Pe facebook: Inima Europei, din nou in doliu..

luni, 4 aprilie 2016

Inima Europei, din nou in doliu..

Inima Europei, din nou in doliu – 22 martie 2016

Smaranda Dobrescu

Oare cate atentate trebuie sa mai aibe loc ca atitudinea europenilor sa se schimbe? Inima Europei, Bruxelles e iarasi in deruta, in doliu..

Alexandru Botu Cred ca cei mai multi, tacutii si neluatii in seama au raspuns demult la intrebare. Politicienii, ca si cand ar trai somnambuli, in ratacire permanenta, nu pricep ce ne dorim noi. Ei au alte prescriptii, setari!...

Smaranda Dobrescu Haos, panica si disperare la Bruxelles. La ora asta, parintii disperati, scapati din diverse cordoane stau in fata scolilor unde copiii la fel de speriati nu au voie sa iasa. La gradinite, la fel. Greu sa fii in pielea acestora!..

Smaranda Dobrescu De cincisprezece ani lumea se lupta cu terorismul teoretic si departat. Acum am reusit sa-l apropiem, sa-l introducem in curtea noastra sa nu ramanadoar o notiune teoretica si intamplatoare..

Alexandru Botu Mai este o invatatura de luat in seama. Dusmanul din afara este mult mai usor de anihilat decat cel din interior, care traieste amestecat cu ai tai.
Si inca ceva: daca nu te ocupi sa faci din copii oameni cu viitor promitator, faci din acestia in mod constient asasinii viitorului pe care meriti sa-l apuci.

Smaranda Dobrescu "Se mai îndoiește cineva că ne aflăm în război? Se mai îndoiește cineva că acesta este război mondial? Se mai îndoiește cineva că actualii conducători ai UE nu sunt capabili să gestioneze criza?
Suntem în război cu sentimentul că trăim în pace. Suntem în război având conducători care nici pentru situații pașnice nu sunt buni." Adrian Severin

Alexandru Botu Am vazut postarea Domnului Adrian Severin si am comentat-o , in sensul ca nu cred ca politicienii vor transfera de buna voie, din constiinta, stafeta.

Smaranda Dobrescu In primul rand ca acestia nu -si recunosc si nici nu vor sa-si recunoasca nevolnicia, sau macar usoara superioritate a altora, atuurile altora in a gestiona situatii dificile..

Prospectiv A-z .
Diferenta este ca politicienii Ungariei/Poloniei spun ce au de spus cand sunt inca la putere.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

luni, 4 aprilie 2016

Inima Europei, din nou in doliu..

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv