Despre
tineri, educatie si reforme -8 octombrie 2014
Adrian Severin
Mesaje de prezidențiabil
4. Mesaj pentru cei tineri
„Douăzeci și cinci de ani de post
comunism au înstrăinat tânara noastră generație. Pe unii i-au înstrăinat de
țară. Pe alții de morală. Pe unii de cultul muncii. Pe alții de cultul
disciplinei. Cei mai buni emigrează, îmbogățind alte țări. Cei mai răi
emigrează la rândul lor, făcându-și apoi de rușine țara de origine. Acasă rămân
de regulă mediocritățile posesoare ale unor diplome fără valoare,
comercializate în vrac de "industria universităților". La capătul
acestui drum națiunea română este amenințată cu dispariția. Fibra ei vitală
este deja afectată. Toate reformele învățământului de până acum, unele copiate cu prea mare ușurință după modele străine nepotrivite nouă, au eșuat. O asemenea reformă trebuie promovată de guvern. Președintele poate, însă, anima dezbaterea publică aptă să ducă la formula de reformă potrivită.
Pe de altă parte, sunt necesare politici care să le ofere tinerilor - și cu precădere celor merituoși – un viitor în propria țară. Școala românească trebuie să redevină competitivă pe plan internațional. Este o umilință națională, din păcate meritată, goana tinerilor după locuri de studiu în universitățile străine. România este o națiune suficient de matură spre a-și construi un învățământ propriu de calitate comparabilă cu cel al marilor școli din Vest și din Est. De ce nu o face? Realitatea crudă este că absolventul unei forme de învățământ românești este de câteva ori mai puțin pregătit să facă față concursului vieții decât un absolvent al aceleiași forme de învățământ din SUA sau...China. O vină mare în acest sens o poartă "comercializarea" învățământului în România. Privatizarea învățământului este una; comercializare lui este alta!
Societatea românească trebuie să creeze locuri de muncă accesibile tinerilor și să îi premieze pe angajatorii care oferă slujbe acestora. Este necesar ca asemenea locuri de muncă să fie de natură a-i face pe tinerii plecați în lume să vină înapoi. Aici este casa lor. Aici este cea mai mare nevoie de ei. Să facem din această țară, inlcusiv cu contribuția lor, un loc care să îi atragă, un bun pe care să îl iubească și un motiv de mândrie. Mult prea mulți tineri își văd și își caută viitorul în străinătate. Este o rușine pentru națiunea română și un dezastru!
Acestea fiind spuse, să nu le promitem tinerilor că le va fi ușor. Greșesc cei care încearcă să îi seducă prin complimente de complezență sau promisiuni deșarte. Să le cerem mai multă muncă, mai multă autodisciplină și mai multă responsabilitate. Tinerii trebuie puși în fața propriei responsabilități. Dacă vom face așa ei și-o vor asuma. Tinerii nu trebuie feriți de concurență. Numai în concurență se vor căli și vor progresa. Ceea ce trebuie să facem este ca această concurență să fie loială. Aceasta presupune o societate curată din care corupția a fost eradicată nu doar prin metode curative ci mai ales prin metode profilactice.
Tineretul este viitorul națiunii. Această propoziție este banală. Mai puțin banală este afirmația că garantarea unui viitor decent pentru tineri reprezintă o prioritate pentru securitatea națională. Banii folosiți pentru apărarea acestei dimensiuni a securității naționale nu intră la capitolul de cheltuieli ci la cel de investiții. Este motivul pentru care creșterea bugetelor dedicate securității naționale trebuie să înceapă cu învățământul, sănătatea și stimularea apariției locurilor de muncă atractive pentru tineri. Fără succes în acest domeniu, creșterea bugetelor pentru securitate în alte domenii este inutilă.
Se impune, deci, o redefinire a conceptului de securitate națională a României și o strategie aferentă care să pună lucrurile în context și să refacă ordinea priorităților. De aceasta, precum și de lansarea unei dezbateri publice care să asigure o percepție corectă asupra securității naționale din partea societății, împreună cu o susținere populară pe măsură, responsabil este Președintele țării. El este acela care trebuie să propună și să promoveze un concept de securitate națională just, fezabil și durabil, în contextul căruia problema tineretului face parte din nucleul dur.”
CANDIDATUL CARE SUBSCRIE ACESTUI MESAJ ARE VOTUL MEU
Smaranda
Dobrescu Frumos spus!
Acest text depaseste problematica locurilor de munca, asigurarea carora apare ca
o fraza in fiecare program de guvernare la capitolul tineret. Cerintele
prezidentiabilului aici sunt mai profunde si oarecum mai de durata. Ca sa ma
intorc insa la ocuparea tinerilor: Ea face parte din politica guvernului si
este sarcina acestuia sa faciliteze prin orice mijloace creerea de noi joburi
(scuze, D-ra Ministru de contrazicere!)
Daca ii intrebi pe tineri ce ii nemultumeste iti raspund ca ei accepta orice concurenta, orice competitie, in afara celei politice. S-a ajuns ca aproape toate joburile cel putin in sectorul public sa fie ocupate pe criterii politice. As adauga la textul de mai sus a lui Adrian pentru rezolvare dilema: Este mai important sa recompensam pe tinerii zelosi din campanie sau sa promovam tinerii exact dupa competentele lor? Aici este punctul in care ii pierdem pe tineri. pe multi, definitiv caci vor zbura chiar si peste oceane ca sa gaseasca dreptate. si sa uite de recompensele "lipitorilor de afise"
Daca ii intrebi pe tineri ce ii nemultumeste iti raspund ca ei accepta orice concurenta, orice competitie, in afara celei politice. S-a ajuns ca aproape toate joburile cel putin in sectorul public sa fie ocupate pe criterii politice. As adauga la textul de mai sus a lui Adrian pentru rezolvare dilema: Este mai important sa recompensam pe tinerii zelosi din campanie sau sa promovam tinerii exact dupa competentele lor? Aici este punctul in care ii pierdem pe tineri. pe multi, definitiv caci vor zbura chiar si peste oceane ca sa gaseasca dreptate. si sa uite de recompensele "lipitorilor de afise"
Prospectiv FCh "Privatizarea învățământului este una;
comercializare lui este alta!" Explicati, va rog.
Ca veni vorba, Germania a eliminat toate taxele la invatamantul universitar.
Ca veni vorba, Germania a eliminat toate taxele la invatamantul universitar.
Draghi Puterity Legat de Germania, nu chiar toate, si nu in toate
landurile si universitatile, dar dintre tarile dezvoltate occidentale e tara in
care studiul e cel mai accesibil.
Adrian
Severin Ce
este învățământul privat se știe. Oamenii plătesc pentru a avea acces la o
școală în care au încredere că este mai bună. Și în învățământul de stat se
plătesc taxe uneori. Că statul ar trebui să asigure gratuitatea învățământului
la un nivel cât mai aproape de absolut este o discuție. Cu totul altceva este
"comercializarea" învățământului. Așa se întâmplă atunci când chiar
și în învățământul de stat (inclusiv cel fără taxe) îi trecem pe studenți la
examen și le dăm diplome fără să știe, întrucât altfel ei vor migra către
unități școlare mai "generoase" iar noi ne pierdem normele / locurile
de muncă.
P.FCh
"Că statul ar trebui să asigure gratuitatea învățământului la un nivel cât mai aproape de absolut este o discuție." Cred ca aceasta este o discutie de nivel prezidential. Comercializarea la randu-i nu-i decat o consecinta a privatizarii...
"Că statul ar trebui să asigure gratuitatea învățământului la un nivel cât mai aproape de absolut este o discuție." Cred ca aceasta este o discutie de nivel prezidential. Comercializarea la randu-i nu-i decat o consecinta a privatizarii...
A.S Discursul
prezidențial trebuie să poarte asupra serviciilor de interes social.
Gratuitatea învățământului este categoric un deziderat (deși există și
contra-argumente) dar nu trebuie uitat că asta ține și de disponibilitățile
financiare ale statului. Cât privește relația dintre comercializare și
privatizare, ca unul care predau și într-o univ de stat și în una privată (și
nu numai din cauza asta) pot spune că nu privatizarea este cauza răului ci
modul general de organizare a învățământului. Tot așa cum nu privatizarea
pădurilor este responsabilă de jaful despăduririlor ci modul în care este
reglementată și organizată în concret exploatarea masei lemnoase și protecția
mediului.
P.FCh "Gratuitatea învățământului este categoric un
deziderat (deși există și contra-argumente) dar nu trebuie uitat că asta ține
și de disponibilitățile financiare ale statului." Daca n-are astfel de
disponibilitati, macar la nivelul 1989, este un stat fantoma.
"Modul general de organizare a învățământului" este rezultatul reformelor de dupa 1989. Invatamantul trebuia lasat in linii mari asa cum era--schimbam orele de indoctrinare cu ore de morala/religie, la alegere. De exemplu, tehnologia in scoli, alt semn al 'modernizarii', n-a imbunatatit eductia, a creat doar oportunitati de mega-frauda.
"Modul general de organizare a învățământului" este rezultatul reformelor de dupa 1989. Invatamantul trebuia lasat in linii mari asa cum era--schimbam orele de indoctrinare cu ore de morala/religie, la alegere. De exemplu, tehnologia in scoli, alt semn al 'modernizarii', n-a imbunatatit eductia, a creat doar oportunitati de mega-frauda.
A.S După 1989
învățământul trebuia reformat. În linii mari sau în linii mici? Acestea sunt
nuanțe. Inițial reforma a fost insuficientă și lipsită de o perspectivă coerentă.
De pildă ne-am ocupat de autonomia universitară (ceea ce era bine) dar nu și de
o reformă reală a învățământului preuniversitar. Tot atunci au proliferat
universitățile fără nici un sens. După aceea, însă, așa zisa reformă a adus un
dezastru. Ceea ce vreau să spun este că nu trebuie supra-simplificate
concluziile și exagerat în nici un sens. Nu putem spune nici tot ce a fost
înainte a fost rău, nici tot ce a fost înainte a fost bun; nici tot ce s-a
făcut după 1989 a fost greșit, nici tot ce s-a făcut după 1989 a fost corect.
Totul este, însă, de pus în discuție acum și de amendat.
P.FCh Undeva pe drum, nunatele au devenit trasaturi
principale ale caror rezultat se vede.
Prea de multe ori schimbarile au fost facute de parca erau primite de pe reversul Decalogului. Pana cand smecherii s-au prins si in numele reformei, anti-comunismului si anti-ceausismului, au privatizat statul, distrugandu-l.
Domnule Severin, stiu ca ati fost printre primii reformatori ai tarii, inca mai caut sa inteleg ce a conditionat si determinat actiunile contingentului dvs. politic--din care, vai!, s-a nascut prin diviziune basismul. Sper sa avem luxul timpului si al circumstantelor la luminam generatiile viitoare despre ce si cum. Va datorati si le datorati asta.
Va ascult cu atentia cuvenita in continuare si va asigur ca sunt de parerea ca talentul si cunostintele dvs. nu sunt cel mai fericit potentate de discutiile electorale. Dar accept ca si oameni ca dvs. trebuie sa-si puna resursele la bataie pentru a stinge focul din casa/cartier inainte sa se apuce de scris/facut cele ce vor dainui.
Prea de multe ori schimbarile au fost facute de parca erau primite de pe reversul Decalogului. Pana cand smecherii s-au prins si in numele reformei, anti-comunismului si anti-ceausismului, au privatizat statul, distrugandu-l.
Domnule Severin, stiu ca ati fost printre primii reformatori ai tarii, inca mai caut sa inteleg ce a conditionat si determinat actiunile contingentului dvs. politic--din care, vai!, s-a nascut prin diviziune basismul. Sper sa avem luxul timpului si al circumstantelor la luminam generatiile viitoare despre ce si cum. Va datorati si le datorati asta.
Va ascult cu atentia cuvenita in continuare si va asigur ca sunt de parerea ca talentul si cunostintele dvs. nu sunt cel mai fericit potentate de discutiile electorale. Dar accept ca si oameni ca dvs. trebuie sa-si puna resursele la bataie pentru a stinge focul din casa/cartier inainte sa se apuce de scris/facut cele ce vor dainui.
Fogarassy Paul
De ce trebuia reformat invatamantul ?! Reforma aplicata
a fost atat de profunda, de parca vechea generatie ar fi iesit niste analfabeti
de pe bancile scolii si asa nu se mai putea. Absolventii de atunci au putut
oricand sa isi gaseasca un loc de munca; cei de azi ...
Zoe Petre
Absolventilor din seriile anterioare lui 1989 LI SE
DADEAU locuri de munca OBLIGATORII, nu isi gaseau ei locuri de munca. E drept,
nu toate compnentele reformei in educatie au fost bine gindite sau bine
aplicate, dar o refora era la fel de indispensabila ca si reformarea
industriei.
F.P
Doamna Zoe Petre,
cu siguranta exprimarea mea este incompleta; ma gandeam la gasirea unui loc de
munca in strainatate, adica pe piata libera, unde competenta conteaza. In ceea
ce priveste reforma invatamantului, totnu pricep ce era necesar de reformat ?
Manualele alternative ? Caietele speciale ? sambata libera (adica echivalentul
a 10 clase in loc de 12) ? cornul si laptele ? sau repararea scolilor din banii
parintilor ?
Priviti rezultatele invatamantului de atunci cu cele de acum (orice aspect, orice parametru); oare nu era mult-mult mai bine ca nimic, dar absolut nimic sa nu se fi schimbat ?! Rezultatele ar fi fost net superioare, cu mai putine cheltuieli.
Ca reforma era necesara, suntem cu totii de acord, dar nu atat de profunda si nu in esenta sa, de parca absolventii dinante de '90 ar fi fost niste "anaflabe-ti".
Priviti rezultatele invatamantului de atunci cu cele de acum (orice aspect, orice parametru); oare nu era mult-mult mai bine ca nimic, dar absolut nimic sa nu se fi schimbat ?! Rezultatele ar fi fost net superioare, cu mai putine cheltuieli.
Ca reforma era necesara, suntem cu totii de acord, dar nu atat de profunda si nu in esenta sa, de parca absolventii dinante de '90 ar fi fost niste "anaflabe-ti".
A.S Depărtarea în timp
de anumite perioade istorice permite miturilor de tot felul să ne invadeze
gândirea. Așa este mitul extraordinar de performantului învățământ din perioada
comunistă și al reformării total contraproductive a învățământului din perioada
post-comunistă. Fascinația miturilor își găsește explicația și în aceea că ele
nu cunosc nuanțe ci prezintă lucrurile în alb și negru, contrapunând simplu
binele absolut răului absolut. Mai observ că refugiul în mitologie este un semn
al nemulțumirii față de prezent. Așa se explică faptul că orice am discuta
revenim la discuții despre trecut. Că nemulțumirea este justificată, este una.
Că numai cu gândul la trecut nu putem construi viitorul, este alta. Nu putem
conduce mașina națiunii spre viitor privind numai în oglinda retrovizoare.
Revenind la tema adusă în discuție de Prospectiv Ch și Paul Fogarassy, trebuie să spun că sunt integral produsul sistemului de învățământ al României comuniste. Am fost mereu foarte performant (poate prea performant), inclusiv în competiția cu străinii. Din 1987 am lucrat în învățământul superior comunist ca lector universitar și titular al disciplinei de drept al comerțului internațional. Așadar am avut ocazia să cunosc sistemul de învățământ din interior. Acestea fiind spuse sunt convins că în 1989 învățământul românesc trebuia reformat. Principalul motiv nu era ideologizarea lui. În realitate nu era atât de ideologizat pe cât ne spun miturile anti-comuniste. Principalele motive erau orientarea către transmiterea cunoștințelor informative în detrimentul celor formative, dezechilibrul între caracterul extensiv și cel intensiv al instruirii (în condițiile în care concurența pe piața mondială era dominată de cei cu cunoștințe multe despre lucruri puține), sufocarea creativității în condițiile unei organizări iobăgiste a instituțiilor de învățământ. Aveam mulți olimpici (și, din câte știu, continuăm să avem) dar foarte puțini oameni de succes în competiția din viața reală. Românii erau (și continuă să fie) apreciați în străinătate dar aproape exclusiv pentru abilitățile lor tehnico-științifice. Puțini au ajuns mari întreprinzători sau lideri (cu excepția unor mici funcții de conducere în laboratoarele în care lucrau).
Deși în 1990-1991 am fost ministrul reformei, nu am avut cum intra în profunzimea procesului de reformă a învățământului. Erau multe alte reforme urgente de care nu avea cine se ocupa. Singura lege de care îmi aduc aminte că m-a implicat direct a fost aceea privind autonomia universitară. Proiectul inițial fusese întocmit de regretatul profesor Marian Papahagi. Rezultatul nu m-a mulțumit. El nu a fost nociv, însă, ci doar incomplet. Era un pas către descătușarea energiilor blocate la nivelul universităților cu gândul că astfel le vom da acestora impulsul spre a crea mai mult și mai bine, sporind concursul intelectual într-un cadru conceptual totuși unitar la nivelul țării. Din păcate, ulterior, s-au făcut pași înapoi spre reinstaurarea controlului politic asupra universităților și spre rebirocratizarea lui, în condițiile în care haosul conceptual a sporit iar calitatea absolvenților a scăzut.
Întrebarea dacă era mai bine ca nimic să nu se fi schimbat, este inutilă. Nu numai că era destul de schimbat dar a nu schimba nimic era imposibil atât din cauza presiunii interne cât și a concurenței externe. Nu trebuia aruncat totul. Da! Era chiar mult de păstrat. O reformă de fond era, însă, necesară. Această reformă avea să fie înghițită în cele din urmă de mlaștina corupției și de procesul de colonizare a României.
Revenind la tema adusă în discuție de Prospectiv Ch și Paul Fogarassy, trebuie să spun că sunt integral produsul sistemului de învățământ al României comuniste. Am fost mereu foarte performant (poate prea performant), inclusiv în competiția cu străinii. Din 1987 am lucrat în învățământul superior comunist ca lector universitar și titular al disciplinei de drept al comerțului internațional. Așadar am avut ocazia să cunosc sistemul de învățământ din interior. Acestea fiind spuse sunt convins că în 1989 învățământul românesc trebuia reformat. Principalul motiv nu era ideologizarea lui. În realitate nu era atât de ideologizat pe cât ne spun miturile anti-comuniste. Principalele motive erau orientarea către transmiterea cunoștințelor informative în detrimentul celor formative, dezechilibrul între caracterul extensiv și cel intensiv al instruirii (în condițiile în care concurența pe piața mondială era dominată de cei cu cunoștințe multe despre lucruri puține), sufocarea creativității în condițiile unei organizări iobăgiste a instituțiilor de învățământ. Aveam mulți olimpici (și, din câte știu, continuăm să avem) dar foarte puțini oameni de succes în competiția din viața reală. Românii erau (și continuă să fie) apreciați în străinătate dar aproape exclusiv pentru abilitățile lor tehnico-științifice. Puțini au ajuns mari întreprinzători sau lideri (cu excepția unor mici funcții de conducere în laboratoarele în care lucrau).
Deși în 1990-1991 am fost ministrul reformei, nu am avut cum intra în profunzimea procesului de reformă a învățământului. Erau multe alte reforme urgente de care nu avea cine se ocupa. Singura lege de care îmi aduc aminte că m-a implicat direct a fost aceea privind autonomia universitară. Proiectul inițial fusese întocmit de regretatul profesor Marian Papahagi. Rezultatul nu m-a mulțumit. El nu a fost nociv, însă, ci doar incomplet. Era un pas către descătușarea energiilor blocate la nivelul universităților cu gândul că astfel le vom da acestora impulsul spre a crea mai mult și mai bine, sporind concursul intelectual într-un cadru conceptual totuși unitar la nivelul țării. Din păcate, ulterior, s-au făcut pași înapoi spre reinstaurarea controlului politic asupra universităților și spre rebirocratizarea lui, în condițiile în care haosul conceptual a sporit iar calitatea absolvenților a scăzut.
Întrebarea dacă era mai bine ca nimic să nu se fi schimbat, este inutilă. Nu numai că era destul de schimbat dar a nu schimba nimic era imposibil atât din cauza presiunii interne cât și a concurenței externe. Nu trebuia aruncat totul. Da! Era chiar mult de păstrat. O reformă de fond era, însă, necesară. Această reformă avea să fie înghițită în cele din urmă de mlaștina corupției și de procesul de colonizare a României.
S.D Problema schimbarii
echilibrului intre invatamantul informativ si cel formativ o consider deosebit
de importanta in special in domeniul stiintelor tehnice, inclusiv economice.
Cunosc un caz apropiat in care un profesor la Politehnica inainte si dupa 1989 a insistet ani buni sa schimbe ceva din modul de a gandi si a invata al studentilor in sensul dobandirii gandirii libere si creative. Ca atare, examenele scrise se dadeau la disciplina lui cu cartile/caietele/cursul pe masa. Puteau fi consultate. In tot acest rastimp studentii continuau sa ia note mici la profesorul excentric. Dupa ani de zile a renuntat intrucat notarile acestuia stricau performantele de ansamblu ale absolventilor.Si totusi unii calculatoristi luau nota maxima! Ce vreau sa spun este ca mometul acestor incercari era mult prea tarziu aparut in formarea copiilor. Din ciclul primar ar trebui inceput procesul de gandire si formare intelectuala. Aici parca m-as lovi insa de calitatea si lipsa de imaginatie a dascalilor.
Cunosc un caz apropiat in care un profesor la Politehnica inainte si dupa 1989 a insistet ani buni sa schimbe ceva din modul de a gandi si a invata al studentilor in sensul dobandirii gandirii libere si creative. Ca atare, examenele scrise se dadeau la disciplina lui cu cartile/caietele/cursul pe masa. Puteau fi consultate. In tot acest rastimp studentii continuau sa ia note mici la profesorul excentric. Dupa ani de zile a renuntat intrucat notarile acestuia stricau performantele de ansamblu ale absolventilor.Si totusi unii calculatoristi luau nota maxima! Ce vreau sa spun este ca mometul acestor incercari era mult prea tarziu aparut in formarea copiilor. Din ciclul primar ar trebui inceput procesul de gandire si formare intelectuala. Aici parca m-as lovi insa de calitatea si lipsa de imaginatie a dascalilor.
A.S Dle Prospectiv FCh,
"băsismul" nu s-a născut prin diviziunea curenului reformator din
anii 1990-1991 ci prin parazitarea lui. De fapt am avut de a face cu o virusare
complexă. Programe revoluționare sau programe de reformă au existat (și eu am
avut unul) dar ele nu s-au putut aplica în mod coerent și structurat întrucât
mediul a fost ostil. Reforma a trebuit să ia virajele prin derapaje controlate.
Eu însumi am fost o "bacterie" care s-a inserat în vechile structuri
național-comuniste românești după ce acestea suferiseră mutația genetică
provocată de virusul revoluției "prestroikiste" adus la noi de
vânturile Maltei. În această calitate - parțial autoasumată, parțial tolerată
de alți actori ai momentului - am trecut la descompunerea vechilor elemente
nocive și astfel la restructurarea sistemului. Asta până când, pe principiul
acțiunii și reacțiunii, au apărut alți viruși sau alte bacterii ca să schimbe
mai departe dar în alte sensuri ceea ce realizasem eu și alții ca mine. În
acest context a apărut "băsismul". El nu a derivat din altceva ci
este un fenomen endemic facilitat de lipsa de înțelegere a românilor pentru
propria lor istorie și dorința străinilor de domina România.
"Băsismul" este produsul frustrărilor noastre și al poftelor
hegemonice ale altora.
Când urmăresc acum dezbaterile pe FB, îmi dau seama îngrozit că au fost cu adevărat două Românii (ca să reiau titlul unei cărți recente a lui Adrian Năstase). O lume a luptei crâncene pentru apărarea acestui neam nefericit, din care am făcut parte eu (alături de alții, printre care și dna Zoe Petre) și o lume a nemulțumiților, cu sau fără vina lor, inactivi. Cele două Românii au trăit în paralel și nu știut una de alta. Citesc acum comentarii care fac referire la fapte care nu s-au întâmplat sau care ignoră evenimente improtante petrecute atunci și de realitatea cărora nu mă îndoiesc întrucât le-am fost martor. Constat că România nemulțumiților inactivi nu a aflat mai nimic din ceea ce s-a întâmplat în cealaltă Românie. În consecință nu a înțeles-o și nu a sprijinit-o. Aceasta explică în mare parte atât eșecul nostru comun, ca națiune, cât și dificultățile prezente în găsirea unei căi către un viitor mai bun.
D.P Cu permisiunea
domnului Severin, as dori ca in contextul ultimei postari sa va supun atentiei
un articol al domniei saCând urmăresc acum dezbaterile pe FB, îmi dau seama îngrozit că au fost cu adevărat două Românii (ca să reiau titlul unei cărți recente a lui Adrian Năstase). O lume a luptei crâncene pentru apărarea acestui neam nefericit, din care am făcut parte eu (alături de alții, printre care și dna Zoe Petre) și o lume a nemulțumiților, cu sau fără vina lor, inactivi. Cele două Românii au trăit în paralel și nu știut una de alta. Citesc acum comentarii care fac referire la fapte care nu s-au întâmplat sau care ignoră evenimente improtante petrecute atunci și de realitatea cărora nu mă îndoiesc întrucât le-am fost martor. Constat că România nemulțumiților inactivi nu a aflat mai nimic din ceea ce s-a întâmplat în cealaltă Românie. În consecință nu a înțeles-o și nu a sprijinit-o. Aceasta explică în mare parte atât eșecul nostru comun, ca națiune, cât și dificultățile prezente în găsirea unei căi către un viitor mai bun.
le, publicat in 2005, articol care
completeaza foarte bine randurile de mai sus si care m-a marcat profund:
http://www.9am.ro/.../2005-08-02/epopeea-frustratilor.html
http://www.9am.ro/.../2005-08-02/epopeea-frustratilor.html
Epopeea frustratilor
Atunci cand vor puterea, alogenii stiu sa inteleaga
si sa manipuleze perfect suferintele popoarelor in mijlocul carora traiesc.
Este cazul corsicanului Bonaparte pentru francezi, al austriacului Hitler
pentru germani, al gruzinului Giugasvili (Stalin
Atunci cand vor puterea, alogenii stiu sa inteleaga si sa manipuleze perfect
suferintele popoarelor in mijlocul carora traiesc. Este cazul corsicanului
Bonaparte pentru francezi, al austriacului Hitler pentru germani, al gruzinului
Giugasvili (Stalin) pentru rusi sau al tatarului Basescu
pentru romani. Cu
totii au reusit sa duca popoarele respective la cote de entuziasm
inexplicabile, sa le trezeasca o irationala admiratie si loialitate fata de lider,
sa le insufle un spirit de sacrificiu suicidar. Primii trei si-au lasat tarile
in ruina. Cel de al patrulea trebuie oprit inainte de a o face.Cum au reusit asemenea persoane sa atraga sustinerea oarba a unor mase atat de mari de oameni atat de diferiti? Frapeaza caracterul orizontal al acestei sustineri, precum si contrastul cultural dintre lider si sustinatorii sai. In cazul Romaniei, grupul de fani cuprinde persoane din categorii socio-profesionale foarte diferite (intelectuali complexati, afaceristi recent imbogatiti, aristocrati scapatati, studenti exaltati, burghezie urbana si intelighentie rurala). Le tine impreuna frustrarea si teama de marginalizare.
Romania post-totalitara cunoaste generalizarea unui sentiment de insatisfactie. Cauzele sunt numeroase. Trecerea de la o lume a certitudinilor rele la una a incertitudinilor ademenitoare si discrepanta dintre asteptari (de obicei nerealiste) si realizari (de obicei sub posibilitati) genereaza nevroza. Adaptarea la un mod de viata nou induce inegalitati dureroase care pun in discutie sisteme de valori. Stresanta este si coruptia care insoteste regimurile de tranzitie precum hotii de cadavre urmeaza deplasarea frontului. Imbogatirea incipienta alimenteaza invidia celor care se tem de marginalizare dar si nelinistea celor care cred ca nu acumuleaza suficient de repede si de mult. Peste acestea se suprapun greselile guvernarii, calamitatile naturale si perfidia unor puteri straine gata sa profite de slabiciunea tarii.
Insatisfactia face ca oamenii sa fuga in viitor; adica sa se refugieze in ideologie proiectand o societate ideala. Uneori nemultumirea isi are originea in mizeria existentiala. Alteori ea masoara distanta dintre veleitati si perceptia asupra propriului statut social. Cu cat acest statut este mai bun, cu atat atingerea tintei pare mai realista, iar departarea ei mai iritanta. O astfel de iritare naste complexe si frustrari.
Putem imparti, asadar, nemultumitii in avuti si saraci. Primii sunt dinamici, dar si nervosi, radicali, intransigenti. Elevi, studenti, persoane cu venituri mari si studii superioare constituie optimistii, dar si furiosii politicii. Ceilalti sunt apatici, pesimisti, defensivi. Ei isi apara nevoile avand asteptari moderate. Neimpacati cu soarta, primii sunt surescitati. Acceptandu-si cu resemnare statutul, cei din urma sunt stabili psihic.
Succesul eroilor alogeni se sprijina in primul rand pe slabiciunea umana a nemultumitilor frustrati. Pentru aceasta categorie vulnerabila ideea unei subversiuni generale de care se face vinovata o oligarhie corupta identificata, in Romania, cu PSD, este atragatoare. Un PSD care fiind constant sustinut de nemultumitii calmi majoritari, pare coplesitor si arogant. Pe un atare fond, solutia reinnoirii totale prin foc si spada a societatii seduce sufletele obosite de mediocritatea celor aprioric invinsi. Lor li se adreseaza mesajul unuia dintre ei care nu este, totusi, ca ei: Traian Basescu.
Nimeni nu percepe mai bine gustul frustrarii si revolta neputintei ca alogenii. Nimeni nu simte mai bine ura fata de o lume care pare a te tine la periferie si in care te integrezi calcand-o in picioare. De aici apar liderii "nonconformisti" primiti cu bucurie de cei care cred ca ordinea inconjuratoare este vinovata de esecurile lor. Asemenea lideri sunt cu atat mai sustinuti, cu cat cei care ii sustin ii simt straini si, deci, inferiori. Frustratii isi leaga sperantele de un Fat Frumos salvator pe care nu il accepta decat daca este suficient de urat spre a le oferi un contrast avantajos.
Pe cand ceilalti politicieni au cautat cate un segment social pe care sa il reprezinte, domnul Basescu a adunat in tabara sa frustratii de pretutindeni - veleitari ratati si idealisti complexati, culturnici exaltati si analisti schizoizi, intelectuali cu nume si agramati cu avere, junii teribilisti si senilii frivoli. Ei au alcatuit o armata de zgomot care, ocupand spatiul mediatic, a dat sentimentul ca intreaga natiune isi doreste un lider epopeic. Multi oameni de buna credinta au cazut in capcana. Epopeea propusa de Traian Basescu era, de fapt, terapia pentru calmarea disperarii izvorate din mediocritate.
Problema este nu numai ca oamenii nu pot trai zilnic in epopee ci ca, avand cauze diferite, frustrarile nu pot fi tratate in bloc. Or, ajuns la putere, Fat Frumos cel urat dispune doar de paliativul agitatiei permanente, adica linisteste o criza generand altele. Asa se explica de ce cu Traian Basescu Romania nu i-a pierdut nici pe corupti si nici pe birocratii comunisti, ci si-a pierdut linistea. Si asa va fi cat timp el va ramane la Cotroceni.
S.D "Băsismul" este produsul frustrărilor noastre și al poftelor hegemonice ale altora." As adauga, Adrian, frustrarile noastre care in cazuri politice patologice s-au transformat in dorinta de putere nelimitata bazata pe delatiune, probe reale sau contrafacute pe dovezi adunate in dosare dosite bine, in stiinta influentarii justitiei. Cam asta ar fi o fateta importanta a basismului. Romania celor inactivi, sigur are contributia ei la neinfluentarea in bine a drumului tarii. Ei au insa scuza ca poate au incercat odata, de doua ori sa se manifeste dar au suferit dezamagirea inutilitatii demersului lor. Mai mult, raspunderea este doar simbolica a lor, altii find mandatati sa scoata binele la suprafata. As aduce insa in discutie ca un contributor la "virusarea" de care vorbesti, media romaneasca. De cate ori ai incercat sa explici actiunile si intentiile tale, zbaterile si greutatile tale ca om politic de decizie unui reprezentant al presei? De cate ori acesta taind cu foarfeca ce i-a venit bine a inteles sa redea esenta spuselor tale? De cate ori presa nu a cazut in capcana gustului comun, a atentiilor opozantilor, a dorintei de scandal,etc, influentand si distorsionand fapte si adevaruri? presa insa este puterea din stat intangibila. Tu, Adrian cred ca esti cel mai constient de puterea presei care poate schimba destine fara nicio dovada, fara nicio remuscare.
S.D "Asa se
explica de ce cu Traian Basescu Romania nu i-a pierdut nici pe corupti si nici
pe birocratii comunisti, ci si-a pierdut linistea. Si asa va fi cat timp el va
ramane la Cotroceni."
Excelenta premonitie a lui Adrian Severin bazata pe cunoasterea personajului.Cred insa ca in 2005 cand a facut-o, jumatate dintre votanti l-au dezavuat, convinsi ca cine stie ce resentimente il animau pe autorul predictiei. Acest tip de dezacord se transforma in cei "inactivi" in cliseu bine incastrat care nu mai poate fi dezarticulat, desi intre timp acea majoritate a devenit o minoritate infima sub greutatea evidentei. Asta e psihologia multimii la ea trebuie adaptat mesajul si demersul. Este aproape imposibil de greu sa te lupti cu cliseele!
Excelenta premonitie a lui Adrian Severin bazata pe cunoasterea personajului.Cred insa ca in 2005 cand a facut-o, jumatate dintre votanti l-au dezavuat, convinsi ca cine stie ce resentimente il animau pe autorul predictiei. Acest tip de dezacord se transforma in cei "inactivi" in cliseu bine incastrat care nu mai poate fi dezarticulat, desi intre timp acea majoritate a devenit o minoritate infima sub greutatea evidentei. Asta e psihologia multimii la ea trebuie adaptat mesajul si demersul. Este aproape imposibil de greu sa te lupti cu cliseele!
D.P
Superb
punctat, Smaranda!
S.D Prospectiv FCh,
esti sigur ca nu tu ai scris-o sau poate Draghi?
P.FCh N-as scrie asta: "Cred că vei muri bătrână și
singură. Cei care te-au iubit și pe care i-ai batjocorit vor obosi sau vor
pleca, iar cei care doar te-au folosit se vor muta la alta când nu vei mai
putea să le oferi nimic. Și mai cred ca îți meriți soarta"."
D.P Desi rezonez cu tristetze la unele aspecte din
scrisoare, eu nu pot sa ma supar "pe Romania". Eu percep Romania mai
mult ca o mama bolava care are nevoie de ajutor, decat ca o partenera
depravata.
Sunt curios ce va simti Paul Dumitrescu dupa ce va face un "reality check" in lumea noua in care va ajunge.
Sunt curios ce va simti Paul Dumitrescu dupa ce va face un "reality check" in lumea noua in care va ajunge.
P.FCh „Cred că ceea ce s-a întâmplat azi arată că munca,
perseverenţa, educaţia de bază care mi-a fost oferită în România şi de care
m-am bucurat a fost un lucru foarte important.Toţi pot fi la fel de mândri ca
şi mine de acest premiu. Cred că e foarte important să te simţi bine, să te
bucuri de ceea ce faci. Această bucurie de a face ştiinţă am învăţat-o mai
devreme, în judeţul Arad, în Sfânta Ana am avut profesori minunaţi care mi-au
stimulat interesul pentru ştiinţă. Această atitudine pe care am avut-o m-a
ajutat să urmăresc probleme interesante și să reuşesc până la urmă. La
Timișoara, pentru prima dată, m-am îndreptat spre fizică. Am câştigat un
consurs local la fizică şi am fost încurajat să îmi urmez studiile în fizică.
Educaţia primită atunci în România mi-a ajutat mult. Mi-a uşurat viaţa. Când am
ajuns în Germania mi-a fost mai uşor.”
http://www.cotidianul.ro/stefan-hell-educatia-primita-in.../
http://www.cotidianul.ro/stefan-hell-educatia-primita-in.../
P.FCh "chiar credeți că nimic nu trebuia schimbat în
România anilor 1990? Nu trebuiau liberalizate prețurile? Nu trebuiau
liberalizate dobânzile la credit? Nu trebuia reformată piața financiară? Nu
trebuia reorganizată Banca Națională care în acel moment lucra mai mult ca o
bancă comercială? Nu trebuiau trecute întreprinderile de stat pe bazele
economiei de piață? Nu trebuia recunoscut dreptul la grevă? Nu trebuia
reglementat dreptul la libera circulație a persoanelor?"
Atat chinezii cat si celelalte tari din blocul sovietic s-au imbarcat in corabia reformelor. Reforma sistemului socialist la acel moment dat era pe buzele tuturor. Numai ca luat dupa rezultate, Romania e la un capat al spectrului. De ce? Coruptia, conservatorii, cozile de topor etc. nu-s factori unici Romaniei, dar Romania a realizat o performanta unica. As vrea sa aflu raspunsul din cartea dvs., domnule Severin, mi-e teama ca nu-i destul.
Ma uit la infatuarea elitei romanesti cu Vestul si la dispretul acesteia fatza de ce este autentic romanesc. Poate fi aceasta stare o explicatie?
_______________
Afisarea Gabrielei Vranceanu-Firea in port popular pe timpul alegerilor mi se pare o fatarnicie; ca si aducerea preotilor cu cadelnita la functii publice. In alte cuvinte, nu acestea sunt expresiile respectului pentru autenticul romanesc.
Atat chinezii cat si celelalte tari din blocul sovietic s-au imbarcat in corabia reformelor. Reforma sistemului socialist la acel moment dat era pe buzele tuturor. Numai ca luat dupa rezultate, Romania e la un capat al spectrului. De ce? Coruptia, conservatorii, cozile de topor etc. nu-s factori unici Romaniei, dar Romania a realizat o performanta unica. As vrea sa aflu raspunsul din cartea dvs., domnule Severin, mi-e teama ca nu-i destul.
Ma uit la infatuarea elitei romanesti cu Vestul si la dispretul acesteia fatza de ce este autentic romanesc. Poate fi aceasta stare o explicatie?
_______________
Afisarea Gabrielei Vranceanu-Firea in port popular pe timpul alegerilor mi se pare o fatarnicie; ca si aducerea preotilor cu cadelnita la functii publice. In alte cuvinte, nu acestea sunt expresiile respectului pentru autenticul romanesc.
Dan Lascu Idei frumoase despre o realitate urâtă domnule Adrian Severin. Încă o dată drumul spre iad s-a dovedit a fi pavat cu bune intenții iar reforma a constat exclusiv din vânzarea (în folos propriu, pe cât posibil) a "grămezii de fier vechi".
Nu pun nici o clipă la îndoială nici calitatea proiectelor dumneavoastră, nici dorința dumneavoastră de mai bine. Dar cu reforma despre care vorbiți s-a întâmplat exact ce s-a întâmplat și în cazul dumneavoastră personal: "colegii de reformă" sunt cei care au sabotat-o și subminat-o, nu "cealaltă Românie".
A.S Stimate dle Lascu, chiar credeți că nimic nu trebuia schimbat în România anilor 1990? Nu trebuiau liberalizate prețurile? Nu trebuiau liberalizate dobânzile la credit? Nu trebuia reformată piața financiară? Nu trebuia reorganizată Banca Națională care în acel moment lucra mai mult ca o bancă comercială? Nu trebuiau trecute întreprinderile de stat pe bazele economiei de piață? Nu trebuia recunoscut dreptul la grevă? Nu trebuia reglementat dreptul la libera circulație a persoanelor? Credeți că ar fi trebuit să rămânem membri al CAER după ce statele Grupului de la Viszegrad deciseseră părăsirea organizației? Credeți că ar fi trebuit să rămânem în Pactul de la Varșovia sau, după desființarea lui, să adoptăm statutul de neutralitate?
Cred că eu nu m-am exprimat bine. Nu am vrut să spun că am avut o Românie "bună" (a mea) și o Românie "pasivă". România "mea" nu a fost "bună" și cu atât mai puțin ireproșabilă. Acolo s-au dat lupte grele între cei "buni" și cei "răi", între cei sinceri și cei nesinceri, între cinstiți și hoți, între bine intenționați și rău intenționați, între reformiști și conservatori, între romantici și pragmatici etc. Unii au fost cu adevărat "colegii mei de reformă". Alții au fost opozanții reformei sau profitorii tranziției. Toți aceștia au fost români. Chiar credeți că nici unul nu a fost respectabil prin intenții și realizări?
Constat că bătălia aceasta a rămas necunoscută celeilalte Românii. Nu este vorba că dvs judecați greșit anumite fapte. Dvs nu ați luat încă act de multe fapte relevante și din acest motiv trageți concluzia că toți sunt la fel de vinovați de situația în care România se găsește astăzi. Pentru dvs România celor care au luptat (de partea bună sau de partea rea a baricadei) este în totalitate România ticăloșilor, în timp ce România pasivă (uneori cârcotașă) este în totalitate România victimelor inocente.
Nu voi cere recunoștința nimănui pe considerentul că dacă eu și alții ca mine nu ar fi intrat în luptă România ar fi dus-o astăzi și mai rău. Sunt convins că așa ar fi fost dacă unii nu ne-am fi asumat riscul de a fi înjurați pe nedrept. Afirm, însă, că dacă toți cei care au stat de o parte ar fi intrat în arenă (iar în condițiile anului 1990 aceasta era perfect posibil pentru aproape oricine, eu însumi fiind un exemplu în acest sens) România ar fi dus-o mai bine. Dacă cei care s-au băgat în luptă nu merită lăudați, în nici un caz cei care au rămas de o parte nu merită laude.
V-aș aminti că în Infern, așa cum a fost descris de Dante Aligheri, pedepsele cele mai aspre erau rezervate celor care nu făcuseră nimic. De reflectat!
D.L Sunt multe întrebările dumneavoastră domnule Adrian Severin și nu se poate da un
singur răspuns. Dar există și un răspuns de acest tip: în general s-a greșit
adoptând doar jumătăți de măsură. De exemplu liberalizarea piețelor de bunuri
și servicii fără o liberalizare reală a pieței muncii. Dar așa cum ați spus
într-un alt subiect, trebuie o discuție așezată într-un cadru organizat, pentru
asta.
Am să mă folosesc de o recentă măsură "economică" pentru a ilustra efectul dezastruos al jumătăților de măsuri. În programul USL, cu care eu am fost de acord, la punctul 9 (dacă nu mă înșel, pentru că ma bazez exclusiv pe memorie) era prevăzută măsura reducerii CAS, pentru angajator, cu 5%. Doar că, la următorul punct din program, era prevăzută introducerea impozitării progresive. Ceea ce nu s-a mai făcut. Eu consider că principala problema a bugetului asigurărilor sociale este data de cota unică de impozitare de 16%. În acest moment, cea mai mare parte a forței de muncă din România figurează angajată cu salariul minim pe economie și, nu în puține cazuri, cu program redus de lucru. Deși se lucrează și câte 72 de ore pe săptămână și salarii duble sau chiar triple față de cele declarate. Mi se pare absolut imposibil domnule Adrian Severin ca guvernanții noștri să nu înțeleagă că este mai rentabil, în condițiile cotei de impozitare de 16%, să-ți plătești angajații din dividende. Ori adoptarea măsurii reducerii cu 5% a CAS pentru angajator NU reduce taxarea muncii sub nivelul taxării dividendelor, deci se va continua exact ca și până acum. În schimb deficitul bugetului asigurărilor sociale va crește cu cele 5% raportate la salariul minim pe economie. Aplicând doar o jumătate dintr-un pachet de măsuri BUNE, ai creat o situație proastă, chiar catastrofal de proastă.
Acesta este domnule Adrian Severin răspunsul meu, pe scurt, la toate întrebările formulate. Jumătățile de reformă au fost mai rele decât lipsa reformelor. Nu pot să-i aplaud domnule Adrian Severin pe cei care au pornit cu intenții bune și au sfârșit prin a se lăsa "dizolvați" în masa celor ticăloși. V-am aplaudat domnule Adrian Severin atunci când, nefiind lăsat să vă duceți programul la îndeplinire, v-ați retras, dar nu în liniște ci descriind într-o scrisoare deschisă, situația de fapt. Acesta este motivul pentru care m-ați auzit făcând de fiecare dată distincție între dumneavoastră și masa amorfă "clasa politică". Nu ați reușit în acel proiect, dar am simțit că ați făcut tot ce a fost omenește posibil și m-ați REPREZENTAT. Dacă ar fi fost mai mulți ca dumneavoastră poate nu aș fi atât de pornit împotriva "reprezentanților".
Mi-ați vorbit despre cei care nu s-au băgat în luptă. Chiar dacă nu m-a interesat niciodată să ocup o funcție de demnitate publică, nu consider deloc că nu m-aș implica în viața cetății. Nu mă voi referi la persoana mea particulară și/sau la proiecte ale Cetății în care m-am implicat. Voi spune numai atât: m-am prezentat la fiecare proces electoral, unde am votat în cunoștință de cauză și cu speranța de a transmite celui care își dorea să ma reprezinte, un semnal cât se poate de clar legat de așteptările mele. Am răspuns la absolut orice solicitare a clasei politice referitoare la direcția în care îmi doresc să acționeze. De la un sondaj de opinie, la un referendum. Mai mult de atât, poate vă amintiți, eu sunt cel nemulțumit de faptul că nu a existat o consultare populară pe tema aderării la NATO & UE. Niciodată nu am fost eu cel care a întors spatele clasei politice, dar nesimțirea, scuzați-mi duritatea termenului, de după ultimele alegeri legislative, a umplut paharul. Cu tot respectul și considerația pe care vă o port, vă spun: dacă aveți ceva de reproșat pentru atitudinea mea, făceți-o față de Victor Ponta. Pentru că nu eu am vrut să aduc UDMR la guvernare fix a doua zi după anunțarea rezultatelor, nu eu am menținut-o pe Ana-Maria Pătru la președenția A.E.P., nu eu am propus procurorii doriți de băsescu și nu eu l-am readus pe Ioan Rus în guvern. Lista este mult mai lungă, dar nu-mi permit să abuzez de timpul dumneavoastră.
Cu tot respectul și considerația
Am să mă folosesc de o recentă măsură "economică" pentru a ilustra efectul dezastruos al jumătăților de măsuri. În programul USL, cu care eu am fost de acord, la punctul 9 (dacă nu mă înșel, pentru că ma bazez exclusiv pe memorie) era prevăzută măsura reducerii CAS, pentru angajator, cu 5%. Doar că, la următorul punct din program, era prevăzută introducerea impozitării progresive. Ceea ce nu s-a mai făcut. Eu consider că principala problema a bugetului asigurărilor sociale este data de cota unică de impozitare de 16%. În acest moment, cea mai mare parte a forței de muncă din România figurează angajată cu salariul minim pe economie și, nu în puține cazuri, cu program redus de lucru. Deși se lucrează și câte 72 de ore pe săptămână și salarii duble sau chiar triple față de cele declarate. Mi se pare absolut imposibil domnule Adrian Severin ca guvernanții noștri să nu înțeleagă că este mai rentabil, în condițiile cotei de impozitare de 16%, să-ți plătești angajații din dividende. Ori adoptarea măsurii reducerii cu 5% a CAS pentru angajator NU reduce taxarea muncii sub nivelul taxării dividendelor, deci se va continua exact ca și până acum. În schimb deficitul bugetului asigurărilor sociale va crește cu cele 5% raportate la salariul minim pe economie. Aplicând doar o jumătate dintr-un pachet de măsuri BUNE, ai creat o situație proastă, chiar catastrofal de proastă.
Acesta este domnule Adrian Severin răspunsul meu, pe scurt, la toate întrebările formulate. Jumătățile de reformă au fost mai rele decât lipsa reformelor. Nu pot să-i aplaud domnule Adrian Severin pe cei care au pornit cu intenții bune și au sfârșit prin a se lăsa "dizolvați" în masa celor ticăloși. V-am aplaudat domnule Adrian Severin atunci când, nefiind lăsat să vă duceți programul la îndeplinire, v-ați retras, dar nu în liniște ci descriind într-o scrisoare deschisă, situația de fapt. Acesta este motivul pentru care m-ați auzit făcând de fiecare dată distincție între dumneavoastră și masa amorfă "clasa politică". Nu ați reușit în acel proiect, dar am simțit că ați făcut tot ce a fost omenește posibil și m-ați REPREZENTAT. Dacă ar fi fost mai mulți ca dumneavoastră poate nu aș fi atât de pornit împotriva "reprezentanților".
Mi-ați vorbit despre cei care nu s-au băgat în luptă. Chiar dacă nu m-a interesat niciodată să ocup o funcție de demnitate publică, nu consider deloc că nu m-aș implica în viața cetății. Nu mă voi referi la persoana mea particulară și/sau la proiecte ale Cetății în care m-am implicat. Voi spune numai atât: m-am prezentat la fiecare proces electoral, unde am votat în cunoștință de cauză și cu speranța de a transmite celui care își dorea să ma reprezinte, un semnal cât se poate de clar legat de așteptările mele. Am răspuns la absolut orice solicitare a clasei politice referitoare la direcția în care îmi doresc să acționeze. De la un sondaj de opinie, la un referendum. Mai mult de atât, poate vă amintiți, eu sunt cel nemulțumit de faptul că nu a existat o consultare populară pe tema aderării la NATO & UE. Niciodată nu am fost eu cel care a întors spatele clasei politice, dar nesimțirea, scuzați-mi duritatea termenului, de după ultimele alegeri legislative, a umplut paharul. Cu tot respectul și considerația pe care vă o port, vă spun: dacă aveți ceva de reproșat pentru atitudinea mea, făceți-o față de Victor Ponta. Pentru că nu eu am vrut să aduc UDMR la guvernare fix a doua zi după anunțarea rezultatelor, nu eu am menținut-o pe Ana-Maria Pătru la președenția A.E.P., nu eu am propus procurorii doriți de băsescu și nu eu l-am readus pe Ioan Rus în guvern. Lista este mult mai lungă, dar nu-mi permit să abuzez de timpul dumneavoastră.
Cu tot respectul și considerația
A.S Dle
Lascu, iată o reacție scurtă și telegrafică. (Nici nu trebuie mai mult când
suntem de acord.)
1. Subscriu 100% criticilor dvs referitoare la modul în care Guvernul Ponta a trădat acea majoritate imensă a românilor care i-au dat puterea încredințându-i destinul. De fapt trădarea este în general caracteristica atitudinii dlui Ponta. Cine a ignorat voinața a milioane de români după ce a primit puterea din mâna lor, nu mai are cum aștepta susținerea acestora în continuare. Cine a trădat o dată va mai trăda. Am toate informațiile și motivele ca să spun că această trădare nu are nici o scuză.
2. Cât privește rolul nociv al jumătăților de măsură, sunt dinnou de acord. În cartea mea "Lacrimile dimineții", având subtitlul mult mai explicit "Slăbiciunile Guvernului Roman" (guvern din care eu însumi am făcut parte), există un capitol trei intitulat chiar "Jumătățile de măsură". Acolo am indicat aceste măsuri parțiale ca fiind o calamitate pentru tranziția României. De ce s-a întâmplat așa? Aceasta este o poveste mai lungă, mai complexă și mai nuanțată. O parte a ei cel puțin, poate fi găsită în cartea menționată care a apărut în 1995.
1. Subscriu 100% criticilor dvs referitoare la modul în care Guvernul Ponta a trădat acea majoritate imensă a românilor care i-au dat puterea încredințându-i destinul. De fapt trădarea este în general caracteristica atitudinii dlui Ponta. Cine a ignorat voinața a milioane de români după ce a primit puterea din mâna lor, nu mai are cum aștepta susținerea acestora în continuare. Cine a trădat o dată va mai trăda. Am toate informațiile și motivele ca să spun că această trădare nu are nici o scuză.
2. Cât privește rolul nociv al jumătăților de măsură, sunt dinnou de acord. În cartea mea "Lacrimile dimineții", având subtitlul mult mai explicit "Slăbiciunile Guvernului Roman" (guvern din care eu însumi am făcut parte), există un capitol trei intitulat chiar "Jumătățile de măsură". Acolo am indicat aceste măsuri parțiale ca fiind o calamitate pentru tranziția României. De ce s-a întâmplat așa? Aceasta este o poveste mai lungă, mai complexă și mai nuanțată. O parte a ei cel puțin, poate fi găsită în cartea menționată care a apărut în 1995.
P.FCh ."chiar credeți că nimic nu
trebuia schimbat în România anilor 1990? Nu trebuiau liberalizate prețurile? Nu
trebuiau liberalizate dobânzile la credit? Nu trebuia reformată piața
financiară? Nu trebuia reorganizată Banca Națională care în acel moment lucra
mai mult ca o bancă comercială? Nu trebuiau trecute întreprinderile de stat pe
bazele economiei de piață? Nu trebuia recunoscut dreptul la grevă? Nu trebuia
reglementat dreptul la libera circulație a persoanelor?"
Atat chinezii cat si celelalte tari din blocul sovietic s-au imbarcat in corabia reformelor. Reforma sistemului socialist la acel moment dat era pe buzele tuturor. Numai ca luat dupa rezultate, Romania e la un capat al spectrului. De ce? Coruptia, conservatorii, cozile de topor etc. nu-s factori unici Romaniei, dar Romania a realizat o performanta unica. As vrea sa aflu raspunsul din cartea dvs., domnule Severin, mi-e teama ca nu-i destul.
Ma uit la infatuarea elitei romanesti cu Vestul si la dispretul acesteia fatza de ce este autentic romanesc. Poate fi aceasta stare o explicatie?
Atat chinezii cat si celelalte tari din blocul sovietic s-au imbarcat in corabia reformelor. Reforma sistemului socialist la acel moment dat era pe buzele tuturor. Numai ca luat dupa rezultate, Romania e la un capat al spectrului. De ce? Coruptia, conservatorii, cozile de topor etc. nu-s factori unici Romaniei, dar Romania a realizat o performanta unica. As vrea sa aflu raspunsul din cartea dvs., domnule Severin, mi-e teama ca nu-i destul.
Ma uit la infatuarea elitei romanesti cu Vestul si la dispretul acesteia fatza de ce este autentic romanesc. Poate fi aceasta stare o explicatie?
A.SCartea
mea a făcut istoria unui singur an (din iunie 1990 până în septembrie 1991) și
a pus acel an în perspectiva a ceea ce a mai urmat până în 1995. Pentru a
înțelege situația de neinvidiat în care ne găsim mai sunt multe de adăugat.
Anului 1995 i-au urmat și momente bune dar și foarte multe rele. Colonizarea
României, devalizarea ei, escaladarea corupției, feudalizarea etc s-au produs
după aceea. Desigur, nici startul din 1990-1991 nu a fost impecabil dar erorile
de atunci puteau fi reparate. Tragedia s-a produs după. În 1995 credeam că mai
rău de atâta nu se poate. S-a putut...
D.L Eu cred că nici în 2000 încă nu era totul pierdut. Deși
"înțeleapta" politică a lui Emil Constantinescu și a
"minunatului" ministru de externe Andrei Pleșu ne adusese în situația
de a nu mai fi prieteni decât cu Marea Neagră. Abia în mandatul lui Adrian
Năstase România a intrat într-o vrie mortală See Translation
A.S
De acord, în 2000 nu era totul pierdut. Pe planul politicii
generale mandatul lui Emil Constantinescu nu a fost chiar atât de rău precum se
crede iar în 1999 economia se redresase. Cât privește mandatul lui Năstase,
lucrurile sunt mai complexe. Din păcate, încarcerarea lui pentru fapte pe care
nu le-a comis, în cadrul unui proces politizat, a răpit românilor posibilitatea
de a face o analiză corectă și utilă a mandatului său.
D.L Da, motivele pentru care
Adrian Năstase a fost încarcerat, și mai ales modul în care aceasta a fost
făcută, sunt, simultan, o mare pata pe obrazul justiției și un motiv de
nemulțumire pentru cei care și-au văzut viețile distruse de modul în care
Adrian Năstase a negociat și implementat "reformele". Am o părere
foarte buna despre nivelul lui de inteligență și despre nivelul lui
educațional. Dar modul în care s-au desfășurat lucrurile în mandatul lui m-au
împins spre concluzia ca inteligența fără moralitate este cel mai periculos
lucru.
A.S Da.
Se zice că inteligența nu scuză lipsa caracterului așa cum frumusețea nu scuză
prostituția.
P.FCh Eu as reformula: Din pacate
si din cauza istoriei personale, Adrian Nastase ocoleste miezul problemelor,
intarziind astfel romanilor posibilitatea de a face o analiza corecta a cauzelor
dezastrului si a putea astfel contempla relansarea. Vedeti duneavoastra,
domnule Severin, responsabilitatea omului de stat nu inceteaza odata cu
mandatul public al acestuia.Omul de stat isi asuma un angajament unilateral cu tzara/poporul/natiunea. De fapt, doar asa putem distinge oamenii de stat de veleitari. Oamenii de stat inlesnesc procesul de intelegere dupa sfarsirea mandatului public. La un moment de criza prelu
ngita, a intelege e o necesitate.
D.L Extraordinară formularea. Am să o rețin. Fără
mandat (într-un stat polițienesc, așa arata glumele).
D.L Prospectiv FCh, mulțumita prietenului comun, Draghi
Puterity, i-am urmărit, fără mare placere blogul. Nu am putut să nu
recunosc tehnici de manipulare "de manual" prin care Adrian Năstase
încearcă să se disculpe. În opinia mea este conștient de faptul că a distrus
viitorul României. Nu sunt însă deloc convins că îi și pasă. Postările lui îmi
sugerează hotul care încearcă să eludeze justiția folosind un viciu de
procedură.
Da, dle Prospectiv FCh, omul de stat este căsătorit cu
țara pe vecie. În același timp, am crezut mereu că noi, cei chemați vremelnic
să gestionăm puterea publică, avem datoria de a-i ajuta pe contemporanii noștri
să cunoască adevărul despre guvernarea lor cât mai repede cu putință. Acest
exercițiu nu este ușor. Eu unul am încercat (și continui să încerc) a face cât
am putut. Și am plătit din greu pentru această ambiție prometeică de a le
divulga "muritorilor" secretul focului rezervat doar
"zeilor". Nu regret, însă, nimic. Regret doar că nu am putut spune
mai mult. Încă...
P.FCh Domnule Severin, ma
obligati indirect la o marturisire: Ma ajutati sa aflu, va astept cu mult mai
multe. Intr-o buna zi dela Dumnezeu, daca suntem chemati, numai daca vom fi
aflat vom putea face mai bine, macar ocolind greselile ne/vrute celor din
trecut.
A.S Amin...
D.L Domnule Severin, consider că trebuie să manifestăm
maximum de exigență față de cei care, de bună voie și nesiliți de nimeni, se
oferă pentru astfel de misiuni și ne solicita sprijinul pentru proiectele lor.
De aceea sper să conteze faptul că, pe dumneavoastră, vă consider că ați
procedat onest în contractul cu alegătorul. Ați acționat în direcția la care
v-ați angajat să o faceți, iar atunci când proiectul propus nu a putut fi dus
la bun sfârșit (din motive ce nu vă pot fi imputate) ați prezentat situația
"angajatorului". Ce as putea spune despre regimul Adrian Năstase,
unde și hârtia igienică folosită era clasificată ca secret de stat. Am căutat
zilele acestea o Hotărâre de Guvern legată de EADS. Are 4 articole care toate
se referă la anexe "care sunt parte a prezentei hotărâri" dar sunt
secrete
P.FCh "Nu am putut să nu recunosc
tehnici de manipulare "de manual" prin care Adrian Năstase încearcă
să se disculpe."
Pana nu aflam toata povestea, sa nu ne grabim a da cu pietre. La Adrian Nastase e bine de luat in seama si genul de persoana care este. Da, si eu sunt tulburat zilele astea cand aflu de rahaturile in care s-a lasat antrenat, dar ma intreb daca n-o fi vreo explicatie in genul ratiunilor de stat in preluarea Clubului Monaco. Adica o fi primit pe foaia de parcurs: P'astia ii lasi in pace, ei sunt germenii capitalismului/initiativei private. Daca insista insa sa pastreze tacerea, nu a fost decat complice al Clubului Monaco.
Pana nu aflam toata povestea, sa nu ne grabim a da cu pietre. La Adrian Nastase e bine de luat in seama si genul de persoana care este. Da, si eu sunt tulburat zilele astea cand aflu de rahaturile in care s-a lasat antrenat, dar ma intreb daca n-o fi vreo explicatie in genul ratiunilor de stat in preluarea Clubului Monaco. Adica o fi primit pe foaia de parcurs: P'astia ii lasi in pace, ei sunt germenii capitalismului/initiativei private. Daca insista insa sa pastreze tacerea, nu a fost decat complice al Clubului Monaco.
D.L Prospectiv FCh mă refer la mici "jmekerii" de genul
publicării listei cu întreprinderile de stat ce urmau să fie privatizate prin
acordul PSAL. Iar A.N. afirma că aceasta ar constitui o dovadă ca băsescu este
vinovatul de privatizări dezastruoase precum cea a SIDEX. Manipularea constă în
faptul că omite să spună că, în absolut toate cazurile din respectiva listă,
guvernul lui a promovat hotărâri de guvern prin care a modificat condițiile de
privatizare. Dacă nici asta nu este o manipulare "de manual" cum ați
prefera să-i spunem?
P.FCh .Am scris odata si despre acest SIDEX.
Lucrurile nu-s clare nici acolo, desi as fi putut sugera o abordare ce sa
optimizeze situatia dpdv al Romaniei. Pe scurt este vorba de trendul mondial
din sectorul otelului: un sector in care inovatia si consumul progresiv sunt in
trecut, castiga cel care realizeaza economii de scala. SIDEXUL n-avea cum sa
reziste in lumea asta, fara tarife vamale etc.
D.L Prospectiv FCh nu îmi propusesem (si nu-mi propun la ora aceasta,
pentru mine târzie) să discut despre privatizarea SIDEX. Încercam doar să-ti
ilustrez ce consider eu manipulare "de manual" la A.N.
În ceea ce privește "fără tarife vamale" consider că a fost măsura care a avut cel mai mare impact negativ asupra României. Păstrarea taxelor vamale i-ar fi încurajat, pe cei care doresc să profite de aceasta piață, să creeze capacități de producție ÎN România. În absența lor, este mai rentabil ca forța de muncă să emigreze, pe cheltuiala ei, în "vechea Europă" (ca să-l parafrazez pe Philip M. Breedlove).
În ceea ce privește "fără tarife vamale" consider că a fost măsura care a avut cel mai mare impact negativ asupra României. Păstrarea taxelor vamale i-ar fi încurajat, pe cei care doresc să profite de aceasta piață, să creeze capacități de producție ÎN România. În absența lor, este mai rentabil ca forța de muncă să emigreze, pe cheltuiala ei, în "vechea Europă" (ca să-l parafrazez pe Philip M. Breedlove).
P.FCh Nu stiu cand cineva manipuleaza dupa manual. Pot doar observa
cand AN ocoleste raspunsuri.
Chestia cu taxele vamale e mai complicata. Mult mai complicata decat a spune ca nu trebuiau eliminate.
Observatie: Cand se spune ca Romania trebuia sa faca X sau Y, dar a facut A sau B, nu se intelege ca sunt chestiuni in care Romania n-are de ales decat daca vrea sa plateasca pretul lui Ceausescu in 1989 sau al lui Milosovic cu cca 10 ani mai tarziu. Ideea este cum sa prosperi in conditiile/pofida constrangerilor date, nu cum sa refuzi condititiile.
Chestia cu taxele vamale e mai complicata. Mult mai complicata decat a spune ca nu trebuiau eliminate.
Observatie: Cand se spune ca Romania trebuia sa faca X sau Y, dar a facut A sau B, nu se intelege ca sunt chestiuni in care Romania n-are de ales decat daca vrea sa plateasca pretul lui Ceausescu in 1989 sau al lui Milosovic cu cca 10 ani mai tarziu. Ideea este cum sa prosperi in conditiile/pofida constrangerilor date, nu cum sa refuzi condititiile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu