Pe facebook: Cine mai poate spune ca in societatile inchise nu se poate progresa tehnico-stiintific?

duminică, 31 ianuarie 2021

Cine mai poate spune ca in societatile inchise nu se poate progresa tehnico-stiintific?

Constantin Gheorghe
:  Rachetele alea sunt echipate cu sisteme de navigație inerțială. Componenta de luptă nu manevrează pe traiectorie. La ce-ți trebuie GPS? În acest caz este de știut cine și cum i-a ”echipat” cu giroscoape laser, care asigură o precizie ridicată, au deriva foarte mică, și constantă. Giroscoapele mecanice au deriva crescătoare în timp, de asta se duceau în bălării V 2. Nemții au inventat navigația inerțială, giroscoape plus accelerometre. Rachetele sovietice Scud aveau precizie scăzută din cauza asta. În plus, pentru precizie este important cât de bine modelezi verticala locului de plecare. De obicei dura o jumătate de oră, până se aliniau giroscoapele, accelerometrele, și ajungeau la regimul termic normal. Deriva poate fi corectată cu date despre viteză.Acum modelarea verticalei, cu echipamentele noi, durează cam trei minute. Atât trebuie să stea avionul la sol, nemișcat, pentru a-și putea porni pilotul automat. Dacă erau capete care manevrează, două metode de navigație: GPS/inerțial, și căutare după fotografii, în faza terminală a zborului. Evident, fie cameră în diverse spectre, fie un mic radar. Una peste alta, da, băieții au progresat mult. De asta și-au permis că aleagă țintele în așa fel încât să nu fie prea mare deranjul.

Dan Diaconu
:  Constantin Gheorghe, partea frumoasă e că iranienii au făcut reverse engineering la SCUD, după care au mers puternic pe propria cercetare. Oricum, e clar că nu sunt desculții pe care-i descria Trump, iar bombardamentul de aseară a fost într-adevăr o demonstrație care i-a luat pe mulți prin surprindere.

Image may contain: text that says '07:52:49 January 2020 AIN NASSAD ASSAD AIRBASE AlAnba Gover Governate,Ira raq Al 2020 Planet Labs, Inc. cc-by-s 0 planet. Middlebury Institutof International Monterey ..'

Dan Diaconu

mJtlfSuaoSSauSpcdonunary n8,sor 20l2ed0dt

Priviți cu atenție această imagine și o să înțelegeți de ce Trump are o transpirație rece pe șira spinării. Este o imagine din satelit a bazei Ain al-Assad luată după atacul de aseară. Ce puteți observa este acuratețea celor 5 lovituri. Observați că au lovit cu exactitate puncte esențiale din interiorul bazei militare americane, provocând daune severe. Ceea ce demonstrează că rachetele iraniene au precizie la nivel de clădire, fără a se folosi de GPS sau de vreun alt sistem de navigare prin satelit. Cool, nu-i așa, tovarășe Trump?

Comments

Eduard Virgiliu
Ma amuza sa vad ca orice dictatura isi are admiratorii ei.
Daca ati apucat sa traiti in timpul lui Ceausescu trebuie sa stiti ca dictatura din Iran este cu mult mai groaznica.
In Iran femeile sunt considerate cetateni de rang inferior. In multe cazuri animalele au mai multe drepturi si se bucura de mai multa libertate.
Stai linistit, Dan Diaconu, ca Trump nu are nici o transpiratie pe sira spinarii si cred ca a mancat doua cupe de inghetata dupa de l-a terminat pe criminalul Soleimani.
Smaranda Dobrescu
Cu ingrijorare, fara admiratie..
Defense Minister נפתלי בנט - Naftali Bennett said Israel now has a "laser-sword" it can use to ward off threats, Anna Ahronheim reports.
https://www.jpost.com/.../Israels-Defense-Ministry...
JPOST.COM
Israel unveils breakthrough laser to intercept missiles, aerial threats
Mancini Copsky
“cu exactitate”… “daune severe”… comentariile tehnice sunt broderii pe marginea ineficienței.
16 rachete. 16 rachete au distrus un elicopter și niște locuri de parcare de taxi.
Iran: 16 rachete. US: 1. atît.
US sunt independente energetic în privința petrolului acum, e de așteptat că Trump le va băga sancțiuni dure. mai ales că economic Iranul e pe un trend constant descendent. regimul iranian a făcut prost prima mutare.
- Smaranda Dobrescu
  De ce am impresia ca dotarile ultimul racnet, cele adevarat de speriat ale Israelului nu le face nimeni campanie... Cred ca in cazul putin probabil al unui conflict imediat, vor sa se stie ca ei poseda si... si..
Anna Zelinski
Îmi doresc ca ineficiența să fie o variantă a ceea ce spune Sun Tzu, „Arată-te puternic când ești slab și slab când ești puternic”.
Mery Sivu
In această seară opinii tv la7 IT: https://www.facebook.com/266848563334709/posts/2984925521526986/
- Anna Zelinski
  Cu drag o urmăresc pe Lilli Gruber când fac o escapadă la Roma. Canalul la 7 nu este transmis în România.
- Mery Sivu
  S-ar putea sa fie in direct pe pagina ....
  https://www.facebook.com/PiazzapulitaLA7/
  Piazzapulita - LA7

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

duminică, 31 ianuarie 2021

Cine mai poate spune ca in societatile inchise nu se poate progresa tehnico-stiintific?

Dan Diaconu

Comments

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv