Pe facebook: O discutie sincera despre sistemul medical din Romania

luni, 25 iunie 2018

O discutie sincera despre sistemul medical din Romania

O discutie sincera despre sistemul medical din Romania – 14 mai 2018

Vasile Ernu shared a link.

RO.BARICADA.ORG

O discuţie sinceră despre sistemul medical din România şi din lume a avut loc la "Londophone"

Chirurgul Florin Chirculescu a prezentat ecuaţiile manageriale din sănătate, a vorbit despre diversele deficite în domeniu şi în final a spus laconic şi emoţionat: "Suntem în război!"

Smaranda Dobrescu Cu mentiunea ca nu am ascultat prelegerea ci doar am citit parte din aceasta care e redata. Prima mea observatie este ca vorbitorul a ajuns la concluzia falimentului sistemului medical romanesc dintr-un punct de vedere al medicului care vede lipsa fondurilor. Timp de 6 ani, intre 1992-1998 am fost membra in comisia mixta care a elaborat in Parlament legea asigurarilor de sanatate. Am fost un fel de ratusca urata si rea care se situa in permanenta pe pozitia celui care are nevoie de ingrijiri. (in comisia mixta, munca-sanatate erau majoritatea medici). S-au facut in acea vreme numeroase vizite in Germania pentru a se deslusi tainele Bismarkului german in sanatate. La inceput am facut ceva calcule prin care demonstram ca continuarea si imbunatatirea sistemului sovietic de pana in 1998 dadea satisfactie celor cu nevoi cu sume mult mai mici. Intre Gestionor si beneficiar nu mai exista marea, larga birocratie mancatoare de timp si bani. Eram considerata a ma situa in afara reformei. Cu o zi inaintea votului final in Parlament, i-am scris premierului Ciorbea si l-am rugat sa cugete la argumentele mele. In principal acestea aratau ca in sistemul coplatilor si al sustinerii aparatului birocratic din contributii, oamenii saraci vor ajunge sa fie saraci si bolnavi. Cand nu ai bani de analize sau investigatii, te impaci cu vointa Domnului. Despre o reforma a sistemului medical eu il consider indreptatit sa vorbeasxa azi, doar pe doctorul Arafat. Trist, dar de luat in seama. In aceasta discutie era obligatoriu sa se vorbeasca despre despartirea totala a sistemului public de cel privat. Daca noul partid e de stanga el ar trebui sa se gandeasca atat la bolnav cat si la doctor.

Motto Bettermann Vedem sistemul sanitar din UK drept un model pentru ca nu-i cunoastem.vulnerabilitatile si atunci ne dam cu parerea aiurea in tramvai. NHS-ul britanic este bun in domeniul dotarilor tehnice(aparatura, cladiri, mijloace de transport) dar sufera teribil dpdv al multor cadre medicale. Este o lupta fantastica pt pastrarea NHS-ului administrat de stat deoarece se doreste privatizarea lui. Termenele de asteptare pt o banala scanare RMN pornesc de pe la 4-5 luni si merg uzual spre 7-8 luni. Daca apelezi la sistemul medical de urgenta ai 90% sanse sa primesti drept tratament paracetamol in momentul in care ai acuzat durere in orice parte a corpului; despre ecografie sau radiografie nu prea se pune frecvent problema la unitatea de urgente iar prin sistemul medicului de familie o programare la specialist pleaca de pe la 1-2 luni. Paramedicul care vine la domiciliu in caz de urgenta iti recomanda paracetamol dar te sfatuieste sa cauti in sertarul tau cu medicamente pt ca el nu are in geanta. Faimosul NHS este minunat si nu prea! Faceti modele din ce aveti in curtea voastra, luptati sa ridicati calitatea managementului sanitar pt ca in Ro sunt inca multi medici buni iar occidentul nu este neaparat referinta!

Prospectiv A-z .
Domnule Motto Bettermann, pana cand romanii din Romania vor intreba si asculta pe romanii de prin lume noi vom fi... oale si ulcele.

Se pleaca urechea la golanii si sindrofii, nu se vrea sa se afle insa dela cele mai bune/ieftine surse. Pacatul celor de acasa.

Motto Bettermann Prospectiv A-z ...asta este treaba societatii civile.....sa vorbeasca, sa afle, sa impuna politicienilor dorintele sale.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

luni, 25 iunie 2018

O discutie sincera despre sistemul medical din Romania

Vasile Ernu shared a link.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv