Pe facebook: Document al Fundatiilor pentru o Societate Deschisa

luni, 25 iunie 2018

Document al Fundatiilor pentru o Societate Deschisa

Document al Fundatiilor pentru o Societate Deschisa – 12 mai 2018

PA-Z shared a link.

Claude Karnoouh: Asta nu e o noutate.. Se stia de mult in Franta cà Laborey era un agent cultural al CIA-ului ca si Aron... Relatiile lui Monica Lovinescu cu servicile US era normal, ea era platità de ei ca ziarista la Europa libera...
Si implicatile lui Soros in Romania printre Open Society era de notorietate publicà...
Cà Salat Levent era sluga lui Soros, toatà lumea stia asta la Cluj pentru cà era seful Open society la Cluj... si dupà Alin Teodorescu, Renata Weber la Bucurest... Andrei la GDS...
Deci, e un aspect cum România a devenit o colonie... si cum anumiti intelectuali de talent real si-o vândut sufletul pentru multi bani si s-au transformat in banali politicieni....
Uman prea uman... OK, dar trebuie sà ne làse cu lectii de moralà....

ACTIVENEWS.RO

Document al Fundațiilor pentru O Societate Deschisă: Andrei Pleșu a fost recrutat de rețeaua finanțată de CIA și apoi de George Soroș încă din anii '80. Jurnalist american: Soroș a băgat peste 160 de MILIOANE de dolari în activitățile

Andrei Pleșu a fost agent de legătură al Fundației pentru Întrajutorarea Intelecturalilor Europeni (FEIE) încă din anii '80, relevă un document al Fundației pentru o Societate Deschisă ...

Ovidiu Stoica Ha ! Usor de cumparat ai nostrii.

Eduard Virgiliu Inainte, oamenii astia se numeau spioni si erau arestati acum se pare ca e ceva la moda.

Constantin Balasoiu Interesant, active news parcă l pupa în fund pe Pleșu până anul trecut.
Altfel toți influenceri politici, culturali și sau ong iști, r weber apador ch iar Pleșu de la tribuna lui plus fac de filosofie și NEC, în timp ce levente salat, discreția însăși, Cluj și București, FSP de ex, dar exponentul liberalismului multi cultural cu o teorie drepturilor minorității care se adaugă drepturilor via Kymlicka (am luat contact cu aceste idei la FSP și nec by the way) exact pe modelul și viziunea soros open society unde liberalismul multi cultural sorosist funcționează ca un mecanism de amortizare a mult mai amoralului liberalism economic care tinde să niveleze lucrurile.
Să lași să ți scape peștele ăsta când vezi progresism și n oala de fasole e o dovadă că n capetele astea au crescut doar Frunze

Buciu Petre Marile noastre "elite" sunt doar niste portavoci de inchiriat pentru cine plateste mai mult.

Constantin Balasoiu Bun, au produs și teorii, și lit care exprimă dacă nu sufletul lor atunci o parte din gândurile lor, dar e perfect adevărat. Pe cont propriu sau în calitate de simpli voluntari și ar fi ales toți alte destine f probabil

Buciu Petre Or fi produs, dar nu vad nimic extraordinar. Astia asteapta sa le pupi mana si pentru ca fac ceea ce au invatat, meseria lor. Sau pentru ca insira niste clisee intr-o carte de eseuri. Papahagi vrea sa fie slavit pentru ca preda engleza veche si Shakespeare, Baconschi pentru ca scrie "frumos", Aligica pentru ca "ne da directie intelectuala"...samd. De Papapievici nu mai zic sau de Neamtu. Toate astea in conditiile in care sarlatanii astia sunt plini de timp liber si primesc sume frumusele din partea statului pe care-l denunta altminteri.

Constantin Balasoiu Eu văd. Au fost, sunt teribil de influenți. Cu eseistica sau folclorul lor academic, cu editorialele, cu jurnalele etc au reușit.
Și iată i azi, vezi tot activenews, același Pleșu anul trecut, una din rarele lui intervenții pe o tema atat de fierbinte ca homosexualitatea, punctând la fel de talentat dar din direcția inversă sau împotriva patronulului

Buciu Petre Impotriva patronului doar de aparenta. Probabil ca patronul ii da voie sa mai "intervina" pentru a nu se risipi turma de admiratori care asteapta un raspuns ferm.

Smaranda Dobrescu O culme a rafinamentului intelectual al lui Plesu a scos-o la suprafata in urma cu doi ani cand a explicat frumos si doct de ce coloniile au numai de castigat...

Prospectiv A-z .
Atitudini (de relativizare a raului)

Petre Munteanu: Ce e negativ in aceasta poveste?

Marina Stefan: În Franța se știa. Bun. In Bucuresti știau câțiva. Bun. Acum, articolul, dacă e distribuit, duce informațiile sintetic spre cei ce nu știau, mai ales că feisbucul nu era atunci cand S-au pus temeliile acestor chestii. Articolul e foarte bine venit si pentru tinerii ce maine vor protesta, antrenați in acest demers de persoane școlite de FOS.

Stefan Agopian: Și de ce e rău că a fost recrutat de CIA? Rău era dacă ar fi fost recrutat de KGB!

Valdor Marsidinian: Slugarnicia la un stăpân cunoaște grade de comparație...ha, ha..si tu ai vândut ce ai putut, nea agopiane

Michael Shafir: Remarcabila si "sursa" acestei informari.

Claude Karnoouh Michael Shafir nu era nevoi De această sursă. Era știut de demult. Hotnews de dă blițurile reîncălzite. Și Andrei nu era singur în est recrutat cu o Bursă în vest. E banal, e cum se zice în franceză, de bonne guerre.

Constantin Balasoiu Exact, de ce e rău. Noi avem trupe americane pe teritoriu, închisori secrete și ne închinăm în fiecare seară la tv la eroii lor din poliție, armată, servicii etc. Greu dacă nu imposibil să faci senzație cu recrutarea lui Pleșu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

luni, 25 iunie 2018

Document al Fundatiilor pentru o Societate Deschisa

PA-Z shared a link.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv