joi, 18 septembrie 2014

Ungaria, o tara de vis-Adrian Severin



Ungaria, o tara de vis-Adrian Severin -15 septembrie 2014
Ungaria este o țară zidită din plămada din care sunt făcute visele. (Se poate spune așa parafrazându-l pe William Shakespeare.) Ea trăiește din visul Ungariei Mari.
Desigur, nici un lider maghiar cu scaun la cap nu crede că Ungaria Mare poate deveni realitate. Problema elitei politice maghiare nu este, însă, realizarea Ungariei Mari ci supraviețuirea Ungariei Mici. Poziția geografică (închisă în uscat) și precaritatea resurselor naturale o fac vulnerabilă pe aceasta. Plecând de aici Ungaria Mică a conchis că formula cea mai la îndemână spre a-și hrăni prezentul stă în devorarea visului mitic al Ungariei Mari.
Marii hegemoni regionali sau cu interese regionale în Europa centrală și orientală, știu la fel de bine că Ungaria Mare este un mit și o iluzie geo-politică. Le întrețin, însă, pe amândouă întrucât astfel Ungaria reală poate fi folosită ca agent perturbator al echilibrelor geo-strategice, legitimând apoi intrarea în scenă a super-actorilor lumii spre a negocia noi linii de demarcație, noi zone-tampon și noi coridoare sanitare între ei. Garantând prin permanenta sa neliniște identitară precaritatea amintitelor echilibre, ea le garantează dinamismul, în condițiile schimbării permanente a raporturilor de putere reală dintre marii protagoniști.
Aceasta explică paradoxul care îi permite Ungariei să fie asemenea mielului capabil a suge în același timp de la mai multe oi. Ea este membru în UE dar proclamă valorile "democrației controlate" aliberale de tip rusesc; nu susține acțiunile militare ale SUA în Asia Centrală dar este mai bine primită la Washington decât alți membri NATO ai căror tineri mor pe diversele teatre de luptă în care alianța nord-atlantică este implicată; se angajează să intre în zona Euro dar își deschide piețele financiare Chinei etc. Proverbul spune că numai mielul blând obține performanța de a se alăpta de la două oi. Iată, însă, că geo-politica permite recorduri similare și mieilor turbați.
La mijlocul anilor 1990, între România și Ungaria a apărut pentru scurtă vreme și poate pentru prima dată în istorie, o identitate de interese strategice. Atunci am lansat ideea unui parteneriat strategic româno-maghiar care să meargă mai departe de "reconcilierea istorică" cerută de Occident. Pentru ca un asemenea parteneriat (realizat la timpul respectiv) să fie durabil era necesar ca România să ofere Ungariei - ambele ajunse sub aceeași umbrelă de securitate geo-politică - plămânul economic prin care să respire. Budapesta dar și maghiarii de rând trebuiau aduși în situația de a se convinge că legătura cu România le oferă mai mult confort existențial și siguranță națională decât visul Ungariei Mari. Dualismul politic de facto în guvernarea României (UDMR fiind asociat la guvernare indiferent de majoritatea românească a momentului) era menit să ajute la succesul acestui proces.
Din păcate plămânul pus la dispoziție de România era mâncat de tbc-ul corupției și nu a mai funcționat; nici plămânul nici parteneriatul. Cât despre "dualismul politic", el s-a transformat în "antanta româno-maghiară a oligarhilor / baronilor locali", alimentând iredentismul / autonomismul teritorial secuiesc ca formă de protest al unei elite culturale locale manipulată de la Budapesta.
Ungaria nu oscilează între Vest și Est ori între Moscova și Berlin ori între Washington și Beijing. Ea urmează doar cursul visului său; fără nici un rabat și nici o ezitare. Alergarea după o iluzie îi permite nobilei națiuni maghiare să uite și să suporte neliniștile și frustrările prezentului. Pe acest drum se întâlnește mereu când cu unul când cu altul dintre jucătorii regionali și globali (ori chiar cu mai mulți odată), fiind, după împrejurări, criticată din vârful buzelor de unii dintre ei, susținută efectiv de alții și acceptată de toți. Aceștia se mișcă - dând impresia că Budapesta stă să sară dintr-o barcă în alta - iar nu Ungaria.
Pe drumul pe care merge Ungaria este astăzi mai utilă Rusiei și aceasta plătește prețul cuvenit. Ea rămâne (și va rămâne mereu), însă, nominal în tabăra occidentală care nu o expulzează întrucât naționalismul eurosceptic maghiar rupe unitatea Europei centrale făcându-o mai ușor de dominat și, în consecință, mai negociabilă. Or, decât un aliat bolnav, ca România, mai bine un teritoriu sub mandat defrișat, divizat și devastat, tot ca România, care poate fi cedat oricând în cadrul unei tranzacții geo-politice la pachet.
Sub aspect cultural Ungaria aparține Occidentului. Sub aspect geografic, Europei centrale. Sub aspect politic, Eur/Ruso-Asiei. Acestea trei nu puteau sta împreună decât în vis. Și pentru că visul trebuia să poarte un nume i s-a spus "Ungaria Mare".
O Europă post-westfaliană ar putea rezolva ori cel puțin ar putea fi punctul de plecare pentru rezolvarea problemelor geo-politice puse de o asemenea schizofrenie multidimensională. Numai o Europă post-westfaliană. Cine o dorește cu adevărat, însă? Mai ales dintre aceia care o pot impune? Marii actori, se pare că nu. În contrast cu globalizarea lumii ei se naționalizează încercând, nebunii, să subordoneze globalizarea egoistelor lor agende naționale. În acest timp România nu știe ce vrea și face totul spre a se pune în situația ca dacă ar vrea ceva să nu poată face. De aici nu poate ieși nimic bun.Top of Form
Smaranda Dobrescu "Sub aspect cultural Ungaria aparține Occidentului. Sub aspect geografic, Europei centrale. Sub aspect politic, Eur/Ruso-Asiei. Acestea trei nu puteau sta împreună decât în vis. Și pentru că visul trebuia să poarte un nume i s-a spus "Ungaria Mare".

Imi venea sa intreb ce parere au maghiarii de aceasta situatie, daca chiar cred in visul "Ungariei mari" Apoi mi-am amintit scorul cu care a castigat alegerile Orban (drept ca a si facut unele lucruri pozitive in interesul populatiei), mi-am amintit ca Putin cu un discurs asemanator se mentine la un scor apropiat de 90% si m-am oprit. Si totusi: inocularea acestui vis nu poate avea efecte dezastruoase daca dupa o anumita scadenta, sau chiar inaintea ei nu se indeplineste? Efecte nu doar pentru popor ci si pentru alti inocenti tinuti in defensiva si culpa pentru nimicnicia si coruptia lor de catre cei civilizati, democrati, atoate-stiutori
I
Adrian Severin Răspunsul la întrebarea ta Smaranda este "DA". Efecte dezastruoase deja au apărut. Am toată compasiunea pentru națiunea maghiară care este intoxicată cu bună știință de către cei care vor să o piardă sau poate, mai degrabă, cărora le este indiferentă pierzania ei. Iar compasiunea mea este cu atât mai mare și mai genuină cu cât îi admir, îi respect îi chiar îi iubesc mult pe maghiari.
Prospectiv FCh  Tarile cu coordonatele Ungariei nu pot rezista decat jucand pentru a castiga, bazandu-se tot timpul pe identificarea cu ideea exceptionalitatii de neam. Atat timp cat popoarele sunt dispuse sa plateasca pretul exceptionalitatii, ele vor dainui....
Exceptionalitatea romanilor ar trebui sa (NE) fie si ea evidenta. Rosi fiind de dubiile post-modernitatii, fara a fi cunoscut din plin modernitatea, romanii ar face mai bine sa se intoarca la la fundamentale, fara a se mai uita la fiecare miscare in gura altora.
Viorel Straoanu Pina la urma ce conteaza este cum se simt maghiarii in aceasta postura.Manipulabili ,nu sint chiar toti.Noi ,din exterior avem perspectiva noastra influentata de propriile princiipi si de istorie.Noi am fost sub ocupatie maghiara ,nu invers.
Alexandru Cosmin Codreanu Dl. Adrian Severin, articolul dumneavoastra are meritul de a inlocui centrul sistemului de coordoonate ale revizionismului maghiar dintr-un punct pragmatic (idee vehiculata deja pe Grupul Prospectiv) intr-un punct mai degraba dogmatic....
De asemenea, merita retinuta idee nationalismului maghiar ca solutie de supravietuire in ciuda unei geografii si a unei demografii nu foarte generoase. Cred ca acest lucru este ceea ce ne lipseste noua, vecinilor de la est de Tisa, zilele acestea.

De asemenea, dna. Dobrescu afirma cu tristete ca toate ipotezele descrise de mine cu privire la evolutia geo-strategica din zona Marii Negre si a "noii" Europe de est nu sunt favorabile unei Romanii care se doreste independenta si suverana. Acest nationalism, atat de hulit astazi de adeptii multi-culturalismului ce mascheaza de fapt o colonizare fortata concomitent cu subsituirea identitatilor locale, este solutia supravietuirii noastre la rascrucea dintre imperiile vremelnice ce se ingheaga si se desfac.Daca vecinii nostri, de la care avem multe de invatat, o pot face, noi, o natie cu care soarta a fost mult mai generoasa, nu avem nicio scuza.

Niciun comentariu: