Referendum in Italia – 2 decembrie 2016
Dinica Roman shared Gheorghe Piperea's post.
Duminica va avea loc in Italia un referendum initiat de premierul italian Matteo Renzi. Referendumul este crucial pentru Italia - daca votul va fi "nu", Matteo Renzi trebuie sa demisioneze, cu consecinta unei crize politice, plus a uneia, mult mai grave, economice, de care se va vorbi mai jos. Daca votul va fi "da", Senatul italian va deveni decorativ, nemaiavand nicio putere de a opri masurile "economice" pregatite de Renzi, dar blocate pana in prezent de Parlament. Rezultatul unui vot "da" la acest referendum, in mod evident, va fi un deficit de democratie si un surplus de tehnocratie, ambele deziderate fiind atat de viguros sustinute de birocratia bruxeleza si atat de "iubite" de poporul european.
Dar rezultatul referendumului italian este esential si pentru UE. Un rezultat negativ al aventurii lui Renzi va arata ca inca o tara importanta a UE dezavueaza fatis politicile UE. Un rezultat pozitiv va intari si mai mult impresia ca UE se indeparteaza tot mai mult de la democratie si de la scopurile sale initiale, in favoarea unei politici de laborator, aparent aseptice, dar profund nociva prin implicatiile ei : (a) saracirea populatiei, care continua sa se ruineze in efortul impus de a salva banci si (b) ultra-imbogatirea unei oligarhii care are banii si puterea si mass-media necesare convingerii poporului ca aceasta este singura cale de iesire din criza.
Pentru Romania, de asemenea, rezultatul este important, din cel putin doua motive : (i) mai mult de un milion de romani traiesc si muncesc in Italia, putand fi grav afectati de masurile "economice" anvizajate de Renzi, masuri despre care se va vorbi mai jos; (ii) tot mai multi experti, birocrati, ong-isi, lobby-sti si bloggeri romani platiti de aceeasi ultra-bogata oligarhie opteaza pentru solutia tehnocrata, care dezavueaza parlamentarismul si chiar alegerile democratice.
Referendumul initiat de Renzi vizeaza, in principal, dezbracarea Senatului italian de atributiile legislative, reducerea numarului de senatori de la 315, cati sunt in prezent, la un maxim de 100de senatori, noii senatori nemaifiind alesi, ci fiind desemnati de regiuni si de cele 15 mari orase ale Italiei. In plus, o serie de masuri economice si legislative care, in prezent, sunt in competenta regiunilor si a comunitatilor locale, vor trece la conducerea centrala.
De ce vrea renzi desfiintarea Senatului si trecerea principalelor atributii economice si legislative de la regiuni la centru?
In primul rand, Senatul este considerat o frana in procesul de legiferare a problemelor economice grave ale natiunii.
Sistemul bancar italian are pierderi rezultate din credite neperformante de 360 de mld euro (ca sa va dati seama de dimensiune : suma reprezinta PIB-ul Romaniei pe 2 ani), iar aceste pierderi "trebuie" socializate cumva caci, nu-i asa, bancile sunt, si in Italia, prea mari pentru a putea fi lasate sa falimenteze. Renzi trebuie sa promoveze una dintre cele doau optiuni pe care le mai are pentru a salva irepsonsabilele banci care s-au adancit atat de mult in credite neperformante : bani de la buget, adica de la contribuabili (mme Merkel se opune) sau bani de la deponentii italieni, francezi, romani, greci etc. care isi tin economiile in banci (Senatul s-a opus pana acum; la fel, s-au opus si regiunile italiene). O problema grava a unor banci iresponsabile, care ar fi trebuit sa falimenteze de mult, ca sa lase locul altora, mai prudente, si ca sa permita impuscarierea ultra-managerilor lor penali, se transforma, in "strategiile" tehno-creatilor italieni, in probleme economice grave nationale. Cum Senatul si regiunile s-au opus acestei masuri de bail-in, de ce nu ar fi ele desfiintate sau emasculate printr-un referendum? De ce nu s-ar concentra mai multa putere executiva si leegislativa la centru, in mainile guvernului si ale unui parlament cu o singura camera? Iata o solutie de tip fascist la problemele "nationale" ale bancilor.
Pentru necunoscatori, trebuie spus ca, la nivelul doctrinei constitutionale, se considera ca sistemul bi-cameral in stare pura, in care ambele camere ale Parlamentului au aceleasi atributii, este cel italian. Sistemul parlamentar italian a fost impus la nivel constitutional, in anul 1948, in intentia evidenta a italienilor, daramati de consecintele razboilui, a bararii cailor catre un nou regim autoritar fascist, asa cum a fost cel al lui Mussolini. Chiar daca este greoi, acest sistem tipic italian a asigurat intotdeauna acel check and balance necesar intr-o democratie, care este de natura a echilibra fortele in stat, facandu-le sa isi auto-cenzureze tentatiile de exagerare. Asta pana acum, cand se pune problema golirii Senatului de cele mai importante atributii legislative, precum si de o serie de drepturi de veto care faceau ca o lege importanta sa nu poate intra in vigoare fara acordul ambelor camere. In plus, senatorii, mai putini cu 215, vor fi numiti, si nu alesi. Un adevarat vis devenit realitate pentru tehnocrati si experti, care isi vor crea, astfel, propria republica (desigur, pana cand va aparea un nou Mussolini).
La final, nu ar fi rau sa vedeti cam cine sustine propunerile lui Renzi de solutionare a problemelor economice "nationale", probleme care, de fapt, sunt ale unor banci iresponsabile : Banca d'Italia si Goldman Sachs.
Banca centrala a Italiei si Banca Galaxiei, unde, la un moment dat, au lucrat sau vor lucra toti tehnocratii - unul dintre ei este dl Barosso, fost sef al CE, altul este dl Mario Draghi, actual presedinte al Bancii Centrale Europene sunt principalii sustinatori ai referendumului lui Renzi.
V-ati prins?
Ma si mir ca nu au iesit pana acum corifeii BNR sa ne explice ei cat de grav ar fi riscul sistemic daca Italia nu ar accepta, prin referendum, sa spuna "da" la referendumul lui Renzi.
Sau o fi venit iarna?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu