Scartaie relatia Tismaneanu-Neamtu.. – 13 mai 2018
PA-z shared a post.
He, he, he! S-a supărat Tismăneanu pe Neamțu :)
"No good deed goes unpunished ori, mai impede spus, facerea de bine...🙂 Nu i-am cerut in viata mea lui Mihail Neamtu sa scrie scrisori de recomandare pentru mine. L-am sustinut cu incredere, am scris in favoarea lui. Nu o singura data. A fost invitat la mine in casa, a luat cina impreuna cu sotia si fiul meu. Am tacut politicos atunci cand declama patetic versuri de Radu Gyr. I-am scris chiar prefata la una din carti. Imi ziceam ca sunt infantilisme trecatoare. M-am inselat, nu sunt. Faptul ca a ajuns acum sa debiteze lucruri similare cu Dorin Tudoran, Radu Calin Cristea, Cornel Nistorescu, Petru Romosan, generalul securist Aurel Rogojan, raposatul Vadim Tudor, Mircea Platon, fratii Roncea, Ovidiu Hurduzeu si altii ca ei, este dezolant si, o spun sincer, rusinos. Nu pentru mine, pentru el. Este dreptul sau sa-l venereze pe Donald Trump. Este dreptul meu sa scriu aceste indignate, scarbite randuri...
PS O amintire de Mother's Day. Era in mai 2006, pe prima pagina a ziarului lui SRS, un articol infect cu titlul "Agentul Volodea". A replicat Mircea Cartarescu cu un text pentru care ii voi ramane pe veci recunoscator: "Volodea, asa cum il cunosc eu". Nu intru in detalii, acea porcarie mi-a ruinat o duminica la care tin din tot sufletul. Nu le-am spus lui Mary si lui Adam, dar eram evident tulburat. Nu le voi spune nici de aceasta data. Dar ii spun direct lui MN: Shame on you!" (Vladimir Tismăneanu)
Iată și intervenția lui Neamțu:
"Nu știu dacă eliberarea unor ostatici americani din Coreea de Nord i-au adus profesorului Vladimir Tismăneanu vreo alinare după suferința provocată de faimosul „Trump derangement syndrome". Să nu fie mai importantă libertatea unor deținuți ai regimului comunist decât ura bolnăvicioasă față de un controversat Președinte american?
Fiecare trăiește, pe cont propriu, Marele Șoc.
Vreau să fiu bine înțeles: pot întreține relații de amiciție sau prietenie cu oameni care au susținut-o, cândva, pe Hillary Clinton. Errare humanum est. Un diplomat experimentat ca Teodor Baconschi și-a oferit privilegiul unei reevaluări a administrației Trump în lumina acțiunilor de întărire a flancului estic al NATO. E normal: politica se judecă în mișcare.
Mi-am pierdut însă respectul intelectual pentru maniheiștii care persistă într-un fanatism al negației și care refuză să recunoască republicanilor din Washington DC meritul confruntării unor regimuri totalitare, precum cel din Phenian sau Teheran.
Cum poți să-l reevaluezi pe Ion Iliescu și să-i dedici o întreagă carte taman lui, președintelui cu sânge pe mâini, dar să nu-i ierți lui Donald Trump curajul de-a înfrunta ayatolahii criminali (pe care Ceaușescu însuși i-a cultivat cu disperare în 20 decembrie 1989)?
Poate voi găsi răspunsul într-o carte despre... limită". (Mihail Neamțu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu