Pe facebook: Mai multe contracte de munca

miercuri, 19 aprilie 2017

Mai multe contracte de munca

Mai multe contracte de munca – 10 martie 2017

Smaranda Dobrescu shared a link.

O situatie oferita de Inspectia Muncii demonstreaza ca numarul contractelor de munca noi incheiate la nivel de tara in primele doua luni ale anului a crescut , parasind relativa stagnare din anii trecuti. Nu avem decat sa ne bucuram daca ramanem pe acest trend.

EXCLUSIV Analiză a Inspecției Muncii: numărul contractelor de muncă active a crescut în ultimele două luni

PROFIT.RO

Smaranda Dobrescu In urma cu doi ani cand am elaborat impreuna cu PAz studiul privind salariul minim pe economie, ajunsesem la o concluzie greu de acceptat atunci de unii decidenti: Salariul minim pana la o anumita valoare daca creste nu doar ca nu afecteaza gradul de ocupare, dar chiar il stimuleaza. In crize in special si daca depaseste o anumita valoare determinata empiric,. somajul poate creste. Acum insa, suntem departe de acea valoare, chiar daca teoria e contestata de neoliberalii romani. Practica insa, iata ca o atesta.
http://blog.prospectiv.org/.../salariul-minim-pe-economie...

Salariul minim pe economie, problematică generală şi oportunitate românească

BLOG.PROSPECTIV.ORG

Dinica Roman "Categoria"munca la gri", destul de răspândită la noi are în vedere plata unui SMEC de către patron şi acordarea unor beneficii suplimentare sub forma unor facilităţi (bonuri de masă, telefon, abonamente, prime, etc) în compensare, susţinute din profiturile patronului. O socoteală simplă va determina fiecare patron în situaţia asta să constate că introducând toate bonusurile în salariu îl costa cam la fel cu mărirea SMEC, fără a disponibiliza din lucrători. Efectul va fi o fiscalizare corectă prin fiscalizarea beneficiilor angajatului, mărirea puterii sale de cumpărare, respectiv îmbunătăţirea veniturilor la bugetul statului. Cresc în acest fel inclusiv şansele ca lucrătorul să fie fidelizat într-o măsură mai mare, iar în timp angajatorul să aibe interesul în creşterea productivităţii muncii acestuia."

Smaranda Dobrescu E foarte adevarat ca vor fi efecte pozitive privind munca la gri. Cred ca lucratorii salariati acum la negru sau la gri vor fi multumiti sa nu mai primeasca telefon, bonuri de vacanta, prime, dar sa li se plateasca asigurarile. De aceea cartesc patronii acum ca pe de o parte e nevoie de forta de munca si pe de alta parte nu le vine sa le plateasca contributiile sociale. Vor recurge obligati la cea mai normala atitudine: plus valoarea dintr-un an se va imparti mai echitabil intre patron si lucratori. Vor creste fondul de salarii dar va creste si productivitatea muncii prin fidelizare deocamdata. Daca vor mai pierde inca un procent din profit pentru R&D, peste un an productivitatea va mai creste inca..

PA-z .
Este un prim efect, oarecum prevazut si de noi (Smaranda Dobrescu si cu mine). Situatia trebuie monitorizata si gestionata, nu poate fi lasata pe pilot automat in conditiile in care tot noi aratam relatia neliniara dintre astfel de masuri si efecte.

Dinica Roman "În România forța de muncă este subplătită, iar capitalul este supraplătit. Capitalul ia aproape 60% din VNB (venitul național brut n.r.), iar forța de muncă ia aproape 40%. Să ne întrebăm de ce se întâmplă lucrul acesta? Lucrul acesta se întâmplă pent ru că întreprinzătorul străin și/sau român își face planurile cu toate măsurile pe care le are de plătit, cu drumuri care iau mai mult timp și înseamnă cheltuieli, cu producție care înseamnă cheltuieli, cu cadrul legislativ care înseamnă avocați, juriști și așa mai departe, toate astea se varsă în salarii mai mici", a spus Valentin Lazea, cu ocazia lansării "Raportului economic pentru România 2017".

În opinia acestuia, trebuie să lovim "alte popice cu bila noastră" și anume să rezolvăm problemele legate de infrastructură, de producție sau cele de justiție, potrivit Agerpres.

"Noi în România trebuie să învățăm că, dacă vrem să vorbim despre salarii, trebuie să lovim alte popice cu bila noastră, și anume să rezolvăm cu drumurile, cu infrastructura, cu producția, justiția și așa mai departe. Până când vom face aceste lucruri, nu avem decât să stăm aici, să facem conferințe, să ne lăudăm ce ne merge capitalul", a mai arătat economistul BNR.

Subiectul a fost abordat recent și de către Institutul de Cercecetare a Calității Vieții, într-o perspectivă mai degrabă sociologică,decât economică.

Dacă în România un leu din trei lei valoare nou adăugată în firmă ajunge la salariați sub formă de salarii, restul fiind profitul acționarilor, în celelate țări UE proporția este inversă. Salariile dețin o pondere de două treimi din valoarea nou adăugată, este concluzia Raportului Social al Institutului de Cercetare a Calității Vieții.

Responsabilitatea salariilor mici din România este pusă în mod fals pe umerii salariaților, anume prin invocarea productivității mici a acestora, spun cercetătorii ICCV în studiul menționat. "Explicația standard în discursul public actual este centrată pe formularea confuză a nivelului scăzut al productivității muncii. Formularea pune responsabilitatea pe umerii salariatului", afirmă ei.

Cauzele sunt altele:

prăbușirea sferelor cu munci cu valoare ridicată (dezindustrializarea),

tehnologia depășită în multe domenii și în special, management deficitar.

factorul politic: întreaga tranziție a fost dominată de politica salariului mic. Un nivel redus al salariilor a fost considerat a fi un factor cu efect pozitiv asupra creșterii economice: atrage investiții, mai ales din străinătate.

Un alt factor este marginalizarea poziției sindicatelor, fapt care a permis "creșterea producției prin sacrificarea muncii". Salariul minim este, în România, de mai mult de cinci ori mai mic decât în țările europene avansate (16,5% ), dar și la jumătate din nivelul celorlalte 8 țări europene în tranziție (52,7 %), spune raportul.

Există o politică "pro-profit" care, complementar cu prăbușirea capacității de negociere a angajaților, explică situația actuală a raportul dintre muncă și profit. Potrivit ICCV, ponderea profitului în totalul valorii nou create în 2014 era de 62,2% și 37,8% a salariilor. Prin comparație, UE18 are 40,9% profit la 59% salarii, iar UE 8 are 39% profit la 61% salarii. Distribuția este inversă.

http://www.digi24.ro/.../lazea-bnr-in-romania-forta-de......

Lazea, BNR: În România forța de muncă este subplătită, iar capitalul supraplătit

DIGI24.RO

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

miercuri, 19 aprilie 2017

Mai multe contracte de munca

Smaranda Dobrescu shared a link.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv