UDMR, amenințată cu desființarea după modelul PCR-18 septembrie 2014

Prospectiv FCh via Bogdan Diaconu  

UDMR, amenințată cu desființarea după modelul PCR

Deputatul Bogdan Diaconu a anunțat astăzi la Arad că va depune un proiect de lege pentru scoaterea UDMR în afara legii la fel cum s-a procedat cu PCR în 1990. Potrivit președintelui Partidului România Unită, proiectul de autonomie înscrie UDMR ”care se află ilegal atât în Parlament, cât și la guvernare, în rândul formațiunilor separatiste din Europa, cu trimitere spre secesionismul etnic promovat de Rusia în Ucraina”.
Diaconu îl acuză pe Hunor că a radicalizat UDMR ”pentru că așa i-a dictat Budapesta, suportul lui Viktor Orban pentru UDMR fiind esențial”. Dar, mai spune liderul PRU, ”cum Budapesta, la rândul ei, primește diktate nu de la Viena, ca în 1940, ci de la Moscova, Kelemen Hunor și-a înscris formațiunea direct pe linia separatismului rus”.
Mai mult, Diaconu îi acuză pe liderii UDMR că se ocupă de autonomie ca să ascundă faptul că nu au făcut nimic la guvernare pentru etnicii maghiari, decât eventual circ, în timp ce ”pâinea merge direct în buzunarele liderilor maghiari sub formă de milioane de euro și fără atingerea justiției pentru că ar fi discriminare să-i acuzi pe politicienii UDMR de corupție”.
Președintele PRU vrea ca ”liderii UDMR să aștepte în ilegalitate precum comuniștii de odinioară venirea tancurilor rusești care să-i readucă la lumină. Între timp însă au venit americanii așa că pot să aștepte mult și bine. Viața în ilegalitate este singurul răspuns pentru organizația ilegală UDMR!”

P.FCh
1) Iata ca nu toti mai tinerii de 40 de ani sunt ca VVP&co.
2) Nu stiu daca Diaconu are unda verde dela licurici (plural), dupa cum pare a fi obiceiul locului; considerand miza insa, cred ca n-ar fi rau sa faci ce trebuie mai intai, dupa care sa explici.

http://adevarul.ro/.../sfarsitul-statului.../index.html

Sfârşitul statului, începutul tribalizării

Atunci când, la nivelul unei ţări, orice organizaţie poate pune în discuţie factorii constitutivi ai statului respectiv, asistăm de fapt la sfârşitul statului şi la începutul tribalizării. Regula tribală este câştigul celui care dă mai tare: din mâini, din gură, din tot ce poate. UDMR aplică această tehnică, iar rezultatul este că avem o campanie prezidenţială în care discutăm despre desfiinţarea statului român! De acelasi autor Cum închină UDMR autonomia cu resurse cu tot Rusiei Un răspuns pentru Friedman: nu există dreptul hoţului (Ungaria) de a c... Vulnerabilitatea absolută a României: corupţia Oricât ne-am învârti în jurul termenilor, autonomia teritorială pe criterii etnice reprezintă începutul sfârşitului pentru statul român. Care şi fără aportul organizaţiilor separatiste maghiare trosnea din încheieturi. Dar, ca la slujba de ieşire cu greu a sufletului, UDMR şi-a asumat, probabil sub influenţa nefastă a pastorului Laszlo Tokes, rolul de a-i citi României un fel de ultim maslu, ca să se aleagă. Şi, într-adevăr, statul român se află la răscruce: fie se trezeşte din amorţire şi îşi ia seama, respinge extremismul maghiar şi opreşte nebunia separatistă care îl ameninţă nu doar din exterior, adică dinspre est, ci şi din interior, prin autonomie, fie sucombă, lăsând politica maghiară, suav gâdilată de la Moscova, să-şi facă mendrele pe seama unităţii noastre teritoriale. În faţa proiectului UDMR de autonomie, cu toate aberaţiile sale juridice şi cu totala încălcare a Constituţiei, nu mai sunt multe de făcut: ori cedăm, devenind astfel singura ţară care şi-a plătit distrugătorii, ori îi obligăm pe extremişti să cedeze ei folosind forţa legii. Statul român se află la răscruce: fie se trezeşte din amorţire şi îşi ia seama, respinge extremismul maghiar şi opreşte nebunia separatistă care îl ameninţă nu doar din exterior, adică dinspre est, ci şi din interior, prin autonomie, fie sucombă, lăsând politica maghiară, suav gâdilată de la Moscova, să-şi facă mendrele pe seama unităţii noastre teritoriale. Dar cum partidele vechi visează în această perioadă la voturi, nu la istoria şi integritatea României, reacţiile la adresa UDMR sunt cel mult firave. Înainte de a căuta acoperiţii din serviciile noastre, Parlamentul ar face mai bine să caute acoperiţii din serviciile altora, notamente de la Budapesta sau de la Moscova, că autonomia nu vine cu siguranţă de la acoperiţii României.

Gradinaru Gheorghe O asemenea initiativa legislativa luata chiar inaintea alegerilor prezidentiale este in opinia mea nefericita.Problematica reprezentarii politice a minoritatii maghiare trebuie solutionata pe timp de stabilitate si cred eu ar trebuii sa plece de la analiza: daca se va desfiinta UDMR ce punem in loc: celelalte doua partide care sunt mult mai radicale?

Smaranda Dobrescu In urma cu cateva luni discutam la grup despre necesitatea existentei unui partid de tip nationalist, contrapondere la tendinta politica de a se accepta neconditionat tot ce vine de la aliatii nostri dar si de a contracara excesele verbale si de intentie ale UDMR si a celelaltor formatiuni radicale ale maghiarilor din Ardeal. Si au aparut: unul care are ca platforma politica actiuni de contracarare si chiar desfiintare a formatiunilor maghiare, altul (miscare) dispus sa schimbe sensul actual de orientare euroatlantica. Democratic (in sensul democratiei liberale!) orice formatiune politica nou infiintata poate fi salutata intrucat reprezinta optiuni ale unor segmente ale populatiei. Optim ar fi insa ca aceste formatiuni noi sa nu aduca un plus de conflicte intr-o societate si asa divizata, pusa in fata rezolvarii noilor concepte de "revolutie colorata" sau "razboi limitat" puse in discutie in ultimele doua zile la Grup.

Draghi Puterity Ma tem ca e mult prea tardiv. Desi ilegal, prin fortza normativa a faptelor UDMR e de facto partidul maghiarilor.

Sa nu fie o idee indusa din afara pentru a pregati un "maidan" in Romania in cazul in care Ponta ajuns presedinte va incerca sa elimine marionetele americane (sau occidentale) din justitie, servicii si in general de la conducerea Romaniei. Realizarea ar fi simpla - UDMR-ul e incurajat pe fondul miscarilor secesioniste din UE sa isi radicalizeze discursul, apoi apar (incurajate sau nu) reactii ale romanilor, care cresc potentialul exploziv al conflictului. Media amplifica totul, si tot ce mai lipseste e un "element catalizator" (vorba PNAC-ului), o scanteie care sa declanseze explozia (ideal ceva de genul MH17 care sa implice si victime colaterale de alte nationalitati). Vina va fi pusa exclusiv pe partea roamana, dupa modelul Targu Mures 1990, lucru usor de digerat in Occident unde continua campania "tziganii vin in vest datorita intolerantei romanilor".

S.D  Draghi, e un scenariu posibil, desigur din cele multe posibile. La acest scenariu eu insa voi tine degetele incrucisate.

D.P  Din pacate, sperantza nu e o strategie, Smaranda... Insa nu stiu nici eu care e strategia corecta in acest caz.

S.D   Strategia trebuie incadrata, ma gandesc, in contextul mai larg al strategiei impotriva revolutiilor colorate (vezi postarea de sus, Countering color revolution). Aceasta insa, nu exista. Doar sa facem noi doi o organigrama software sa deslusim variantele.

D.P  Ma tem ca situatia actuala e mult prea "dinamica" (de fapt volatila) pentru a putea fi prevazuta in totalitate de o organigrama. Ar trebuit pornit mult mai de jos, de la intarirea in masa a sistemului imunitar la PSYOP. Insa pentru asta nu exista suf. timp, bani si profesionalism la noi. Alternativa "cu tine-i pe ai tai aproape si pe unguri si mai aproape ca sa aiba la o adica de pierdut" pare sa nu (mai) funcitoneze asa de bine, ungurii fiind extrrem de usor de manipulat emotional cu tema nationalista. La un "sponzor" puternic din afara nu putem spera in absentza unei politici externe romanesti, pe critica occidentala a apropierii lui Orban de Putin nu putem miza pt. ca e doar formala... Zau, chiar nu stiu ce se poate face. Nu vreau sa cobesc, insa imi pare atat de evidenta pregatirea pentru o revolutie colorata.

S.D  In 1990, ideea cu "tine-i aproape" a fost salutara si oportuna. A asigurat linistea aproape un sfert de veac. Acum, daca se recurge la PSYOP depinde cine va fi considerat "partea adversa" Daca cei mai pasnici vor fi aceia, sansele noastre vor fi minime

G.G   http://adevarul.ro/.../national-anarhismul.../index.html

Naţional-anarhismul, doctrina din spatele mişcărilor autonomiste?

Extrem de posibil ca aceasta să fie una dintre sursele profunde, disipate acum într-o serie întreagă de mesaje aparent foarte corect politice care motivează, argumentează şi întăresc în ritm uluitor de rapid ceea ce ameninţă să devină o problemă europeană mai gravă şi mai amplă decât s-a crezut: revendicările de autonomie şi independenţă. De acelasi autor Cum poate lua foc Europa? Un strop de eleganţă într-un ocean de golăneală Corina Creţu: Scrisoarea de Misiune "Mişcare politică ce încearcă să împace poziţiile anarhiste privind refuzul capitalismului şi al organizării statale cu naţionalismul şi chiar, în unele cazuri, cu "separatismul rasial". Îşi are rădăcinile intelectuale în scrierile lui Julius Evola şi ale neonazistului Francis Parker Yockey şi numără, printre sursele sale de inspiraţie, pe Pierre-Joseph Proudhon, Mihail Bakunin, Piotr Kropotkin, Leon Tolstoi, Murray Bookhin, Richard Pierre Darre, Max Stirner, Robert Dun, Otto Strasser". (Sursa:Wikipedia) O definiţie care are meritul de a fi cât se poate de generală şi neutră, dar indicând, totdată, eclectismul surselor, celor cărora, de la începutul anilor '90, li se adaugă nuanţe succesive de radicalizare prin mesajele transmise de câţiva dintre cei mai importanţi teoreticieni, Hans Cany, Richard Hunt şi, poate cel mai relevant dintre toţi,Troy Southgate. Ideea cea mai interesantă - şi care face acum prozeliţi extrem de activi - este că "operaţiunea de refuz" a ordinii stabilite, a oricărei ordini formalizate într-o formulă administrativ-statală (ideee general acceptată de anarhismul clasic) trebuie să fie urmată de o reordonare de spaţii bazată pe ideea formării de comunităţi independente, autonome. Este vorba despre adevărate "zone autonome" sau "regiuni autonome" care să trăiască conform propriilor lor reguli şi supuse propriilor lor instanţe juridice, administrative, etc. De aici, evident, se ajunge foarte uşor la principiul constituirii acestor comunităţi autonome pe principiul apartenenţei etnice considerată a fi cel mai important factor de identificare exprimat prin identitatea culturală unică a grupului respectiv. Mare atenţie, în contextul evenimentelor de acum, la mesajul transmis de Southgate şi devenit acum argument ideologic major al mişcărilor autonomiste şi independentiste: "Nu susţinem naţionalismul în sensul în care am susţine conceptul de Stat-Naţiune. Dar, realist vorbind, aceia dintre noi care trăiesc în Europa au rădăcini-etno-culturale indo-europene şi, în consecinţă, sunt depozitarii unei moşteniri etno-culturale mult mai largi şi care cu prinde nu doar Europa, dar şi unele ţări precum India, Iran,,etc. Componenta «naţionalistă» a termenului «naţional -anarhism» poate fi interpretat în termeni mult mai generali şi, în mod cert, foarte departe de conceptele depăşite care derivă din doctrinele imperialiste ale sec.al XIX-lea. În consecinţă, atunci când vorbim despre naţionalitate, ne referim la implicaţiile sale tribale şi/sau organice. Concepţia noastră privind cuvântul «naţional» nu se raportează deci la un teritoriu,ci la o identitate etno-culturală în mod natural inerentă fiecărui popor precum şi alegerii culturale făcute de fiecare individ. Ideea noastră de «naţiune» nu se raportează deci la o entitate politică (statală) ci la o entitate CULTURALĂ (sau ento-culturală)...Concepţia noastră privind termenul de "naţional" nu trimite la un teritoriu, ci la identitatea rasială care este o faţetă naturală a existenţei fiecărui popor". Cum oare se vor naşte oare comunităţile autonome şi independente? Răspunsurile variază în funcţie de multitudinea de grupuri care activează în cadrul acestei mişcări dar, prioritar, există două puncte de vedere. Primul, non-violent, vorbeşte despre nevoia învăţării şi folosirii din plin a tuturor posibilităţilor oferite de sistemele democraţiei în scopul de a proceda, în final, la referendumuri regionale sau la consultări populare care să consfinţească dorinţa populară de a schima regulile existente şi de a pune statul respectiv în faţa unei situaţii ultimative la care, tot din cauza democraţiei, nu poate recurge la formule dure de represiune. A doua şcoală de gândire, mult mai aproape de tradiţia pură a anarhismului original, spune că, încă de la început, trebuie să existe pregătite mijloacele militare de a prelua puterea sau/şi de a reacţiona în cazul unei intervenţii a statului. Priviţi această imagine postată pe un site foarte cunoscut al naţional-anarhiştilor şi reflectaţi, vă rog, la multitudinea de organizaţii paramilitare existente acum în Europa, unele chiar foarte aproape de noi, gata să sprijine dorinţe de separatism, autonomie şi independenţă. „Cu o profundă credinţă în adevărata bio-diversitate, naţional-anarhiştii sunt cu toţii fideli separatismului rasial” - Gruparea naţional-anarhist americană Folk and Faith Ajungem, deci, la chestiunea esenţială, cea care defineşte naţional-anarhismul modern: introducerea criteriului etnic drept formulă ultimă de definire a identităţii unui spaţiu pentru care se cere autonomie, pentru care se propune o formulă oarecare de separatism care să ducă în final spre independenţă sau, în funcţie de caz, înspre alipirea la un alt teritoriu, pur etnic, etno-cultural identic cu cel separatist. Exact opusul ideii înspre care doreşte să se îndrepte Europa, reînviind unul dintre cele mai teribile coşmaruri ale celui de-Al Doilea Război Mondial şi deschizând, în imediat, porţile spre un infern populat de perspectiv mişcărilor de "curăţire etnică". Din nefericire pentru noi toţi, nu mai este vorba, demult, doar despre scrieri teoretice care să fi inspirat indivizi izolaţi sau grupări marginale şi irelevante. Vorbim despre o mişcare perfect structurată ideologic care beneficiază de o difuzare largă şi foarte profesinist făcută pe internet, dar şi despre grupări operative, peste tot în lume, foarte bine organizate şi antrenate, un exemplu în acest sens constituindu-l forţele paramiliatre ale "Frăţei albe" din SUA sau cele ale "Gărzii Maghiare".... Apariţia şi dezvoltarea acestui tip de mişcări inspirate direct sau indirect de ideologia naţional-anarhismului a ajuns să devină o mare problemă în măsura în care, iarăşi foarte aproape de noi, tocmai pe aceste criterii se nasc republici separatiste, se redesenează graniţe prin preluarea de către un stat a unor zone ce şi-au proclamat independenţa tocmai pe criteriul majoritar-etnic. Suntem la un foarte serios moment de răscruce în care noi, nimeni alţii, va trebui să decidem nivelul de seriozitate cu care tratăm acest tip de probleme. Pentru că, în definitiv, este vorba nu numai despre noi, ci despre formula pe care o alegem pentru definirea prezenţei noastre într-o Europă care să fie una a bunăstării şi succesului comun, a unei identităţi europene reale bazate pe înţelepciunea unor generaţii care au avut ce învăţa din lecţiile mai vachi sau mai noi ale istoriei. Exemplul tragediei din fosta Iugoslavie este cea mai apropiată amintire, Ucraina îşi trăieşte acum tragedia care poate duce la separarea de facto a unei părţi a ţării. Concluzia? Iată poziţia unui cercetător australian, Spencer Sunshine, în articolul său National Anarchism: Rebranding Fascism: "Primejdia pe care o reprezintă Naţional-Anarhiştii nu stă în puterea lor politică marginală, ci în modul în care construiesc un nou mod absolut inovator prin care grupările fasciste îşi pot modifica aparenţa, reformulându-şi într-un mod nou revendicările clasice. Au abandonat multe dintre practicile mai vechi ale fascismului - inclusiv folosirea referinţelor evidente neonaziste - sau a celor provenite din cultura celor de la skinheads....Referinţele lor culturale de acum înglobează zona muzicii neo-folk şi gotice, ceea ce dă un aer sofisticat, totalmente diferit de subcultura băieţilor de la skinheads. Au abandonat orice referire directă la doctrinele lui Hitler sau Mussolini, adesea supunând că nu sunt deloc «fascişti»...Asemenea celor din extrema dreaptă europeană, adaptează în propriul folos o critică sofisticată a realităţii, de sorgine stângistă, de acolo de unde îşi extreg simbolurile şi orientarea culturală, oferind adesea separatismul rasial drept soluţie pentru toate problemele..." . Noi ştim să spunem ce vrem? Oricum, să nu ne dorim ca ceea ce se petrece acum să dea dreptate unuia dintre îndemnurile-slogan celebre ale naţional-anarhismului: "welcome to reality!". Să nu fie, cum ar vrea unii, o realitate a Europei triburilor autonome şi independente.