Pe facebook: Limba lor aur poartă

sâmbătă, 28 septembrie 2019

Limba lor aur poartă

După decembrie 1989 se presupune că am făcut un import masiv de democrație. Numirea lui Kovesi PG la Bruxelles arată, că de fapt, democrația era corupție de cea mai joasă speță, promovată de un nou tip de totalitarism: totalitarismul birocratic al Uniunii Europene. S-a închis, un fel, cercul: de la un totalitarism la altul, trecând printr-o democrație șchioapă, care este făcută țap ispășitor pentru tot ce e rău în România prezentului.

Precum sovieticii, după 1945, și nucleul imperial al UE, Franța, Germania în special, a ajuns la concluzia că Estul costă, dacă trebuie integrat. Și nu vor să mai suporte costurile, deși sumele transferate țărilor din Est, practic dezindustrializate în procesul de tranziție, și apoi de aderare la UE, s-au întors la contributori net, gen Germania.

Cum nimeni nu știe ce va fi după Brexit, cu o economie vest-europeană în pierdere accentuată de viteză, și cu lideri erodați de guvernare, incapabili să mai însuflețească ”trupele”, singurul răspuns este, ca și în cazul sovieticilor, represiunea, în numele Sfântului Stat de Drept, varianta sclipicioasă a internaționalismului proletar. Deocamdată e vorba doar de încetarea finanțărilor din diversele fonduri, în special din cele de Dezvoltare Regională și de Solidaritate. Iar Kovesi, ca procuror General al UE, sau așa ceva, este gâdele perfect. A fost aleasă pentru slugărnicie, caracter infect, capacitatea de a executa ordinele, fără a gândi sau comenta.

Problema nucleului imperial este aceea că o astfel de abordare va genera și mai multă corupție, tensiuni și confruntări cu țările țintă din periferii, Estul și Sudul UE. Dacă vor să spună că suntem liberi să plecăm, dacă nu ne convine, i bine, nu este atât de simplu. Nucleul pierde piețe în Est și Sud, piețe care vor reveni fie chinezilor, fie americanilor. Vor pierde și forță de muncă, și alte avantaje. Deocamdată Kovesi este pe post de pisică de arătat. Dacă însă își depășește atribuțiile, lucrurile se vor deteriora grav.

O ultimă idee: dacă aplaudăm numirea ei, ca fiind o victorie pentru România, atunci chiar merităm tot ce ni se întâmplă. Kovesi n-a luptat niciodată în echipa României. De ce s-ar schimba acum?

Gabi Cretu: Descrierea simptomelor e buna, cauzele mai puțin. În Brazilia, tot birocrația europeana e de vina!?

Constantin Gheorghe: Ce are una cu alta? Este este o pradă pentru Germania și compania, așa cum a fost pentru URSS. Ce s-a schimbat? Metode? Păi, tot cu procese, cu belirea elitelor care nu se conformează, cu distrugerea solidarității naționale se operează. De ce crezi că este ridichea germană mai dulce decât hreanuș sovietic? Pune la socoteală și ocupantul american, și ai o slugă păduchioasă la doi stăpâni.

Tiberius Serghei: In Brazilia sunt parte din acealeasi "cauze" din manualul CIA pe care le gasim si la noi. Dar hei, cand te uiti in vest si vezi doar Soarele e oarecum normal sa nu mai vezi asteroidul care vine cu viteza in moaca ta

Gabi Cretu: Constantin Gheorghe, vezi puțin ce s-a întâmplat în ultimii zece ani, sa zicem, și o sa înțelegi. Îți apreciez cu adevărat inteligenta. Nu trebuie sa explic. Paternul e același. Mai peste tot. Și nimeni nu a exportat democrație. Asta era de pe vremuri. S-a exportat oficial și e față statul de drept și economia de piață. Capitalismul neoliberal asa procedează.

Comments

Elena Dumitru Gabi Creţu cam are dreptate. Democraţia şi drepturile omului şi-au încheiat cariera glorioasă demult, la puţini ani după căderea Cortinei de fier. După aceea, economia de piaţă funcţională şi statul de drept au pogorât asupra celor slabi. Să-i întărească, să-i veselească, neh?
- PAz
  
  Dificultatea diagnosticului rezida din cauza proxima versus cauza ultima: https://en.wikipedia.org/.../Proximate_and_ultimate...
  
  Ce nu ni s-a spus (de catre Basescu si Nastase) este cat din suveranitatea Romaniei a fost cedata proximilor si cata ultimului.
  
  La nivelul strazii, Romania e incalcata de EUROpa. La nivel mai adanc (Coldea-Maior) pare a fi Unchiul.
  
  EN.WIKIPEDIA.ORG
  
  Proximate and ultimate causation - Wikipedia
  Proximate and ultimate causation - Wikipedia
Constantin Balasoiu Kovesi e mai curând strategia susținerii unei disidențe într o europă de est care manifestă tendințe iliberal suveraniste, nimic altceva. Exista precedente blocul comunist, ceaușescu 68 și înfrățirea româno americană, acordarea de împrumuturi etc
Ce n au luat în calcul e bulgarele cumpanasu caracal, care acum a început să și dea drumul din vârf
Presa mainstream și a dat seama de implicații și a luat partea procurorilor. Am impresia că pe aici puțini realizează ce interese sunt musamalizarea cazului
PAz

Sorin Faur: Între alte aspecte mai mult decît dubioase de pe traseul numirii lui Kovesi la șefia parchetului european, de departe cel mai umilitor mesaj transmis atît de Parlamentul European, cît și de majoritatea statelor care o susțin acum este că întreaga instalație decidentă din UE nu dă nici măcar o căcărează pe instanța constituțională a unui stat membru UE. Sper că înțelegem suficient de bine cu toții ce decurge din acest mesaj cu valoare normativă: decurge că instalația nu dă nici jumătate de căcărează pe ordinea constituțională, deci cu atît mai puțin pe noțiunea stat de drept.
Concluzia d-lui Severin se impunea dela Referendumul invalidat, de demitere a lui Basescu. Timp la care multi raspopiti erau pe val inca...

Adrian Severin: În cadrul unui concurs “aranjat”, s-a decis numirea lui Koveși în funcția de procuror european, în ciuda problemelor sale cu justiția. Se impune retragerea din cooperarea consolidată.
Sorina Matei: Postarea zilei este scrisă azi de Lili Ruse. De la Slujirea lui Liiceanu, la Papa lui Tismăneanu. Să le spună cineva intelectualilor fini și rasați de dreapta că Wojtyla n-a făcut protocoale secrete cu Securitatea, soviet system style, on the contrary. În rest, hârtia și netul suportă orice. Pentru că “limba lor aur poartă”. #UrbiEtLimbiEtOrbi

Image may contain: crowd, text and outdoor

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

sâmbătă, 28 septembrie 2019

Limba lor aur poartă

Comments

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv