sâmbătă, 27 decembrie 2014

Talpes recunoaste.



Talpes recunoaste.. – 20 decembrie 2014
 Gheorghe Gradinaru
Se recunoaste existenta unor sedii folosite de CIA in Romania . Interesanta explicatia acceptarii unei asemenea situatii.Personal mi s-au parut relevante comentariile legate de existenta unui sir intreg de inalti functionari ai SUA care au avut pozitii pro Budapeste.
Generalul Ioan Talpeş, fost director al Serviciului Român de Informaţii Externe (SIE) şi, la vremea când se spune că au existat acele închisori CIA pe teritoriul...
adevarul.ro
Alexandru Botu Nu am inteles nimic, asta insemnand ca lucrurile se prezinta corespunzator...
Viorel Straoanu Da' care crezi ca fost meseria omului ?! Aia sa lamureasca oamenii ?
Smaranda Dobrescu Prezentarea facuta poarta ideea ca in numele aderarii la NATO si a statutului de viitor aliat al SUA, Romania nu a gresit caci vorba aceea, permitea o actiune a americanilor in teatrele de operatii.. Nimic mai firesc! Si totusi, pana unde se poate impinge loialitatea fata de doritul aliat?
Imaginatia ne poate plimba chiar si printre imagini cu ciuperci ce se inalta...
Octavian Lupu Loialitatea serviciilor secrete romane in raport cu cele americane poate fi descrisa foarte bine de relatia sluga/stapan. Suna urat desigur. Dar din ce am mai citit si am mai vazut (productii cinematografice factual sau de fictiune, fictiune sugerata de consilierii ex-servicii ai scenaristilor), acest tip de relatie predomina in raport cu toti aliatii indiferent de marimea lor. Probabil ca mai sunt si exceptii care sa confirme regula. In ceea ce ma priveste convingerea mea este ca dl Talpes stia ce se va intampla si ulterior ce s-a intamplat (desigur fara amanunte) in acele locatii. dar nu i-l condamn ca nu recunoaste pentru ca domnia sa este inca parte a sistemului. Daca.as fi fost in locul moderatorului l-as fi intrebat cum ar reactiona daca ar avea o ruda apropiata, copil, sora, frate care sa fi fost saltat de CIA si supus unor interogatorii brutale in baza unor alegatii nedovedite ca ar simpatiza cu miscari teroriste. Ar mai fi el ca persoana particulara loial serviciilor secrete americane in asfel de circumstante?
Smaranda Dobrescu Argumentele celor care se lupta cu terorismul acceptand tortura sustin evitarea tragediilor de amploare. Ele nu tin seama de alte doua aspecte: Interogarea sau tortura unor nevinovati si teoria generala a drepturilor omului, in primul trand dreptul lui la demnitate. In numele aderarii la NATO pe vremea aceea s-a acceptat-cu larg acord- orice cerinta a americanilor. Talpes este onest cand recunoaste acest lucru. Nu stiu acum cat de larg ar mai fi consensul fata de cereri similare.
O.L  Optiuni aveam pe vremea lui Talpes cand eram in afara gardului. Now we just take orders. Si ar fi extrem de daunator Romaniei sa inceapa sa-si manifeste in circumstantele actuale accesele de independenta. Pentru ca in ceea ce ne priveste santajul a fost dintodeauna unul de natura teritoriala.
S.D  Santajul de tip nou are si unitati de masura in metri cubi sau kilowati.
P.M  Exista un raspuns la santaj, pe care era o vreme cand Romanii stiau sa il practice: "Poti sa ma ameninti, poti sa ma arunci in conflicut cu vecinii si sa ma furi - dar nu este modul cel mai inteligent si pentru tine folositor, de a valorifica aceasta relatie!"
O.L  “She gleefully participated in torture sessions afterward; she misinterpreted intelligence in such a way that it sent the CIA on an absurd chase for al-Qaeda sleeper cells in Montana. And then she falsely told congressional overseers that the torture worked.” http://www.telegraph.co.uk/.../Revealed-the-true-story-of...
telegraph.co.uk
P.M  Octavian Lupu @ Se prezinta ca o versiune simplificata pe masura intelegerii cetateanului american de rand, cu un "Opferbauer" (pion de sacrificiu) bine desenat, caruia sa i se poata pune in spinare toata vina. Si se face un film, revelatiile fiind in acord cu filmul: Parca se confirma ideea ca Hollywood a servit de-a lungul timpului ca portita educativa a guvernului. Mi-aduc aminte de filmul despre Patton, in care se recunoastea "artistic" ceea ce politica nu ar fi putut recunoaste, dand loc in egala masura la discutii, si amortind protestele. Rafinat!
O.L  D-le Mihailescu, am sa incep cu sfarsitul, adica cu Patton. Declaratiile si actiunile "nepotrivite" ale lui Patton in raport cu aliatii si politica oficiala a a acestora au fost prezentate aproape imediat de mass-media americana atat in presa scrisa cat si in jurnalele de stiri ale vremii. In concluzie acele lucruri au fost spuse sau/si faptuite cand dureau si contau mai mult. La cativa zeci de ani de la al doilea razboi mondial, cand a iesit filmul, in plin razboi rece, nu mai era loc pentru dragalasenii intre rusi si americani, politicienii atat americani cat si rusi utilizand un limbaj extrem de agresiv unii vis-a -vis de ceilalti. In concluzie nu prea inteleg analogia cu aceasta "Maya". Nu am vazut vreun articol in presa internationala care sa marseze pe o vina individuala a unui agent sau altul, lucru care ar fi extrem de convenabil pentru CIA. Ceea ce au vrut jurnalistii de la Telegraph sa sublinieze , ca si alti confrati de alfel, este ineficienta torturii in general si a torturii in masa, in special. A, era sa uit: daca doriti o analogie cinematografica cu aceasta "Maya" va recomand serialul Homeland, in special seria din anul acesta.
P.M  Octavian Lupu@ Recunosc, poate a fost o interpretare putin pripita. Oricum, nu era gandita in registrul politic ci in cel de impresie in mase. In privinta lui Patton impresia mea este ca filmul a urmat o perioada - mult dupa razboi - cand intrebarea daca Patton nu ar fi avut dreptate a fost mult discutata. Filmul oferind in egala masura o confirmare si o atenuare a discutiei. In cazul de fata am citit doar comentariul din linkul oferit, care pune accentul pe personajul unei singure agente, care a indus in eroare sistemul. Impresia produsa nu este una de seriozitate. Oricum, dumneavoastra aprofundati tema mult mai bine decat mi-am propus eu, multumesc de precizari.

Mai usor cu pianul pe scari!



Mai usor cu pianul pe scari! – 20 decembrie 2014
Stefan Kovacs
Realitatea cu pianul din gări (mai ușor cu pianul pe scări)


Mergeți într-o gară. De exemplu gara din Făurei. Sau Gara de Nord. Sau Gara centrală din Bruxelles, Gara Lyon de la Paris , Gara Picaddily din Manchester sau orice fel de altă gară din Europa. Probabilitatea de a găsi un pian funcțional într-o astfel de gară, cu un scăunel lângă el- e - să spunem foarte apropiată de dl. 0. Mai curând găsești un marțian, un terorist arab sau o sirenă în gară decât un pian.
Bun, să pretindem că există un pian în gară. Treceți pe lângă el și vă apucă așa un amok, o pornire irezistibilă, un dor nebun să cântați ”La pușca mitralieră/toate fetele s-or cere”. Sau ”Imnul Național”. Evident că securitatea respectivei gări- care e acolo tocmai ca să-i oprească pe nebuni să se dea în spectacol- printre altele- va cădea în genunchi în fața spectacolului ba mai mult vă va ține și paltonul.
Aveți chef de cântat ? Vă invită și Antena 3. De Ziua Națională. Aia în care de obicei se cântă Imnul. Și nu și nu. Îi refuzați. Dar nu în particular- ci ca să știe toată mass-media ce opinii corecte politic aveți și cum îi refuză tinerii ”eroi” pe spurcații ăia. Ce-i drept un pic cam prost înțeles pentru că nu v-a invitat Gâdea să cântați acasă pentru el- ci într-un studio de televiziune urmărit de foarte multă lume- concetățenii dvs.
Și apare și un panegric (sper că nu greșesc termenul)- exact în fițuica băsist- iohanesiană pe numele ei Adevărul. N-am văzut făcătură mai tristă.
Ca să vezi- vă invită dl. Iohanis să cântați la Cotroceni- de investire. Sunteți cumva vreun pianist de excepție ? Vă invită pe dvs. pentru circul făcut până acuma - și dvs. cădeți în fund și declarați că o faceți ”pentru evenimentele care au avut loc”.
Și uite așa își construiește Securitatea băsistă un eveniment. Spun Securitate băsistă- și nu vreun serviciu secret mai dezghețat la minte- pentru faza cu refuzul. Ăsta e plecat direct de la Cotroceni- un serviciu finuț ar fi acceptat ca junele securist să cânte și la Antena 3. Omul a fost implementat din 2013- de când are cont pe FB- și trecut în acțiune de-abia acum. Și destul de jalnic- după părerea mea.
PS: Din motive de tehnică văd că nu pot să introduc și link-ul spre respectivul ziar- pentru că dispare textul.
Smaranda Dobrescu Cand te afli printre straini, doar o fronda fara sens te-ar face sa purcezi la asa un gest. Te gandesti ca-i inoportunezi asa cum daca ar canta la Gara Obor un tanar maghiar imnul lui, nu as fi deosebit de incantata. la urma urmelor, lucrurile sfainte sunt adesea tinute in suflet sau etalate cu cea mai mare atentie, unde e cazul. Dar poate, asa gandesc eu, cu infinita discretie.
Stefan Kovacs Exact. Poate fi chiar ciudat- mai ales că nimeni nu lasă un pian ca să se apuce orice fel de trecător să cânte- în cel mai fericit caz ar fi plin de copii.
Cornelius Scipio si o analiza strict pe text: intai spune ca "n-are tv si nu stie ce emisiuni sau stiri sunt" si apoi concluzioneaza ca "nu sunt un simpatizant al antenelor si...bla, bla, consider ca am luat cea mai buna decizie". sa se hotarasca, ori e ignorant si prin urmare nu avea cum sa ia cea mai buna decizie sau a luat cea mai buna decizie fiind insa ignorant si deci influentat de altii. gura pacatosului adevar graieste.
Preda Mihailescu Pe de alta parte, Olandezii sunt capabili de mari traznai - una dintre ele fiind liberalizarea drogurilor, care i-a facut de 30 de ani Mecca intregii scene. Deci plasarea benevola a acelui pian nu mi se pare absolut neverosimila - pur si simplu pentru ca trucajul ar fi altfel destul de dificil. Nu imposibil, dificil. Greu de spus, dar nu mi se pare clar intr-un fel sau altul ...
S.D  Liberalizarea drogurilor s-a facut intrucat a existat o cerere care calchiata pe felul traznit si atipic al decidentilor a mers. De data aceasta, poate primarul din Amsterdam este un meloman si a dispus amplasarea pianului spre a satisface pianistii lipsiti de pian sau de public benevol. Aici, ma impiedec cu rationamentul. Adica, ma blochez.
P.M  Sa cautam cunostinte in Amsterdam pentru a afla daca este adevarat ca acolo s-a instalat un pian in gara ... sistemul empiric are uneori mari avantaje fata de cel deductiv
S.K  Domnule Mihăilescu- ca om care a trecut printr-o groază de gări și de aerporturi (nimic de laudă în asta) vă pot spune că orice șef de gară sau de aeroport normal și cu mintea în regulă va căuta să minimizeze cât mai mult haosul- respectiv entropia din unitatea pe care o păstorește. A lăsa un pian- la care cineva poate să cânte- pe un aeroport e cam la fel- cel puțin în optica utilitarienilor care conduc astfel de instituții- cu a distribui droguri la liber. Nu trebuie să fii as în teoria probabilităților ca să intuiești că la un astfel de obiect se vor așeza nu virtuozi nimeriți ”întâmplător” acolo ci zdrăngănitori și copii.
Viorel Straoanu De ce sa nu fie pian in Amsterdam ?! Ce in Faurei sau in Gara de Nord nu sint ceasuri ?
P.M  Stefan Kovacs @ Da, logica asta spune - probabilitatea nastrusniciei se joaca contra probabilitatii unei inscenari virtuale destul de reusite. Cei care aplauda acolo par foarte reali si de loc romani cut and paste... Nu stiu!
S.K  Domnule Mihăilescu- la vârsta mea nu mai cred în minuni de genul ăsta. Nu zic că n-a fost, nu zic că nu l-au aplaudat- dar probabilitatea ca să fi fost ceva spontan e foarte aproape de 0.
V.S  Lasind gluma deoparte,cred ca noua romanilor ni se pare ,inca,ceva iesit din comun un pian intr-o gara,indiferent cit sintem de plimbati prin lumea asta .Dar intr-o tara unde prostituatele stau in vitrina ca o marfa oarecare,prezervativele se gasesc free la orice colt de strada si unde marijuana li se da sugarilor cind le dau dintii,nu este decit o gaselenita ,probabil,de promovat orasul,gara,aeroportul etc.Probabil ati vazut multitudinea de flashmob-uri din gari,aeroporturi si chiar avioane sau trenuri.Teza pe care o sustine cineva ca nici un sef de gara sau ce-o mai fi nu-si doreste agitatie mai mare decit este, nu se sustine.Prin alte parti ale lumii aceste aspecte sint percepute ca normale dupa citeva zile.La noi probabil ar fi fost coada la facut poze cu pianul ca la artezienile de la mall.
S.K  Domnule Straoanu- de ce să fiu catâr- există o probabilitate oarecare ca dvs. să aveți dreptate. Cam la fel cu cea ca eu să mă întorc acum cu spatele de la calculator, să găsesc o trompetă și să mă lansez într-un solo de jazz. Dar probabilitatea există.
V.S  Am tastat pe youtube ,,pian gara" si iata ce mi-a returnat:
Share your videos with friends, family, and the world
youtube.com
youtube.com

Rusia normalizeaza relatiile cu Cuba



Rusia normalizeaza relatiile cu Cuba – 19 decembrie 2014



Adrian Severin: Decât să se lupte cu Rusia pentru Ucraina, SUA normalizează relațiile cu Cuba

În ziua în care Președintele Vladimir Putin, în cadrul unei conferințe de presă mamut, a transmis Occidentului că ursul rus nu acceptă ca altcineva să îi stabilească dieta, necum să îl pună în lanțuri (cu alte cuvinte, că cei care cred că războiul economic va determina capitularea Rusiei, trebuie să își ia gândul de la aceasta), Președintele Barak Obama a anunțat reluarea relațiilor diplomatice cu Cuba, liderul moral al Americii Latine.
Cele două evenimente trebuie citite împreună. Ele marchează un pas istoric spre o nouă realitate globală. Când Rusia nu crede în capitulare, America trebuie să creadă în rațiune. În chiar această coincidență de evenimente găsim un acord tacit privind renunațarea la “neoconservatorism” și adoptarea generală a “realismului” în relațiile internaționale. Vorba Letiției Bonaparte: “Numai de ar dura!”
În vara anului 2013, cu referire la Parteneriatul Transatlantic pentru Comerț și Investiții, a cărui negociere era pe linia de start, scriam următoarele:
“O altă situație la fel de interesantă, dar de o cu totul altă factură este cea creată de relațiile „speciale” – dar în sens negativ – dintre SUA și Cuba. Aceasta în timp ce poziția UE față de Cuba este mai nuanțată și mai pozitivă.
De câteva decenii SUA au instituit un embargou asupra comerțului cu Cuba. Mai mult decât atât, Washingtonul a conferit caracter extrateritorial respectivului embargou. În consecință, firmele europene care îl încalcă sunt susceptibile a fi penalizate în SUA. Așa se întâmplă și cu băncile europene care finanțează tranzacțiile euro-cubaneze sau investiții în Cuba. În măsura în care vor să opereze în SUA ele trebuie să achite efectiv amenzi consecutive acelor finanțări. Pe de altă parte, emigranții cubanezi care ajung în SUA primesc cvasi-automat cetățenia americană, cu toate consecințele pe care aceasta le presupune pe piața americană, un regim care nu le este oferit în UE.
În ceea ce îi privește, europenii nu acceptă ideea ca politica lor comercială, cea bancară sau cea privind imigrația să fie impuse de SUA (sau de oricare alt stat). Negocierea TTIP va reprezenta, astfel, un moment potrivit pentru ca asemenea aspecte să fie clarificate. Este de anticipat că SUA vor fi foarte reticente față de schimbarea atitudinii lor în relațiile cu Cuba dar nici UE nu va putea accepta ca prin TTIP SUA să capete în Europa autoritatea politico-judiciară extrateritorială care le-a fost refuzată până acum. Dacă UE va reuși obținerea unui compromis cât de mic, aceasta va ameliora situația Cubei și, deci, va mări influența europeană la Havana, într-un moment în care autoritatea morală cubaneză în America Latină este, de asemenea, în creștere.”
Tot atunci mai scriam că România ar trebui să utilizeze calitatea sa de membru al UE dar, mai ales parteneriatul strategic cu SUA spre a facilita normalizarea relațiilor americano-cubaneze.
Facilitatorul nu a fost UE și cu atât mai puțin România, ci Vaticanul. Papa Francisc I calcă astfel pe urmele Papei Ioan-Paul al II-lea.
Renunțând la sancționarea inumană și inutilă a “poporului cubanez” și reluând dialogul politico-diplomatic cu statul cubanez, SUA semnalează că sunt gata să respecte diversitatea lumii și că acceptă să opereze într-o lume multi-culturală, pe principiul includerii și pe baza recunoașterii caracterului indivizibil al securității globale. De aici două consecințe practice pe termen scurt: 1. SUA își resetează în termeni raționali și pozitivi politica față de întreaga Americă Latină, simplificându-și dialogul cu statele acestei regiuni de importanță strategică pentru ea și consolidându-și influența acolo (simultan cu echilibrarea influenței UE dar mai ales cu contracararea ascendentului rusesc). 2. SUA crează premisa pentru a încheia confruntarea cu Rusia pe tema valorilor, facilitând astfel deschiderea și purtarea negocierilor cu aceasta pe tema arhitecturii de securitate în Europa de est ca și cooperarea în lupta strategică cu Statul Islamic (cu fundamentalismul islamic, în general).
Dinnou, ca și în anii 1960, pacea lumii se joacă în triunghiul Washington-Moscova-Havana, stabilitatea echilibrelor globale fiind plătită prin abandonul statelor central și est europene. Degeaba vin pe aici emisari americani de mâna a doua care să asigure că scutul anti-rachetă proiectat, chipurile, să ne protejeze față de Iran ne va apăra acum față de Rusia (sic!). Nu de război cu Rusia este nevoie ci de integrarea Rusiei într-un mecanism de apărare și securitate global.
După normalizarea relațiilor americano-cubaneze, cu efectele menționate, urmează, probabil, acțiuni americane pentru “recuperarea” Coreii de Sud și apropierea de China (un proiect americano-chinez vizând reunificarea Coreii nu este exclus), ceea ce implică o revedere a relațiilor cu Japonia, în sensul relativizării garanțiilor acordate acesteia de SUA.
Toate aceste macro-mișcări geo-politice, care se petrec fără participarea României, nu tulbură, însă, hărțuiala politică de la București. Cu cât mai mică influența României în lume cu atât mai aprigă este lupta pentru influență în România. Cu cât România este mai sleită de puteri cu atât lupta pentru putere în România se întețește. Cu cât sprijinul extern pentru România se stinge cu atât dezbinarea lăuntrică îi cuprinde mai tare pe români. Într-o lume care pare a se trezi din pumni, România arată simptomele națiunilor ce mor.
Prospectiv A-z .
Rusia iertase deja datoria Cubei fatza de URSS--ajunsa deja la peste $30Mld. Resetul americano-cubanez e cel mai probabil intr-o relatie de cauzalitate cu gestul rusilor.

Cine se erijeaza in politie politica?



Cine se erijeaza in politie politica? – 8 decembrie 2014
Smaranda Dobrescu
Rolul Romaniei Mari si a ziarului acesteia din anii`90 este preluat acum de catre un ONG (ILD) care face publice liste cu proscrisi si le publica in revistele "elitei intelectuale". In prim planul sagetilor sa afla cei de stanga si dughinistii.Ideea lor extinsa este ca stanga si dughinistii ar fi tot pe-acolo,
Vasile Ernu ne aminteste o pilda din vremuri stravechi:
"Dar ca să închei, o să vorbesc pe înţelesul conservatorilor şi liberalilor de pe la noi şi o să trec la limbajul drag dumnealor. Se spune că pe patul de moarte al faimosului armean din Odessa, copiii lui l-au rugat să le lase un ultim cuvînt de îmbărbătare şi călăuză. Bătrînul armean a rostit îngîndurat doar atît: aveţi grijă de vecinul evreu. Copiii au rămas uimiţi şi s-au revoltat: tată, cum e posibil? Păi nu ne-ai învăţat că dușmanul nostru de secole este acest evreu care ne-a făcut zile fripte? Bătrînul înţelept armean a zis o ultimă frază şi a murit. Ea sună aşa: aveţi grijă de vecinul evreu, căci dacă-l vor rade pe el, vă va veni rîndul vouă. Aşa că fiţi fericiţi că-l aveţi pe “ernu”, aveţi grijă de el ca să nu vă vină rîndul vouă".
http://www.criticatac.ro/…/anii-50-sint-faa-noastr-cind-p…/…

Că Noua România Mare-ÎLD face ce face de ceva vreme nu deranjează pe nimeni: ameninţări, texte nesemnate de o calomnie îngrijorătoare, poze, colaje...
criticatac.ro
Todosiciuc Bogdan Adrian De mult timp am vazut extremismul ILD. Pentru ei stanga ar trebui rasa, si nu numai stanga, ci si cei care nu sunt de acord cu "dreapta". E un site ce promoveaza si islamofobia si rusofobia. Si daca ne uitam si la comentarii ne putem minuna ore intregi ca se poate face o astfel de propaganda agresiva online.
Costel Gilca de 10 ani traim in anii 50!
Smaranda Dobrescu Deoarece publicatia Critic Atac este in prezent principalul spatiu de expunere a ideilor de stanga se pare ca Vasile Ernu, redactor sef acolo si mentionat de vajnicii aparatori ai dreptei de extractie tismanista in celebra lor lista, este foarte posibil ca ideea atacurilor de genul acesta sa faca parte din ideea principala si larga a distrugerii definitive a stangii romanesti.
Paul Cernat scrie si el cam despre aceleasi lucruri:
"Aş simpatiza, la rigoare, şi cu un partid de tip Syriza, crescut pe nucleul ideologic al CriticAtac. Numai că, vezi tu, rigorile noului Război Rece nu prea lasă loc de-ntors. Cică vin ecoanarhiştii peste noi şi ne-nvaţă limba rusă cîntînd. Ai urmărit, presupun, intoxicarea mizerabilă de presă cu „lista de potenţiali prieteni ai lui Alexandr Dughin“, care l-a vizat (şi) pe Vasile Ernu a.k.a CriticAtac. Lasă că nici măcar oamenii „de dreapta“ n-au prea crezut în autenticitatea manevrei. Mesajul a fost însă foarte clar: cine mai îndrăzneşte să le critice, pe lîngă alte malversaţiuni, şi pe cele făcute sau acoperite de „partenerii strategici“, globalizarea ş.a. va fi ştampilat ca virtual agent al lui Dughin şi Putin. Ca în anii odioasei dictaturi. Nu spun că s-au urmărit expulzarea sau arestarea lui Vasile (nu e cazul), ci delegitimarea şi intimidarea CriticAtac. Ce minunată ar fi fost, nu-i aşa?, transformarea platformei într-o anexă a României Curate sau într-o stîngă-papion, pe gustul fanilor Monicăi Macovei! În fine, faptul că aproape nimeni nu s-a indignat în faţa acestei petarde mi se pare trist, foarte trist."
http://www.observatorcultural.ro/De-ce-prefer-tigari-cu...
Saptamanal de informatie si analiza culturala
observatorcultural.ro
Preda Mihailescu Smaranda Dobrescu @ Tismaneanu contribuie sub sapte pseudonime - sau poate si clonuri mental identice - pe blogurile adevarul, si este un MARE admirator al lui Ernu, il asemuie pe Boia ... cu Chomsky, etc.. Mistificata opozitie intre dreapta si stanga de la Tismaneanu la Ernu mi se pare cam neconvingatoare. Dreapta celui dintai are ceva din prospetimea bradului de Craciun din cantina noastra: este de hartie, ambalaj. Ernu, cu modestele mele experiente si impresii are o doza restanta de sinceritate totusi demne de apreciat, pesemne ca are contacte la Moscova mult mai putin eficiente si mai visatoare ca cele ale marilor 'dreptaci' care au inventat si lista lui Dughin. Daca
S.D  Se poate sa aveti dreptate, Domnule Preda Mihailescu.. Nu cunosc personajele de aproape, doar din cele scrise in ultimii ani. Totusi, apreciez Critic atac macar pentru ca l-a sustinut pe Thomas Piketty si continua sa demonstreze directia in care ar ajunge romanul cu programul Monicai Macovei. Prospatura cu miros de hartie din cantina il creditez cu inca destula influenta si capacitate de a mistifica in jur tot ce cuprinde. In rest, noul presedinte ne va arata cat de curand pe ce picior danseaza.
P.M  Oricum, sunt sanse pentru un vant nou - sa nu ne facem iluzii, minima neplacere este ca va aduce la suprafata dureri vechi, prin farmec ele nu dispar...
P.M  Nici o grija, nici eu nu sunt expert. L-am intalnit pe Karnoouh odata prin 91 sau 92 la o conferinta de ceva, si l-am boscorodit o ora intreaga, i-a placut mai mult decat referatele terne. Pare ca el si Ernu au ceva in comun, o naivitate genuina. In ingenuitate 100% nu prea cred eu in acest context, dar sunt o aproximatie foarte reusita a ei - si nu cred ca sunt foarte influenti. Dar se poate sa ma insel amarnic
S.D  Numai cei care gandesc liber au indoieli...
S.D  "Ortodoxia si dughinismul nu au nimic in comun. Doar ei, cei de la ILD, s-au incapatanat sa le confunde,
de dragul infierarii inamicului."

Mircea Platon: Istorii cu natafleti (facebook)

http://www.cuvantul-ortodox.ro/.../dughinismul.../
cuvantul-ortodox.ro
P.M  Foarte interesant colectie de contributii. De remarcat ca Dughin l-a vizitat in 2014 de trei ori deja pe Iurie rosca, omul kagaba al Basarabiei, din 1986 ...
S.D  Daca nu ma insel, Iurie Rosca i-a si prefatat una dintre carti.
P.M  Nu stiam - dar nu ma mira. Baiatul care a mancat miscarea de liberare din Basarbie pe paine de Moscova.