Pe facebook: Romania distrusa din interior

miercuri, 14 septembrie 2016

Romania distrusa din interior

Romania, distrusa din interior – 8 august 2016

Gheorghe Gradinaru

Concluzia: cand o tara este distrusa "pas cu pas" din interior si se afla inconjurata doar de vecini "neprieteni", intr-o regiune si un continent aflate in crize fara precedent, viitorul sau arata sumbru. Poate reusim noi sa ne trezim in acest moment extrem de negativ - si poate reusim sa facem mai mult decat sa spunem resemnati ca avem "ghinion"!",

Victor Ponta, analiză EXPLOZIVĂ. România, distrusă din interior

Victor Ponta a făcut o amplă analiză geostrategică a regiunii Mării Negre și consideră că în aceste momente România nu mai are prieteni printre țările vecine. Premierul…

DCNEWS.RO|BY DCNEWS

Prospectiv A-z .
Mi-e teama ca pe cat sunt de dramatice, pe atat vor fi de ignorate aceste semnale de alarma trase de cel mai recent premier democratic al Romaniei. Sper ca ele sa constituie puncte in platforma electorala a PSD si in felul acesta sa recentreze conversatia in Romania.

Draghi Puterity Ponta, un tanar patriot obraznic...

Smaranda Dobrescu D-na Pruna l-a dat in judecata, nu stiu pentru ce, ca din punctul de vedere al dumneaei ar avea zeci de motive: postarea si dosarul.. Acum, daca ma gandesc inca nu au reusit sa elimine imunitatea pentru declaratii, asa ca daca face un deputat o declaratie cu iz politic, salutare, are dreptul!

Draghi Puterity Smaranda Dobrescu - Se ocupa Dragnea de asta...

http://www.stiripesurse.ro/bomba-liviu-dragnea-il-exclude...

BOMBĂ - Liviu Dragnea îl EXCLUDE pe Victor Ponta de pe lista la…

STIRIPESURSE.RO

Smaranda Dobrescu Nu stiu de e adevarat, Draghi. Nu-si da seama ca degeaba mai e el presedinte si imparte favoruri, ca partidul dispare, intai filtrat de Basescu, apoi de servicii si aliati, cu concursul nepretuit al membrilor de partid? Macar Ponta mai incearca o opozitie, caci ceilalti PSD-isti se abtin acum, cand se fac listele. Off, , ce soarta are si stanga romaneasca!

Alexandru Cosmin Codreanu Dincolo de continutul mesajului, cred ca acesta este sfarsitul inceputului repozitionarii politice a dlui. Ponta. Asemeni unor modele locale, dumnealui se va recicla intr-un nou partid politic.

Din analiza mie mi s-a parut cea mai interesanta afirmatia conform careia "criza de resurse umane din politica romaneasca este asemanatoare cu cea din anii '50-'60".

Ma tem ca situatia acum este mai complicata, polurile de influenta fiind mai numeroase acum. La simplificarea acestei situatii pare a ajuta, asa cum este prezentat in analiza, "singurul prieten actual", SUA, care poate epura elementele "indecise" de pe terenul politic.

Imi amintesc ca tocmai in aceasta perioada de potential minim politic s-a cristalizat o politica de independenta nationala sub conducerea lui Dej. Sa fie oare prea devreme sa speram ca vor apare oameni providentiali politic pe scena locala?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

miercuri, 14 septembrie 2016

Romania distrusa din interior

Gheorghe Gradinaru

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv