teza Președintelui de tranziție care ar trebui să detensioneze o situație în prezent explozivă. Este motivul pentru care încerc să trec peste modul îndoielnic în dl. Meleșcanu s-a înscris în cursa prezidențială.
Recunosc că nu mă convinge deloc afirmația:

„"Lipsa de profesionalism" pe care o reproșați în legătură cu felul în care candidatura lui Teodor Meleșcanu a fost lansată este dovada că nu serviciile sau corporațiile specializate în fabricarea de personalități publice și în mobilizarea electoratului prin manipulare au lucrat în acest caz”.

Mai mult, am să public pe acest grup o analiză mai puțin ortodoxă a campaniei prezidențiale până în acest moment care nu îmi aparține, dar reușește din punctul meu de vedere să surprindă foarte bine fondul problemei implicării serviciilor secrete în campanie.

Finalul mi se pare de bun simț. Schimbarea dorită poate fi obținută pe baricade. Însă amândoi știm că pe baricade nu se luptă cu idei, ci cu oameni animați de idei. Ori pentru ca ideile baricadei să ajungă la publicul țintă este nevoie de canale de comunicare care în prezent au fiecare propria agendă.

Vom ajunge pe baricade, însă nu uniți de o idei, ci de diferite nevoi, de multe ori divergente. Revoluția de sistem dorită ar putea fi realizată practic numai prin confiscarea răscoalei nevoilor individuale de către un grup pregătit în acest scop. Slavă Domnului, decembrie 1989 ne oferă multe lecții în acest sens.

Ca de obicei, este o plăcere să dialoghez cu dumneavoastră. Așteptați vă rog și analiza pe care o voi publica. Nu sunt sigur că vă va place, însă este un punct de vedere care privește problema dintr-un unghi obscur al panoramei.

D.P Costel, faptul ca nu il ataca poate fi explicat si altfel - in perceptia lor, Melescanu nu reprezinta o amenintare. Unele sondaje de opinie il indica cu un procent foarte mic (cf. Sociopol - 1%).

http://videonews.ro/.../editie-eveniment-sinteza-zilei-in...

Nu implic ca acesta perceptie e corecta (dupa mine nu e), sau ca rezultatele sondajului sunt reprezentative. Spun doar ca acesta mi se pare un motiv mai plauzibil decat frica de Melescanu.

S.D Draghi, cred ca scorul acela pentru D-l Melescanu nu este concludent: Un sondaj are nevoie de 3 zile banuiesc de la demarare pana la sfarsitul prelucrarii. Fizic, a fost ragaz de doar o zi ca noul candidat sa intre in intrebari, timp in care respondentii poate nici nu aflasera inca de candidatura. Aceasta irelevanta va putea fi corectata insa intr-o saptamana. Va trebui insa ca sa iasa din zona platitudinilor expuse cu eleganta.Daca o va face isi va maximiza sansele

A.C.C  Analiza de care va vorbeam dl. Adrian Severin
https://www.facebook.com/notes/grupul-prospectiv/cet%C4%83%C8%9Beanul-turmentat/904436556250511

A.S  Dle Codreanu, am citit textul. Nu este o analiză ci un fel de pamflet slab, frivol și inadecvat, al cărui autor a preluat (probabil exploatat în orb) o serie de elemente de dezinformare venite tocmai de la "servicii" de felul acelora pe care le veștejește. Tema este prea serioasă și dezbaterea este prea serioasă pentru a introduce asemenea bruiaje. Faptul că găsesc în text informații pur și simplu inexacte (am cunoștință despre unele fapte din contact direct cu realitatea iar nu din auzite) nu ar fi lucrul cel mai grav. Cel mai grav lucru este că acele informații au fost puse în circuit de experții intoxicării. De aceea, acest text nu merită nici o atenție. A-l ignora este lucrul cel mai sănătos. Cel puțin pentru mine. Vă rog să îmi scuzați sinceritatea.

C.G  Discutia cu listele semnate inainte de anuntarea candidaturii mi se pare atat de inutula si goala de continut. este cea mai mica problema (de fapt nu exista).
De ce Tariceanu nu ar putea fi presedintele de tranzitie?

S.D  Exista in mentalul colectiv FB (impresia mea) ideea ca pozitionarea in problema gazelor de sist este echivalenta cu o atitudine pro-rusi sau pro-americani. De aici, prin simplificare se nasc nu putine confuzii. Nu poti sa fii pur si simplu ecologist, ingrijorat de proliferarea imbolnavirilor si scandalurilor privind secarea izvoarelor de apa din SUA urmare tehnologiilor Chevron fara sa fii pro rus sau americanofob?

D.P  Probabil ideea provine din perceptia faptului ca americanii sunt cei care fortzeaza frackingul, ignorand ingrijorarile oamenilor legate de mediu si sanatate. Coroborand acest aspect cu efortul americanilor de a taia alimentarea cu gaz rusesc a Europei pentru a-l inlocui cu gaz lichefiat din SUA sau din coloniile ei, mi se pare o reactie fireasca.

Americanofilii care afirma ca rusii sunt impotriva frackingului si sponzorizeaza miscarile ecologiste in loc sa atraga atentia ca cel putin in Romania aparent si rusii vor sa faca fracking, nu fac decat sa intareasca aceste convingeri. Cand unui om sincer preocupat de efectele frackingului ii spui ca el e de fapt platit de rusi, iar el stie ca nu e asa, nu ai cum sa nu ii induci astfel de idei.

A.C.C  @ Costel Gilca
Trebuie sa ne reamintim ca cine este soldat sau agent nu are voie sa faca politica. Acest lucru include si strangerea de semnaturi. Subiectul nu este lipsit de importantaș mai mult poate atrage un dosar penal. ...

 A.C.C  @ Samaranda Dobrescu
Romania a fost mereu in avangarda explorarilor pentru petrol. In 1918 fratii Schlumberger validau pentru prima oara prospectiunea gravimetrica deasupra domurilor de sare din Romania pentru a gasi resurse importante de petrol si gaze.

In prezent fracking-ul este o metoda de exploatare imatura, controversata, dezvoltata numai de 2 tariȘ SUA si Rusia. Numai ele au deocamdata tehnologia necesara acestui tip de exploatare a gazelor de sist.

Aceasta pozitie de monopol tehnologic permite, bineinteles, si clauze contractuale stricte impuse de furnizorii de servicii. Factor agravant in cazul Romaniei este servilismul nostru proverbial din ultimii 25 de ani, inertia de a face concesii facute in numele integrarii euro-atlantice si, mai nou, o campanie prezidentiala în care fiecare jucator incearca sa isi asigure protectie sus-pusa, independent de interesele nationale.

De asemenea, mi se pare ciudat ca discutiile legate de gazele de sist se concentreaza exlusiv pe polemici ecologice, insa aproape niciodata pe aspectele economice ale problemei: care este beneficiul Statului in cazul contractului cu Chevron. In aceiasi ordine de idei, trebuie sa ne amintim ca desi nu numai SUA are tehnologia de fracking, ci si Rusia, nu mai putem conta pe acest potential partener de afaceri din cauza restrictiille economice impuse de UE Rusiei.

La contractarea unor astfel de servicii, loialitatii pro-atlantice care prebuie probate inclusiv financiar (vezi Bektel) trebuie sa i se adauge o pozitie mai ferma, pe masura rolului regional tot mai important al Romaniei in cadrul NATO. Este pentru prima data cand am putea negocia mai bine cu americanii. Imporant este ca miza sa fie exploatarea gazelor de sist, nu postul de Presedinte al Romaniei.

C.G  :)))) daca eu strang semnaturi pt Dvs, iar Dvs aveti o funcție ce nu va permite, inseamna ca ati incalcat o norma legala?:))
nu intram in caracteristicile infractiunii, ca nu are sens.

eu m-as concentra pe fondul problemei: programul politic pentru RO.

D.P  Costel, daca d'alde Traian Rece spune si in fatza instantzei ce a spus la televizor, ca TM i-a cerut sa stranga semnaturi acu doua luni, cred ca are dintr-o data extrem de mult sens. In rest de acord ca nu asta e esentza problemei din perspectiva romanilor.

N.B  Draghi, daca in legatura cu frackingul, pot admite ca interesele licuricesti erau atat de mari incat Ponta nu li s-a putut impotrivi (desi de-abia daca ar fi incercat chestia asta am fi vazut si noi ca are stofa de om de stat si nu de politruc), in legatura cu pastrarea intacta a structurilor de putere basesciene in justitie (si care nu au nicio legatura cu Justitia), aici cred ca Ponta a cazut pur si simplu la intelegere cu presedintele. N-am nicio indoiala ca o coabitare era necesara, dar nu privitoare la acest aspect. De ce n-ar fi putut Ponta sa refuze sa-si puna iscalitura pe numirea lui Kovesi? Era (deci continua sa fie) santajabil? Alta explicatie nu vad. Decat, daca, poate, sunt la mijloc tot niscaiva interese licuricesti. Ceea ce e mai putin plauzibil. Marele Aliat nici macar n-a aflat ca Kovesi exista. Nici macar Gittenstein nu e, acolo, la el acasa, decat un slujbas umil si ascultator, cu desavarsire anonim. Daca, totusi, lucrurile nu stau asa, atunci situatia e chiar mai grava si de-abia in acest caz am fi avut nevoie ca premierul sustinut de voturile noastre sa se comporte ca un viitor om de stat, diferit de trepadusul mai sus pomenit. Pentru ca, de-abia in acest caz, ne-ar interesa daca au existat si exista interese si insistente licuricesti in ceea ce priveste scoaterea din joc, prin orice mijloace, a unor oameni politici romani. Si daca da, din care motive?! Ma refer in primul rand la Nastase, dar nu numai la el. Asta ar fi o treaba pe care noi toti s-ar cuveni s-o aflam. Pastrandu-se inntr-o zona calduta si militand strasnic impotriva lui Basescu mai degraba la nivel declarativ, Ponta nu si-a facut nici un serviciu. Iar atunci când se va dumiri va fi prea tarziu. Chiar daca iese presedinte la alegerile astea, tot nu va fi scutit de viitoare experiente amare fiindca, vorba 'mnealui, "cine seamana vânt, culege furtuna."

D.P Nedeea, eu cred ca si Kövesi a fost impusa din afara (poate fi si pe linia UE nu doar SUA, desi nu cred asta). Nu stiu daca Ponta e santajabil in sensul clasic al cuvantului, sau e "santajat" cu repercursiuni grave asupra Romaniei in caz ca nu executa dispozitiile stapanilor.

Eu nu cred ca Ponta, si Romania in general, ar avea sanse sa i se opuna deschis Licuriciului, si tot ce se poate face e un fel de "razboi de guerilla inteligent", prin care si Romania sa aiba de castigat ceva din conditia de colonie occidentala. Ceva de genul celui practicat de Nastase: OK, va dam economia asa cum ati "negociat-o" cu Basescu in acordurile PSAL II, renuntam la bancile noastre, dar ne scapati de vize, permiteti romanilor sa lucreze in strainatate, ne acceptati in piatza comuna a UE, s.a.m.d. Faptul ca un conflit deschis bazat pe pozitii radicale nu ar fi functionat a demonstrat-o cu varf si indesat Milosevici. Cred ca nici un roman rational nu ar dori pentru Romania soarta Yugoslaviei.

Legat de Nastase, in opinia mea, el a fost executat de Occident (poate mai mult UE decat SUA, dar oricum SUA si-au dat cel putin acordul), din simplul motiv ca era prea inteligent, si stia sa obtina avantaje pentru Romania chiar si jucand dupa regulile nedrepte care ne fusesera impuse de acelasi Occident. Cred ca nu trebuie sa iti reamintesc ca el a fost cel care l-a propulsat pe Ponta la conducerea PSD. Desigur, am putea specula ca el stia ca Ponta e omul americanilor, si l-a propulsat ca sa fie lasat in pace, insa speculatia asta mi se pare nefondata atat logic (Ponta a fost impus impotriva lui Geoana, despre a carui americanofilie si lipsa de principii nu cred exista dubii) cat si emotional (Nastase e un om de onoare, care a preferat sa isi ia singur viatza decat sa devina piatra care sa sparga barajul care impiedica distrugerea fortelor pro-romanesti cu ajutorul "justitiei" comandate din afara).

Nu stiu daca Ponta e solutia buna pentru presedentia Romaniei. Stiu insa ca fortze externe fac eforturi considerabile ca romanilor sa li se para ca nu e. Si cum, din pacate, interesele lor nu par a coincide cu cele are Romaniei... Iar cand in aceste conditzii apar "surprize" (planificate si anuntate subtil din timp) a unui om extrem de "flexibil politic" gen Melescanu, permite-mi sa fiu circumspect. Asa ca bun, nebun, Ponta imi pare in acest moment solutia cea mai putin neadecvata.

A.S  Dle Draghi, considerați că eu sunt o forță externă sau că eu sunt mai puțin bine informat decât dvs?

A.S  Cred, dle Draghi, că am ajuns, cu contribuția dvs, la punctul esențial. Trebuie să începem a încerca să demonstrăm că V. Ponta este "soluția cea mai puțin neadecvată". Așteptăm argumentele dvs formulate cu subiect și predicat. Pe baza lor vom putea elabora mai departe.

D.P  Nu domnule Severin, eu am incredere absoluta in rationamentele dumneavostra si in capacitatea dumneavostra de analiza. Am incredere mare si in patriotismul dumneavoastra. Insa, cred eu, ca orice om extrem de inteligent, tindeti

sa va neglijati instinctele, iar asta va face vulnerabil fata de cei care va ofera informatii. In ei nu am eu incredre, si nu ma refer aici la smecherii care vi-au citit pe dos formula apei.

O.L Cu multi ani in urma le spuneam unor amici (era pe vremea Conventiei) ca marea noastra dilema consta in faptul ca trebuie sa alegem intre profesionistii trecutului si ageamii prezentului. Personal mi se pare ca aceasta dilema subzista.

A.S  Dvs îmi amintiți acum de scena din "Deșertul tătarilor" în care comandantul postului de gardă, avertizat de santinelă că invazia tătarilor a început, întoarce binoclul și privește prin lentilele mari care, îndepărtând imaginea, îi permit să nu vadă nimic și să conchidă că nimic rău nu se întâmplă. Sunt de acord că fiecare poate primi informații false. Ce vă spune, însă, că instinctele dvs sunt mai sigure decât informația mea? Debarcarea în Normandia a fost un succes și pentru că nemții au crezut mai mult în instincte decât în informații. Pentru liniștea dvs, totuși, vă mai dau două informații: 1. informațiile mele despre dl Ponta nu sunt furnizate de terți ci rezultatul observației mele directe; 2. o cantitate de apă anume nu are 66% hidrogen căci masa moleculară a oxigenului este cu mult mai mare decât cea a hidrogenului.

A.S  Textul de mai sus se referă la intervenția dlui Draghi.

A.S  Dle Lupu, dilema de azi este cu mult mai gravă. Avem de ales între profesioniștii trecutului și gangsterii trădători ai prezentului. (Nu spun mai mult căci și așa am vorbit prea mult.) De aceea aștept cu interes argumentele pe care intuiția i le-a furnizat dlui Draghi spre a conchide că V. Ponta este candidatul optim în contextul actual. M-aș bucura sincer să mă convingă.

A.S  Apropos de intuiție, dle Draghi, în ianuarie 2005, la numai câteva săptămâni de la alegerea dlui Traian Băsescu ca Președinte al României, am ținut la Fundația "Nicolae Titulescu" o conferință intitulată "Alegerile prezidențiale din 2004 nu sunt o victorie a democrației ci a neo-cezarismului". Lumea m-a privit ca pe un nebun. Astăzi nu cred că se mai îndoiesc mulți că am avut dreptate. Cu curajul dat de o asemenea confirmare vă supun atenției următorul enunț, pe care îl puteți lua ca pe o simplă ipoteză (ipotezele nu sunt niciodată greșite ci numai demonstrația este) de lucru: V.V. Ponta este cea mai periculoasă alegere în actualul scrutin prezidențial. Demonstrați, vă rog, că această ipoteză nu se susține.

George Serban Imposibil de demonstrat! E postulat

D.P  Desi nu am tocmai timpul si dispozitia necesara pentru a face un catalog exhaustiv de argumente pro-Ponta, si dupa cum vi-am mai spus e vorba si de instinct, fie, o sa incerc sa ating cateva puncte pe scheletul postarii dumneavoastra.

- Argumentul varstei: Domnul Melescanu nu poate planifica pe termen lung. Dar nici nu are ce pierde pe termen lung, conform aceleiasi logici. Ponta are. Mai ar fi problema energiei care cred eu ca e necesara pentru a conduce si reprezenta o tzara. Nu vreau sa fac prin asta apologia juventocratiei, dar, si imi pare sincer rau ca trebuie sa o spun public, cu tot respectul pentru varsta senectutii, domnul Melescanu imi pare cam "obosit".

- Cramponarea de putere: Istoria recenta ne arata ca si factorul extern joaca un rol major in distributia puterii in Romania. Riscul ca Ponta sa devina un dictator mi se pare minim. Nu pare sa aiba nici personalitatea pentru a deveni asa ceva, nu e un Orban (daca ma insel legat de Orban, va rog corectati-ma).

Oricum nu cred ca cramponarea de putere in sine e problema principala. Desi nu cred in "despoti luminati", pana la urma conteaza ce face cineva cu aceasta putere. Despre Melescanu pot sa cred ca ii e atat de indiferenta (fiind dispus sa si renuntze le ea), pentru a nu face nimic cu e. Ponta, cred ca va face. Nu am certitudiena ca o va folosi intotdeauna in bine, insa am o vaga intuitie ca va face mai mult bine decat rau.

- Problema neo-liberalismului: Sunt de acord cu dumneavostra ca Occidentul se afla intr-o faza in care e obligat sa isi reconsidere ideologia din acest punct de vedere. Dar tocmai acesta faza va fi tumultoasa dand nastere la tensiuni imense si miscari rapide, lucruri care necesita reactii rapide. Un presedinte "laissez-faire" pe domeniul economic cum il creionati dvs. pe Melscanu nu mi se pare o idee prea buna. Drept e ca nici pe Ponta nu il creditez cu intelpciunea de gasi solutiile strategice corecte, insa intre inactiune si posibilitatea de a gresi, eu o prefer pe cea din urma.

- Statul esuat: Nici eu nu cred ca pozitionarea corecta pe axa dreapta-stanga e de actualitate in Romania de azi, si cred (pe termen lung, privind optimist viitorul) intr-o republica parlamentara, pe care o vad optima in conditii de relativa stabilitate. Pe termen scurt insa, in fatza crizelor care se prefigureaza in spatiul geo-politic al Romaniei, cred ca ar putea fi mai utila o viteza de reactie mai mare, chiar cu pretzul platii unor "dividende de democratie".

- Dorinta de normalitate a poporul roman. Sunteti sigur ca nu e vorba de "wishful thinking"? Lui Iliescu tocmai asta i se reprosa. Drept e ca atunci inca nu existase experientza Basescu, si e posibil ca repulsia ideei "pentru linistea dumneavoastra" sa fi fost indusa si din afara, insa eu nu sunt convins ca poporul roman vrea cu adevarat prea multa "normalitate", in sensul ca politica merge de la sine fara sa fie nevoie ca lumea sa se implice in ea. Compar cu situatia din Germania, unde aceasta "normalitate" se traduce in perceptia ca "ei oricum fac ce vor, sunt toti pe felie, noi oricum nu putem schimba nimic".

Si oricum, eu cred ca e esentiala o perioada de "debasescizare", care nu are cum sa fie facuta "nomal", ci tot printr-o lupta fara reguli, a la Basescu. Riscul e, desigur, ca acesta lupta sa fie terminata prea repede sau prea tarziu, sau, Doamne fereste, niciodata. Cred insa ca e necesara.

- Retragerea la jumatatea mandatului. Trec peste faptul ca asta suna a simulacru de democratie si ca nu vad posibile garantii pentru asa si ma refer doar la timpul castigat care ar permite gasirea unor solutii bune. De ce nu timpul castigat si de adversari care sa se poata regrupa? Ce se va intampla daca peste doi ani vom ajunge la apogeul crizei Occidentului cu Rusia. In ce conditii vom alege atunci, la ce nivel vor fi atunci interesele strainilor de a avea marionete la conducerea Romaniei?

- Experientza in problemele externe vs. probleme economice. Cu sigurantza Melescanu are mai multa experientza deipomatica decat Ponta. Insa experienta lui dateaza in mare masura din perioada unor conflicte ideologice. Deocamdata conflictele relevante pentru noi par mai degraba de natura economica. Nu il vad pe Ponta un guru al economiei, dar in opinia mea pare mai un pic mai sensibil decat Melescanu la problemele economice.

A.C.C  https://ro.stiri.yahoo.com/calcule-electorale-elena-udrea...

Calcule electorale. Elena Udrea şi Teodor Meleşcanu râvnesc la voturile ACL

D.P  Domnule Severin, am citit cu nesat de-a lungul timpului articolele dumneavostra. Cred a retine ca ati enuntat asemena idei (neo-cezarismul lui Basescu) si in articolele din ziarul Ziua. Imi aduc bine aminte si de ce ati spus atunci despre capacitatea a...Vezi mai mult

N.B   Draghi, tu spui asa: "Nu stiu daca Ponta e santajabil in sensul clasic al cuvântului, sau e "santajat" cu repercursiuni grave asupra Romaniei in caz ca nu executa dispozitiile stapanilor." Marturisesc ca nu te inteleg. Cine e Ponta?Tatal nostru cel care ne pazeste de "repercursiuni", chiar si impotriva vointei noastre? Si cine sunt "stapanii"? E vorba despre stapanii lui Ponta sau despre stapanii Romaniei? Eu nu cred ca Romania are stapani, cred insa ca majoritatea politicienilor romani au. In cazul asta, nu avem decat sa schimbam politicienii. Scurt si la obiect. Cu unii care sa ne reprezinte pe cei 90% romani liberi, ca sa spun asa. Oamenii politici carora le-am dat votul nostru ar face bine sa ne informeze când Romania e amenintata cu repercursiuni fiindca nu i-a mandatat nimeni sa decida in locul nostru ce trebuie si ce nu trebuie facut intr-un asemenea caz. Cu atat mai mult cu cat ei isi pun de obicei la adapost pretioasele fapturi, lasandu-ne tot pe noi sa tragem ponoasele. Pe de alta parte, exista niste structuri care au fost concepute tocmai pentru a apara Romania si Statul Roman. Daca cineva a adus atingere intereselor Romaniei si Ponta nu i-a spus decat lu' tata socru si Dacianei, la cafea, e cu atat mai grav!

D.P  Nedeea, cred ca domnul Severin (care de altfel e extraordinar de curajos in acest sens) poate sa iti spuna mult mai bine cat se (poate) spune si cat nu despre aceste lucruri si cum functioneaza astfel de "santaje".

Fapt e, am avut exemplul Yugoslaviei, am avut revolutiile portocalii, am avut ambasadori care au spus fara jena in plima campanie electorala ce trebuie sa aleaga romanii.

Eu ma intreb - ce m-ar putea determina PE MINE in situatia in care m-as duce la Bruxelles cu 7.4 milioane de voturi sa vin inapoi cu o lista cu 12 puncte (sau cate or fi fost de fapt). Cu sigurantza doar un "santaj" de genul celui amintit. Daca as fi pur si simplu un bandit pus pe capatuire, sigur as putea gasi metode mult mai discrete pentru a-mi atinge scopul. Dar poate sunt eu mai putin empatic decat cred, si extrapolez prea mult din sistemul meu de valori.

N.B  Eu n-am spus ca Ponta e un bandit pus pe capatuire. Eu spun doar ca Ponta nu e, sau n-ar trebui sa fie de capul lui. Si, uite, nici macar nu am pretentia sa ne spuna mie sau tie - sa le fi spus structurilor specializate si platite sa apere Romania. Sa...Vezi mai mult

N.B  Poate ca, intr-adevar extrapolezi mult din sistemul tau de valori. Ti-as sugera sa te gandesti bine si sa ne spui sincer daca tu ai fi acceptat cele 12 puncte. Si, daca le-ai fi acceptat pe moment, daca n-ai fi incercat, totusi, sa schimbi cate ceva, in timp...

D.P  Am spus in ce conditii as fi putut fi silit sa le accept. In fond pana si imparatul japonezilor a capitulat dupa doua bombe atomice. Ce as fi incercat? Ceva de genul "oprirea liberalizarii pretzului la gaze" pentru romani?

Legat de structurile specializate, in ce masura crezi ca mai apara acestea interesele romanesti? Il mai tii minte pe acel ofiter care a fost dat afara din SIE pentru ca era cat pe ce sa rezolve "criza ostaticilor"? A facut afirmatia la TV - "SIE e putreda in proportie de 50%". Primavara araba dar si niste consideratii legate de coruptie ale domnului Severin, ne-au aratat ca aceasta arma a coruperii structurilor "de fortza" e folosita din plin de serviciile licuricesti.

N.B  Eu nu pot sti decat ce as fi incercat eu.

O.L  Din cate am mai trait, citit si vazut mi-am format opinia ca intr-o campanie electorala de talia celei prezidentiale nu inving calitatile intrinseci ale candidatilor ci calitatea si soliditatea campaniei electorale a fiecarui candidat. Adica meritul este in principal al staff-ului de campanie. Invinge cel care pare in ochii publicului cel mai potrivit. Asta este si drama politicii in ziua de azi, fata de perioada interbelica sa zicem, cand candidatul era foarte important. Astazi avem tot mai mult de a face cu candidati ale caror stafuri stiu sa castige alegerile, dar candidatii, ei insisi, sunt niste habarnisti. Este o problema globala nu e specifica numai Romaniei. De aceea dezbaterea noastra pe marginea calitatilor sau lipsei de calitati ale celor doi candidati are o valoare mai mult intelectuala decat una practica. Spuneti-mi din cine este alcatuit staff-ul de campanie, care este planul care este strategia, care este capabilitatea acestuia de a-l traduce in practica si atunci am putea ghici cu o marja de eroare redusa cine va castiga.

 O.L  Din cate am mai trait, citit si vazut mi-am format opinia ca intr-o campanie electorala de talia celei prezidentiale nu inving calitatile intrinseci ale candidatilor ci calitatea si soliditatea campaniei electorale a fiecarui candidat. Adica meritul este in principal al staff-ului de campanie. Invinge cel care pare in ochii publicului cel mai potrivit. Asta este si drama politicii in ziua de azi, fata de perioada interbelica sa zicem, cand candidatul era foarte important. Astazi avem tot mai mult de a face cu candidati ale caror stafuri stiu sa castige alegerile, dar candidatii, ei insisi, sunt niste habarnisti. Este o problema globala nu e specifica numai Romaniei. De aceea dezbaterea noastra pe marginea calitatilor sau lipsei de calitati ale celor doi candidati are o valoare mai mult intelectuala decat una practica. Spuneti-mi din cine este alcatuit staff-ul de campanie, care este planul care este strategia, care este capabilitatea acestuia de a-l traduce in practica si atunci am putea ghici cu o marja de eroare redusa cine va castiga.

A.S  Dle Lupu, problema noastră nu este să ghicim cine va câștiga ci să "ghicim" cine dorim noi să câștige și să facem tot ce putem pentru ca acela pe care noi îl socotim cel mai potrivit să și câștige, indiferent de jocul de lumini și umbre al campaniei electorale. Invazia metodelor marketingului comercial în politică este una dintre marile tragedii ale democrației. Trebuie să îi facem față. Altminteri democrația moare; și odată cu ea libertatea noastră.

A.S  Dle Draghi, nu vă cerusem să combateți argumentele mele (ceea ce nu am impresia că ați reușit, întrucât nu ați folosit același sistem de referință) ci să argumentați susținerea candidaturii lui V. Ponta, pe care l-ați recomandat ca fiind varianta potrivită.

Nu am acum timpul necesar spre a răspunde acelor argumente ale dvs pe care mai degrabă le intuiesc decât le înțeleg. Nici nu cred că se impune lucrul acesta înainte ca dvs să vă limpeziți argumentele; iar asta nu prin comparație cu Meleșcanu ci prin raportare la "fișa postului".

Comparația o putem face după aceea deși eu cred că cei doi sunt de necomparat întrucât reprezintă două tipuri de președinte, fiecare utilizabil în scopuri diferite. Meleșcanu ar fi un președinte de tranziție cu care câștigăm timp spre a găsi o soluție definitivă bună (ceea ce ar trebui să îl avantajeze și pe Ponta dar nu avantajează, desigur, cercurile de interese de care depinde), în timp ce Ponta ar fi un președinte convențional / standard pentru o durată probabilă de minim zece ani. (Cel puțin pentru el ar fi cu totul nefiresc și inacceptabil să-și planifice carierea pentru o perioadă mai scurtă.)

Oricum, veți fi de acord cu mine, că afirmații de tipul "nu cred că se va crampona de putere" (credeți oare că vrea să iasă la pensie la 50 de ani?) sau a fost obligat să cedeze "șantajului" / "presiunilor" externe ca și Împăratul Japoniei (acceptând astfel frustrarea a 7,5 mil de români, ca să nu spun trădându-i) sau "nu cred că este vândut străinătății" nu sunt argumente.

Puteți crede, mă întreb, într-un candidat care se proclamă social-democrat dar adoptă un program radical neo-liberal? Indiferent de preferințele noastre ideologice, nu putem pur și simplu crede în cineva care afișează o asemenea "flexibilitate" (mă feresc de cuvântul "duplicitate") liberă de constrângerea oricăror principii. Asta nu înseamnă că dl Ponta nu ar fi o opțiune excelentă. Înseamnă doar că nu putem opta pe baza încrederii căci tocmai încrederea nu are bază.

În Dumnezeu putem crede chiar dacă, prin prisma mizeriilor vieții noastre, ni se pare că este uneori nedrept. Ar fi, totuși, un pic exagerat să îl tratăm pe dl Ponta ca pe Dumnezeu. În biserică putem spune "fericiți cei care nu au văzut și au crezut". În politică este exact pe dos: cei care se încăpățânează să creadă fără să se îndoiască împotriva a ceea ce văd, ajung la nefericire. Mai rău încă, aduc nefericire și altora.

O.L  Dle Severin ceea ce am vrut eu sa spun cu multe cuvinte si prea piezis este faptul ca dl Melescanu trebuie sa treaca la o abordare pragmatica si la actiune imediata in maniera in care se fac campaniile azi. Nu pe mine trebuie sa ma convingeti ci pe cei care pana mai ieri nici nu le-ar fi trecut prin cap sa-l ia in considerare pe dl. Melescanu in postura de prezidentiabil. Nu sunt un lider de opinie, nu am pe cine sa influentez la randul meu. Amicii mei fie resping categoric dezbaterea politica, fie sunt partizani feroce ai unei parti sau alta. Nehotararatii nu asteapta mesaje de la prieteni ci mesaje pe cai traditionale de comunicare astfel incat sa poata zice ca au luat decizia de unii singuri nu influentati de altii. Influenta in sensul consolidarii opiniei formate de unul singur vine dupa aceea.

D.P  Nu v-am combatut argumentele domnule Severin, am comparat cei doi candidati proiectand sistemul meu de valori prin prisma sistemului dvs. de argumente. Nu mi-am propus sa castig o astfel de dezbatere, ci sa vad "ce iese" prin proiectia de mai sus. Chiar speram pe undeva in sinea mea, ca acest gen de dezbatere va va permite sa va "calibrati tirul" in campania pro-Melescanu, desi cred ca suntem amandoi constienti ca nu cei ca mine si genul asta de argumente vor determina soarta unor astfel de alegeri.

Daca imi permiteti sa redau contextul acelui "nu cred ca se va crampona de putere" la care va referiti. Afirmasem urmatoarele:

"Istoria recenta ne arata ca si factorul extern joaca un rol major in distributia puterii in Romania. Riscul ca Ponta sa devina un dictator mi se pare minim. Nu pare sa aiba nici personalitatea pentru a deveni asa ceva, nu e un Orban (daca ma insel legat de Orban, va rog corectati-ma)."

Ideea era mai degraba un "nu va putea sa se cramponeze de putere", nu credeti?

Puneti problema increderii. Intr-adevar Ponta nu inspira incredere. Dar nici Melescanu. In primul caz pare a fi vorba de prea multa flexibilitate (in sens negativ). In al doilea, de suspiciunea unor motive si forte oculte. Asa arata lucrurile vazute de la mine. Dumneavoastra, care aveti alte informatii si afiliatii decat mine, puteti ajunge la concluzii diferite despre ce e preferabil. Eu insa consider ca o anumita inconsecventza, e mai putin periculoasa decat lipsa de transparentza.

Legat de neo-liberalism nu cred ca el va fi repus in cusca in care ar trebui sa existe de nici unul dintre presedintii Romaniei. De Melescanu cel mai putin probabil. Ii tin pumnii lui Orban (doar pe jumatate, din motive evidente) sa reuseasca el in Ungaria, si sa le arate si altora cum trebuie procedat. Ce ma surprinde totusi in acest context e ca intr-o vreme va percepusem ca sustinator a TTIP-ului. Ma bucur ca m-am inselat, si vedeti si dumneavastra pericolul legat corporatism si de neo-liberalismul extrem care si-ar face loc in UE prin acest tip de acorduri.

Daca acel "Doamne fereste" pe care l-am spus in contextul ideii ca un Presedinte care folosind metode basiste pentru debasescizare s-ar putea sa nu se mai poata opri la timp, va face sa trageti unele concluzii legate de religiozitatea mea, de unde o eventuala ardoare religioasa cu care l-as sustine pe Ponta, va asigur ca va inselati (o simpla privire in profilul meu de Facebook ar fi lamurit lucrul asta). Cred, asa cum ati afirmat si dvs. de mai multe ori, ca nu avem solutii bune la aceste alegeri, si trebuie cautat raul mai mic.

Inca nu inteleg un lucru din argumentatia dumneavoastra, domnule Severin. Il considerati pe Ponta un risc, o necunoscuta, sau aveti certitudinea ca e ceva in neregula cu el?

D.P  Am uitat sa lamuresc un punct, domnule Severin. Cand va referiti la fisa postului de presedinte, o faceti conform actualei Constitutii sau viitoarei Constitutii pe care o propuneti? Sau la ceea ce prin forta normativa a faptelor (si a CCR) a devenit institutia prezidentiala in acest moment, formula ce pare sa convina de minune partenerilor nostrii externi?

Comuna Apateu Experienţa cea mai mare o are cu siguranţă Teodor Meleşcanu ,după părerea mea ar trebui să se ţină cont de acest aspect ,nu prea avem de unde să alegem cu toate că numărul celor înscrişi în cursă este foarte mare ,doar 3 dintre ei au şanse ,dintre care experienţă 1 .Cam puţin . Aş vrea să vad o înţelegere de genul Johannis - Meleşcanu (premier-preşedinte ) sau Meleşcanu -Johannis (premier-preşedinte)