Jurnal pandemic
Ziua X
Vă scriu mai lung, da' nu-mi fac griji că n-aveți timp să citiți - doar vă plângeți de izolare, nu
?
?Lucrez în grădinile mele, unde treaba nu se termină niciodată. Dacă plouă sunt in solarii, dacă e soare sunt pe afară. Seara adorm din mers iar dimineața nu-mi amintesc cum am ajuns în pat. Am oleacă de invidie pentru cei care stau in casă și își fac lună prin dulapuri, debarale cu borcane, dressinguri, prin magazii, în beci... Eu - la agronomie și sclavie. Bine, întru consolare, terorizez copilul: îl pun să-și facă temele, să spele vasele, să-și facă patul iar nouă ceva de mâncare. Dar eu joia și vinerea nu mănânc (înainte vinerea și sâmbăta), așa că nu-i pot critica mereu operele culinare
Dimineața citesc ce mai scrie lumea, v'o două gazete, v'o două glume (fără tv in continuare) și las câteva comentarii.
Ce am observat?
Numai familia noastră nu e depresivă??? Numai nouă nu ne este frică? Sunt astmatică de pe la douăzeci și ceva de ani, mama are astm de peste cincizeci de ani - nu suntem panicați, nu așteptăm vaccinul și nici tratamentul. Ce va fi va fi! Azi trăim ziua de azi și cu calm vom decide ce vom face mâine. Așa cum nu mi-a fost frică nicio clipă când zburam cu mașina in iaz, așa cum nici după aceea n-am avut decât regretul că am făcut mașina praf, așa nu-mi este frică nici acum.
#stai_în_casă are un singur scop: să ne sperie, să ne termine psihic, să ne îndoaie. Este cel mai mare experiment social din toate timpurile!
Știu că unii spun că este imposibil s-o fi luat razna toată planeta dar vă asigur că nu este nici pe departe imposibil!
Tocmai asta e ingineria manipulării mulțimilor: mulțimea are un mental/suflet colectiv provizoriu, atâta timp cât este intreținut de sugestionare prin lider și contagiune reciprocă. În interiorul mulțimii membrii se stimulează reciproc în creșterea euforiei/anxietății generale. În progresie geometrică.
Starea de anxietate și de panică existentă, combinată cu știrile despre morți de care cu greu te poți ascunde (ba chiar au inventat un fel de contoare online care numără îmbolnăvirile și decesele pe țări) ei, toate astea sunt concepute să întrețină și să amplifice starea generală de îngrijorare. Gloata virtuală (de astă dată), cu device-ul la indemână, caută obsesiv știrile morbide, verifică contorul cu morți, sharuiește și-i intreține pe toți eventualii "contacți" (să fiu și eu in trend) in această stare.
Este un ciclon din care nu se iese aproape deloc în schimb poate antrena toată lumea de pe margine.
Experimentul este cam riscant, totuși, pentru că foamea și încurcăturile cu ratele la bănci care se vor crea, facturile mărite de statul in casă, prăbușirea afacerilor mici și mijlocii, vor încerca rezistența supapei. Șmecherii cred că o vor ține sub control cu #staiacasă și cu armata pe străzi.
Dat fiind că țările afectate nu mai exportă produse alimentare iar Ro nu-și poate acoperi necesitățile, prevăd o raționalizare a alimentelor și mai prevăd ceva: cred că NATO tre să-și reînnoiască stocul de pulpe hormonizate congelate de 30 de ani și ghici cui i le vor vinde? E veche, remember?
Am un fel de plăcere sadică, totuși, simțind că toți producătorii români vor fi răzbunați: piața agroalimentară le pute românilor de când cu supermarchetul și este și vina cumpăratorilor într-o oarecare măsură că i-au făcut pe mulți să renunțe.
Lumea mănâncă pătlăgele și castraveți în ianuarie ca în iulie, zacusca și tocana sunt de porc, sunt țărănești! Murăturile tradiționale erau bune iarna pentru strămoșii noștri care au trăit suta fără doftori însă românul astăzi mănâncă iarna salată verde din Italia, cireșe la două milioane kila din Argentina apoi cele românești se împut și nu le vrea nimeni cu doi lei; nimeni nu mai face salată de ridiche neagră rasă, cu ceapă, ulei și otet - toți crapă avocado și nuci de macadamia!
Acuma toți sunt pe somon fumé, le pute crapul chinezesc și carasul, bibanul; brânza de oaie la sare e caca - mănâncă cașcaveluri cu găuri și franțuzisme mucegăite; copiilor nu li se mai dă măr ras cu biscuiți ci banane africane, coapte cu de-a sila in saci de plastic...
Se spune că grădina vindecă sufletul, există și o explicație științifică în acest sens. Căutați-o că aveți timp. Mie, cu certitudine mi-a salvat viața cu vreo 16-17 ani în urmă căci depresivă cu gânduri sinucigașe am fost. Acum sunt o rocă, fără psihoterapeuți, fără nimic.
Țara asta e plină de grădini parăsite ori de vile cu gazon englezesc. Snobi. Se dau ce nu sunt căci tot românul este ieșit din cur de țăran dar se vrea aristocrat care împinge căruciorul în supermarchet, alergând după pulpe americane la ofertă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu