Cum a devenit stanga o amenintare la adresa clasei muncitoare?

Cum a devenit stanga o amenintare la adresa clasei muncitoare? – 1. Mai 2018

 

Ovidiu Stoica shared a link.

Yesterday at 5:36pm

Preluat de pe "Voci Conservatoare". 
Surprinde bine esenta acestor realinieri ideologice, cum a ajuns stanga contemporana sa se alinieze intereselor 'capitalului' si sa devina promotoarea 'post-democratiei'...

--Cum a devenit stânga o amenințare la adresa clasei muncitoare?

O analiză a ultimelor alegeri din Statele Unite ne dezvăluie că în ultimii 30 de ani s-a format o alianța paradoxală progresist liberală din mișcările de stânga (având că obiectiv feminismul, multiculturalismul și LGBT) și noile puteri financiare centrate în jurul Wall Street, Hollywood și Silicon Valley. Stânga a suferit o mutare de la lupta împotriva capitalismului și de la critica modernității la chestiuni de cultură și de sexualitate, ceea ce a deschis drumul conlucrării cu neoliberalismul încă din anii '80.
Accentul stângii pe identitate (sexuală, etnică, rasială etc) și libertate de mișcare individuală, în loc de clasa și contractul social dintre muncitori și capital, a funcționat în noul individualism economic bazat pe consum pe care îl propmoveaza neoliberalismul. Feminismul, LGBT, identitatea etnică sunt promovate de Hollywood și de companiile ce-și au sediul în Silicon Valley.

Pe alegătorii lui Donald Trump nu îi interesează drumul neoliberalismului, ci îi interesează faptul că milioane de oameni și-au văzut locurile de muncă mutate în străinătate, iar orașele lor au ajuns în decadență. Ei protestează împotriva acestui amestec stânga-neoliberalism, dar și împotriva alienării culturale la care sunt supuși prin excluderea socială și prin etichetarea lor că rasiști sau sexisti. Acestea au fost perceupte ca un război cultural îndreptat de stânga împotriva lor și a stilului lor de viață.

În plus, se observă o scindare între globalismul promovat de susținătorii libertății piețelor și a progresistilor, pe de o parte, și muncitorii legați de regiunea și de țară în care trăiesc, neavând posibilitățile de a călători, mișcă sau mută rapid în orice colț al lumii, pe de alta parte. Pe acest fundal s-a înregistrat succesul lui Donald Trump, care este perceput ca o gură de aer pentru sfidarea acestui bloc stangist-neoliberal, adică a elitelor. Pentru muncitori, asaltul cultural al stângii este o amenințare mai mare decât dreapta tradițională. Acum nu mai este vorba numai de economie și de stil de viață, ci de multiculturalism, pedagogia genului și de fenomenul gender neutral.

Globalismul neoliberal și progresist nu se mai preocupă cu temele stângii, precum clasica critică a capitalismului prin care capitalul este exploatator prin natura sa. Se văd azi exemplele pozitive pe care le aduc societății produsele de consum, precum telefoanele mobile. În schimb, neoliberalismul progresist își îndreaptă critică împotriva alegătorilor lui Trump și a celor care au votat pentru Brexit. Se discalifică critica sau opoziția față de apartenența la UE și a criticii noilor norme globale. Se arată cu degetul că orice aspect negativ spus la adresa globalizării este semn de naționalism și rasism.

Prin crearea unei opoziții între global (arătat că pozitiv) și național (arătat că negativ) se creează în mod automat un conflict dintre elite (Bruxelles, Uniunea Europeană) și popoarele din statele naționale. Conflictul se genereaza și prin creerea unei opoziții dintre masculin și feminin. Cooperarea și adaptarea sunt aratate ca semne al unui comportament feminin, care este totodată modern și global, pe când opunerea și critica sunt asociate comportamentului masculin, deci agresiv, în definitiv, al bărbaților albi. Neoliberalismul progresist dizolvă rezistența și impune adaptarea. Acest lucru îl face autoritarist. În cele din urmă, aceasta generează cerința unui anumit mod de a vorbi și un coridor de opinie care descalifică toate expresiile agresive și negative. În acest fel, se afectează întreaga infrastructură democratică și, în special, libertatea de exprimare și mass-media.

Astfel se ajunge la rupturi în societate care, în timp, pot avea un potențial exploziv. Va trebui să se ajungă la un nou contract social, iar acesta va lua naștere în cadrul statului național democratic. A da mai multă putere Uniunii Europene poate fi fatal, căci Uniunea Europeană își are sursele în contractul social din statele naționale. Dar politicienii au uitat aceasta și au creat un conflict între global și național și între Uniunea Europeană și statul național. Dacă nu se reface contractul social național, riscăm să pierdem democrația liberală din Uniunea Europeană.

Jens Stilhoff Sörensen, docent și lector în studii globale la Universitatea din Göteborgs, cercetător la Institutul de Securitate Națională și Dezvoltări Politice din Stockholm

Sursa: https://www.svd.se/sa-blev-vanstern-ett-hot-mot-arbetare?

 

 

"Så blev vänstern ett hot mot arbetare" | SvD

DEBATT. Den oheliga allians som är progressiv nyliberalism riskerar att bygga upp djupa klyftor med explosiv potential. Om inte nationella sociala kontrakt kan återskapas riskerar vi att förlora såväl den liberala demokratin som EU, skriver…

SVD.SE

Comments

 

Buciu Petre De multa vreme am o banuiala puternica ca neoliberalismul e mult mai puternic decat credem si mult mai machiavelic. Elitele au cumparat stanga politica si au pervertit-o in cele mai gretoase moduri, lucru benefic pentru Stapanire in doua feluri: 1. Au scapat de vechile critici care le incurcau planurile inainte si le expuneau sofismele prin faptul ca i-au dat stangii un nou discurs in care lupta se duce cu altceva (nu cu capitalul, asta e esential).
2. Ceilalti, oameni moderati si chiar vechii votanti ai stangii vazand in ce a metamorfozat mizeria asta, se vor duce fugind spre Dreapta, o Dreapta care profita de exhibitionismul falsei stangi ca sa-si radicalizeze doctrina din ce in ce mai tare in favoarea intereselor speciale. Consensul politic nu doar ca nu s-a mutat inspre stanga, cum cred neoliberalii, ci radical spre dreapta. Ce spuneau republicanii in anii 50-60 ar fi considerat azi discurs "comunist". 

Marii beneficiari ai acestor transformari au fost tot elitele financiare - au "investit" in discursul leftist contemporan si au castigat la greu votanti pentru dereglementare, privatizare, taieri de taxe, globalizare ! Suspectez ca transformarea asta a fost voita si planificata, un fel de operatiune "false flag". Neoliberalismul a infectat tot ce a putut, pe unde a putut, a corupt si a prezentat publicului doar false alegeri care duceau la acelasi rezultat, si muuulti tapi ispasitori ori de cate ori a dat rateuri in ce a promis (aproape de fiecare data): "socialistii", "stanga", "statul", etc. 

As spune ca nu vom iesi din situatia asta fara o criza serioasa care sa aduca lumea in simtiri. Dar pana atunci, e esential sa distrugem definitiv fundamentele pe care asemenea fenomene se bazeaza:
1. Ideea de "free market", piata libera care se autoreglementeaza - distrusa teoretic si practic (sa fie expusa ca un proiect utopic distructiv pentru valorile sociale, caci omenirea nu e un experiment numeric desfasurat pe un calculator)
2. Mitul liberalismului clasic - cu burghezimea sa "virtuoasa", cu idealurile secolului al XIX-lea, toate minciunile si revizionismul istoric din jurul acestei perioade care-i tenteaza constant pe multi sa priveasca spre epoca aia si sa-si traga solutii din ea pentru zilele noastre.

 

Andrei Mocearov Excepțională analiza!

Lucian Sarbu Din păcate ceea ce numim azi „stânga" are prea puțin de-a face cu stânga „tradițională". Ceea ce numim azi „stânga" e un zombie. Stânga adevărată, „tradițională", cea care avea de-a face cu conflictul capital vs. muncă e bătută, cu ochii umflați, zăcând prin vreun beci, pe undeva, și cu mâinile legate la spate. „Stânga" de azi are la bază conflictul „natură" vs „cultură" relevat de Freud și psihologia abisală de la începutul secolului XX, fiind prin aceasta o mișcare eminamente (mic-)burgheză.

 

Smaranda Dobrescu Din trecutul meu de membru al stangii traditionale, actualmente" legat in beci cu mainile la spate": Nu vorbesc de fapt de mine ci de unele actiuni care merita punctate din trecut. Programul PSDR din 1990 interzicea privatizarea utilitatilor, cailor ferate, exploatarea resurselor altfel decat de companii romanesti cu capital de stat. Presedintele meu (Sergiu Cunescu) avea in permanenta in portfeuille o iconita si ii era teama ca vor reveni comunistii. Momentul 1999 a insemnat Congresul Internationalei Socialiste de la Paris cu ocazia caruia s-a lansat programul "A treia cale" Schroder- Blair. Atunci a fost un moment de cotitura al social democratiei care a dorit sa-si eficientizeze economia si a infiintat parteneriate public private "ca sa participe si muncitorii la gestionarea capitalului" prin Comitetele de intreprindere sau Consiliile de intreprindere, ce s-au format in Franta si Germania. In comitetele de conducere ale unitatilor economice alaturi de actionari se aflau si reprezentantii salariatilor cu drept de initiativa si vot. Blair si Schroder nu s-au oprit aici, au umblat la legile salarizarii, ale sindicatelor, etc. Social democratii vorbeau de eficienta si mai putin de securitate sociala. Modelul statului bunastarii era criticat cu voce tare. Si noi, traditionalistii, ne-am divizat, unii care nu doreau apropierea de comunisti (PDSR), altii care au realizat ca s-a terminat definitiv cu comunismul. 
In 1992 a inceput ofensiva LGBT la nivelul stangii europene, atunci inca in Internationala Socialista. La fiecare vizita in Germania sau in tarile nordice ni se prezentau cluburi de femei, care "discutau problemele familiei" Cateva femei politice din Est au imbratisat ideile, altele, mai multe, nu. Atunci a aparut si miscarea de respingere LGBT, la inceput printre organizatiile de femei ale stangii. Se vorbea cu jena despre fenomen, se ascundeau preocuparile sub haina cotei de reprezentare. In vest, lucrurile au mers mai usor, dorinta de emancipare era mai puternica si biserica mai slaba. Incepand cu 2000 in Europa si prin 2005 la noi liberalii s-au apropiat de miscare cu deschidere. Coalitiile de guvernare stanga-dreapta din UE, globalismul in crestere a facut ca fenomenul disparitiei politicii de stanga sa fie aproape un fenomen legic. Cred ca cu o oponenta serioasa si cu presedinti de tara atasati ideii de solidaritate nu s-ar fi ajuns totusi aici. In politica mare se poate spune si NU, cu indiferent ce risc. In prezent, PSD nu face politica de stanga dar nici nu da in clocot cu multiculturalismul, refugiatii, drepturile din ce in ce mai absurde ce se acorda acestui tip de minoritati (LGBT). Parerea mea este ca stanga nu poate trai intr-o Uniune politica.

 

Buciu Petre Uniunile pe scara larga favorizeaza intotdeauna pe cei bogati si grupurile de interese. Stanga, democratia, traditiile, comunitatea, lucrurile astea nu pot lucra decat pe scara mica, locala. Globalizarea nu e "descentralizare", cuvantul dupa care saliveaza dreapta si neoliberalii, e chiar centralizare. Distrugi polii locali de putere ca sa obtii unul singur pentru toata planeta si care va fi controlat ... oare de cine ?

 

Alexandru Botu Ok!, asa-i:"Parerea mea este ca stanga nu poate trai intr-o Uniune politica."(Smaranda Dobrescu). Dar nici dreapta nu poate face decat acelasi lucru. Uniunile nu sunt conflictuale, sunt consensuale si nu ideologic, ci prin altfel de interese. Odata cazute in curentul violent al consensualitatii, si stanga, dar si dreapta se despersonalizeaza, se amesteca intr-un fel de tulbureala, tot o apa si-un pamant, fara vreo posibilitate de separare.

 

Smaranda Dobrescu Buciu Petre la inceputul anilor `90, a venit la Bucuresti Oskar Lafontaine, presedintele SPD-ului german sa-si lanseze cartea: "Cui i-e teama de globalizare?" Am fost toti oamenii stangii, am pus intrebari, am primit asigurari. Acum si noi, nu aveam cum sa stim ce inseamna globalizare, cum va evolua si cat de salbatica poate deveni. Puteam insa sa ne gandim ca pe trendul existent economia noastra ciuntita, desfiintata si vanduta pe doi lei nu mai poate concura la un concurs de alergari in care tehnologia si preturile mici castiga. Si apoi, daca am fi realizat, puteam sa stim ca vom fi primiti in UE, in NATO? Scadenta a venit intr-un moment in care deja capitalul strain acaparase puncte cheie ale economiei si bancile nu ajutau capitalul autohton, desi inca mai sareau sa finanteze economia si sa imprumute guvernul in conditii mai umane. Vorbesc de 2000-2003.

Andrei Mocearov  De acord cu ce spuneti, dar nu am inteles de ce stânga nu poate trăi intr-o uniune politică.

 

Smaranda Dobrescu Cel mai simplu raspuns ar fi acela al esecului evident al stangii in UE care are un comportament(nu statutar) de uniune politica. Dar se poate obiecta ca conjunctural stanga europeana a avut lideri slabi, necarismatici (diferiti de Sanders sau Corbyn)

De fapt intrebarea vitala pe care mi-o pun este daca stanga mai este internationalista? Stanga europeana are azi tendinte protectioniste in ciuda regulilor UE. (Aseara la TV ministrul Daea a subliniat avantajul apartenentei noastre la UE-fonduri de sustinere a agricultorilor, dar a sfatuit romanii sa consume doar produse romanesti. Stanga isi doreste o competitie mai putin acerba in cazul uniunii, o diminuare a aspectului salbatic si sufocant al globalizarii care o obliga la investitii rapide si de anvergura in domeniul R&D in dauna redistribuirii

Stanga este necesara sau mai mult decat necesara in conditiile aparitiei unei largi categorii de indivizi care traiesc intr-o stare de precariat social.Stanga are si sustinerea la vot (in Romania) a categoriilor defavorizate, sustinere care intre alegeri e ca si inexistenta in comparatie cu atitudinea vocala si hotarata a promotorilor neoliberali. Multinationalele cu filialele in tari cu guverne de stanga in cautare de mana de lucru ieftina si de profit maximizat,s-au constituit in centre de presiune asupra guvernelor de stanga manifestandu-se in doua moduri: Santaj de parasire a locatiei daca nu se diminueaza taxele si motivand angajatii sa devina excesiv de agresivi si virulenti fata de partidele de stanga la guvernare. Ca urmare, aceste partide ale stangii sunt incorsetate si fortate sa nu-si mai respecte vocatia traditionala. Daca mai adaugam si modificarea comportamentului sindicatelor, devenit usor pervers, constatam ca partidele de stanga in cadrul unei uniuni politice bazata pe convergenta nu-si pot indeplini rolul.Globalismul le inghite.

 

Andrei Mocearov Smaranda Dobrescu Eu nu cred ca globalismul si stânga sunt incompatibile. Depinde de globalism. De un lucru sunt foarte sigur: combaterea internationalismului neoliberal cu naționalisme este un eșec garantat. Gânditorii neoliberali sunt inteligenti. Au inteles ca principala primejdie pentru dominația internationalismului neoliberal este internationalismul de stânga, fie el liberal, social-democrația sau marxist. Si le-au eliminat pe toate, pe primele prin infiltrare masivă

 
Smaranda Dobrescu
Da, adevarat, dar eu m-am cantonat in ideea UE. Deficitul de democratie prezent aici si transferul de suveranitate la nivel superior din partea statelor componente naste tendinte nationaliste, inerent. Dani Rodrik ar fi doar unul din cei care au demonstrat aparitia unor nationalisme de dreapta agresive daca ceva din structura si maniera de conducere a UE nu se schimba. Instinctul national ca si cel de a alege un program politic in litera si spiritul lui in cunostiinta de cauza si nu obligat de imprejurari sunt greu de educat in spirit internationalist. Daca de la inceput cand au aderat la UE tarile fost comuniste ar fi gasit in UE solidaritatea asteptata conform ideii superbe de "Europa a egalilor" atunci nu s-ar fi dezvoltat nicio reactie la UE. Reactiile apar in special din partea acestor tari, unele mai explicite, altele acoperite de presedinti care nu reusesc sa-si convinga concetatenii de avantajele categorice.

Andrei Mocearov Problema nu e cedarea de suveranitate, ci modul în care se face exercitarea in comun a suveranității la nivelul UE. Statele membre au fost deposedate de instrumente de dezvoltare economică și UE nu a oferit in compensatie instrumente europene. Mai degrabă UE a inventat instrumente de pedepsire

 

Smaranda Dobrescu Eu cred ca aceasta impresie a mea conform careia stanga nu se poate manifesta intr-o uniune monetara, fiscala sau politica mai merita argumente si discutii. Pentru mine este o intrebare cu majuscule al carui raspuns merita o analiza profunda, evident si din partea mea. Nu am uitat cum ne-a trecut pe la ureche TTIP-ul. Internationalismul de stanga ar fi gasit mijloacele sa contracareze de fapt prevederile acestuia neconvenabile lucratorilor si rezolvarii diferendelor?

Andrei Mocearov

TTIP este in sertar si va fi scos la momentul potrivit. 
Globalizarea, iar UE e un caz particular de globalizare / integrare are două apecte: unul obiectiv determinat de progresul tehnologic si altul subiectiv legat de opțiunile de politici. Asadar, globalizarea nu este unică. Depinde de opțiunile de politici. Care pot favoriza marele capital, sau majoritatea cetatenilor. La fel si TTIP, nu e scris nicăieri ca trebuie redactat doar in favoarea marelui business. Poate fi redactat si in favoarea cetățenilor

 

Flavius Chircu .
SUA n-a avut Stanga la putere. Felul in care este structurata puterea (inclusiv cele 2 partide) n-are de-a face cu Stanga--totul este pentru pastrarea privilegiilor. FDR a luat niste masuri de Stanga, tocmai pentru a asigura continuitatea sistemului. Cred ca SUA s-a apropiat cel mai mult de Stanga cu vicepresedintele lui FDR, Wallace. Acela a fost scos pe linie moarta cu cateva luni inainte sa poata ajunge presedinte.

Cred ca multe din problemele unora vin din incercarea de a aplica o paradigma nord-americana la alte contexte. Cand esti puterea care da ora exacta modelul ti-e irezistibil. Dar oamenii nu-s atenti sa vada mai departe.