Pe facebook: Campanie murdara..

duminică, 29 noiembrie 2015

Campanie murdara..

Campanie murdara – 28 noiembrie 2015

Smaranda Dobrescu Am pareri amestecate despre angajarea lui Arafat in aceasta campanie jegoasa: pe de o parte ma bucur ca nu cedeaza cunoscand adevarata miza a atacurilor, pe de alta parte omeneste l-as sfatui sa renunte, caci ceilalti nu vor renunta. Principii contra bani.Si se cunoaste de acum diversitatea de mijloace a celor interesati:
"Ca si concluzie, am vrut din nou sa arat cat de departe sunt unii dispusi sa mearga ca sa distruga. Nu stiu cine este in spatele acestei campanii foarte bine regizate insa stiind miza, cel putin in parte, ma face mai hotart sa nu cedez !"

Arafat denunță o campanie regizată: Nu cedez

Secretarul de stat în MAI Raed Arafat, căruia postul B1 TV îi dedică de două zile emisiuni întregi după scandalul izbucnit la ISU București și care a fost atacat în același timp vineri de fostul pedelist Cezar Preda, se apără pe Facebook acuzând…

COTIDIANUL.RO

Eugénia Paraschiv după ce l-a jignit un președinte s-a obișnuit....

Felicia Trifan Sa nu cedati!!!

Smaranda Dobrescu pentru ca el sa nu cedeze e nevoie sa stie ca romanii il sustin.

Felicia Trifan Eu asa cred,ca cei mai multi romani sunt alaturi de dr.Raed Arafat!

Elena Agachi O sa cedeze si bine o sa faca! Va intelege si el ca nu poti schimba nimic intr-o tara de oportunisti!

Eugénia Paraschiv Fain, doamná Agachi, doar acum pot înţelege refuzul cioranian de a-şi vorbi limba maternă şi prostia-mi adînc înfiptá-n rădácinile necorupte, netáiate şi nemodernizate....de mulţii "ne-uri" muţesc emoticon gasp

Elena Agachi Stii, Eugenia, si eu sunt obsedata de spusa lui Cioran. M-am tot gandit la ea, cand trebuia sa fac lectia cu Cioran...Cand esti in Ro , esti ca intr-o cușcă...nu pricepi nimic, dar NIMIC! Apoi incepi sa pricepi... As dori sa incerc si eu sa uit, dar, pentru asta imi trebuie un pic de geniu si nu-l am, merde!

Draghi Puterity Poate daca ne da un exemplu, ne mai trezim si noi, Smaranda...

Smaranda Dobrescu Nu pare a fi nici las, nici usor de impresionat. E un om cu principii care chiar a facut ceva pentru tara. Dar, evident ca nu vor iesi tinerii aceia multi sa-l sustina, desi cei care cu adevarat il sustin sunt multi. Am vazut azi aici pe FB sute de aprecieri in favoarea lui. Cineva poate le monitorizeaza, macar, asa sa prezume o posibila revolta..

Draghi Puterity Sincer, la ce cred eu ca putem spera, e ca "altii" sa vada lucrurile astea, si sa puna ei de o revolta. Ca de la sine, nu o sa se intample nimic. Ma cutremur si eu cand citesc ce am scris, dar chiar gandesc asa...

Smaranda Dobrescu Mijloacele de daramare puse la cale in laboratoare sunt diverse: manifestatii majore, impulsionarea presei, binoame, etc. Cand am spus "sa prezume" ma gandeam ca s-ar putea presupune o posibila revolta si sa-l mai scuteasca pe acest om de sirul de mizerii..

Cristiana Faur Inteleg ce spuneti. Probabil nu se vor opri. Cand vor sa distruga pe cineva, o vor face. Dar, trebuie sa se bata, nu cred ca trebuie sa cedeze pur si simplu. Macar pt a le ingreuna munca acestor "ei".

Florin Oprea Doamnelor aveti fiecare perfecta dreptate!

Mihai Ion Turcu Avem evidenta campaniilor de acaparare a tot ce functioneaza in Romania. O firmaq comerciala va prelua serviciul de urgenta si incasa banii statului , probabil mai multi pentru ca va constitui monopol.

Smaranda Dobrescu Concluzia mea este ca daca cumva privatizarea serviciului de urgenta care sa suga bani din sistemul de asigurari si de la pacienti este atat de presanta, urmare promisiunilor facute de Basescu in 2012, Arafat va cadea indiferent daca el personal va renunta sau nu la lupta si indiferent de sustinerea de pe FB. Acolo, in strada se transeaza astfel de lucruri...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

duminică, 29 noiembrie 2015

Campanie murdara..

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv