vineri, 7 august 2015

Europa pe care nu ne-o mai dorim

Europa pe care nu ne-o mai dorim – 5 august 2015
Smaranda Dobrescu

L'Europe dont nous ne voulons plus (Le monde diplomatique, Serge Halimi, fragment)
Un mouvement jeune et plein d'énergie entendait transformer une nation et réveiller le Vieux Continent. L'Eurogroupe et le Fonds monétaire international (FMI) ont écrasé cette espérance.

Au-delà du choc que les événements grecs représentent pour certains des partisans du projet européen, trois enseignements s'en dégagent. D'abord, la nature de plus en plus autoritaire de l'Union à mesure que l'Allemagne y impose sans contrepoids ses volontés et ses obsessions. Ensuite, l'incapacité d'une communauté fondée sur une promesse de paix à tirer la moindre leçon de l'histoire, même récente, même violente, dès lors qu'il lui importe avant tout de sanctionner les mauvais payeurs, les fortes têtes. Et enfin, le défi que pose ce césarisme amnésique à ceux qui voyaient dans l'Europe le laboratoire d'un dépassement du cadre national et d'un renouveau démocratique.

Au départ, l'intégration européenne a prodigué à ses citoyens les avantages matériels collatéraux de l'affrontement Est-Ouest. Dès le lendemain de la guerre, le projet fut impulsé par les Etats-Unis, qui recherchaient un débouché pour leurs marchandises et un glacis contre l'expansion soviétique. Mais Washington avait alors compris que, si le monde qui se disait « libre » voulait concurrencer efficacement les républiques « démocratiques » membres du pacte de Varsovie, il devait conquérir les cœurs et les esprits en démontrant sa bonne volonté sociale. Depuis que cette corde de rappel stratégique n'existe plus, l'Europe se dirige comme le conseil d'administration d'une banque.

Certains acteurs de la guerre froide, comme l'Organisation du traité de l'Atlantique nord (OTAN), ont survécu à la chute du Mur en s'inventant d'autres monstres à détruire sur d'autres continents. Les institutions européennes ont elles aussi redéfini leur adversaire. La paix et la stabilité dont elles se gargarisent réclament dorénavant à leurs yeux la neutralisation politique des populations et la destruction des outils de souveraineté nationale dont celles-ci disposent encore. C'est l'intégration à marche forcée, la (...)

  Mihai Ion Turcu In mediul cultural sasesc circula autoironic o lista de ce are si nu are un "sas" . 1. Ce are un sas? - O pereche de cizme. Ce nu are un sas? - Doua perechi de cizeme.etc. In secolul XX, cetatenii Europei de vest si centrale ,inclusiv cei din jumatatea intrata sub dominatia politica a URSS , au reusit sa ajunga la o existenta decenta,.sa aiba fiecare "o pereche de cizme" pe care Europa o putea produce pentru fiecare "sas".De ce trebuie sa produca supranumerar cizme fapt fiind ca la un momnent dat fiecare poate purta doar o pereche ? Raspunsul este dat de economisti in logica capitalista. Sociologii pot completa logica economica cu tema "locurilor de munca", uramnd imediat problema de politica economica a pietelor, politica economica care substituie poolitica insasi, psihologii vor vorbi despre stimularea consumului prin inventarea de nevoi de care nu are cineva nevoie etc. Urmeaza discutia despre resurse, a razboaielor pentru resurse si piete si desigur concentrarea bogatiei la un pol cu expansiunea saraciei la altul consecinta fiind un climat de nelibertate generalizata in consecinta faptului ca sasul a fost facut sa creada ca are nevoie in fiecare zi de alta pereche de cizeme.

 

  S.D  iata un sir logic de deductii, completabil evident emoticon smile. De exemplu: daca sasul are destule perechi de cisme de ce nu este de acord cu scaderea TVA in asa fel incat toti sasii sa aibe mai multe perechi de cisme? Pentru ca sasul este adeptul stimularii consumului doar de catre cei care sunt deja stimulati emoticon smile

O.L  Mihai Sorescu a tinut in a doua jumatate anilor 60 o rubrica de critica cinematografica in revista "cinema". Se ocupa in principal de scenarii. Pentru a fi mai explicit a dat un exemplu de replica scrisa in spiritul celor aparute pe ecran: "Tovarasi in etapa actuala un galosh reprezinta o necesitate, iar doi galoshi reprezinta un lux". Cred ca acesta spiritul in care Klaus nu a semnat CF. Si atunci maselor li se impuneau sacrificii dar totusi in numele unui rai pe pamant care se numea comunism si pentru care, chiar daca exista un orizont de timp relativ precis, pe masura trecerii anilor acest orizont se indeparta. Si atunci ca si acum conducatorii aveau salarii si alte avantaje care le permiteau sa se concentreze la trebile tarii fara a fi obsedati de cati galoshi au in picioare.

  M.I.T  In mintea ordonata si asezata a sasului a avea doua perechi de cizme , inafara de absurditatea in sine, reprezenta o cheltuiala inutila si indecenta (filozofie protestanta weberniana).Un sistem de impozare intr-o lume stabila nu are nevoie de TVA. Impozitarea este o institutie cosubstantiala statului si are istorie multimilenara. O impozitare rationala trebuie sa asigure bugetul statului fara a saraci platitorul de impozite. Marea rascoala din Transilvania din secolul al XV-lea ("razboi taranesc") a pornit de la o inginerie fiscala a episcopului Transilvaniei Gheorghe Lepes. Episcopul n-a colectat cativa ani impozitul cuvenit bisericii, dupa care a pretins plata integrala dar in moneda noua, mai grea.Ce a rezultat a fost un dezastru, printre consecinte, iobagia perpetua a taranilor, ca sanctiune si celebra uniune fraterna a "celor trei natio privilegiate in Transilvania ca sistem politic constitutional.

  Draghi Puterity Ati prins ultima perla a Cristinei (Lagarde, shefa FMI)? "Trebuie sa gasim o solutie permanenta si de durata ("nachhaltig" pe germana) pentru datoriile Greciei". Gura pacatoasei adevar graieste...

  S.D  Adica grecii dupa cateva secole, timp in care nu vor mai avea putere sa mai ridice statui si sa faca filosofie, vor trudi pe gratis la plata datoriei... Asa se traduce.

  Draghi Puterity Yep...

  S.D  Vad ca nu e loc de prea multe perceptii, draga Draghi..!

  D.P ... Intre timp insa isi mai dau si bijuterile coranei la pretz de nimic speculantilor care au gramezi de "bani virtuali". Si iaca asa daca sistemul se extinde, si se va extinde, avutia reala va trece din posesia celor care au creat-o in posesia celor care au creat nimic din nimic. Virtualul devine real.

S.D  Pana nu vor trece si la bitcoini. Aud ca la Frankfurt, Munchen si in alte cateva locuri sunt magazine si restaurante care accepta iluzii de genul asta.

M.I.T  Octavian Lupu, cand Sibiu era capitala Universitatii Sasesti, oras regal ( o serie de mari privilegii) si era foarte bogat, functiona un normativ privind afisarea bogatiei ( spirit protestant burgez). Sotia mea si cu mine suntem nascuti in Sibiu, am parcurs 4 ani de scoala primara in limba germana, bunicii erau vorbitori de germana (liceu) si avem priteni apropiati sasi ( din fosta mare burghezie a orasului). La modestele dar veselele intruniri cu pritenii nostri sasi , in care fiecare aducea ceva de gustat ( toata adunarea era stabil saraca) se intampla ca cineva sa aduca o tava de placinta cu rabarbar ( o prajitura oribila, aluatul preparat cu untura o glazura de spuma de ou si gustul astrinegnt al rabarbarului. Aceasta placinta producea entuziasm general si o aruncare pe bucati cu repetitie. L-am intrebat pe unul din prietenii apropiati ( nepotul unui important fabricant) cum se explica entuziasmul generat de placinta in cauza ? A raspuns ca fiind o prajitura foarte ieftina poti manca cat doresti fara jena si fara a te preocupa de necesitatea unei contraoferte impovaratoare. Sasul putea avea doua perechi de cizme, nu se cuvenea sa aiba....

S.D  Preluata din copilarie si eu mai fac cateodata placinta cu rubarbar. Nu e rea caci nu are aluat gras si nici ou pe deasupra. E doar acrisoara si are gust de scortisoara. Nu m-am gandit , evident pana acum sa fac vreo analogie cu averea sasului masurata in utilitati, dar de obicei placinta mea e destinata celor care considera ca au mancat prea multe chestii rafinate si elaborate si a venit momentul austeritatii. Are oare intentia ceva comun cu modestia? emoticon smile

Niciun comentariu: